3,221 matches
-
și Shinto), subiect asupra căruia trebuie să mai meditez! Ryoanji Temple frapează prin grădina sa de piatră, trasată de pictorul și grădinarul Soami pe la anul 1500! Este o platformă dreptunghiulară, cu laturi de 10 și 30 de metri, acoperită cu pietriș alb, ingenios “greblat”, o suprafață complet lipsită de ... Citește mai mult 19 iunie 1999. Kyoto-ul cochet și aristocratic ne întâmpină cu o ploaie torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
și Shinto), subiect asupra căruia trebuie să mai meditez!Ryoanji Temple frapează prin grădina sa de piatră, trasată de pictorul și grădinarul Soami pe la anul 1500! Este o platformă dreptunghiulară, cu laturi de 10 și 30 de metri, acoperită cu pietriș alb, ingenios “greblat”, o suprafață complet lipsită de ... III. AVENTURI LA NEW DELHI - FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ȘTIINȚIFICE ÎN AFARA EUROPEI”, de Dan Mihai Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Duminică 24 februarie 2013. Metroul din New
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal, undița nu am mai gasit-o, dar nici timp să o caut nu am avut, prima
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
de-a locului, pregătită să uite pentru două-trei ore neliniștea nomadului. Călca grijulie peronul îngust de pe lângă zidul casei, ca să nu agațe cumva cu fustele-i largi frunzele florilor ce se rânduiau în stratul de pe dreapta. Apuca pe întâia alee de pietriș grosier ce conducea către acareturi - de fapt, o cămăruță de serviciu pe vremuri, devenită adăpostul ustensilelor de grădinărit și al bicicletelor familiei. Ajunsă, Lina își lăsa de pe umăr traista roșie cândva. Făcută dintr-o față de căpătâi oltenesc, păstrase încă nuanțele
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal, undița nu am mai gasit-o, dar nici timp să o caut nu am avut, prima
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal, undița nu am mai gasit-o, dar nici timp să o caut nu am avut, prima
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
suflet, un cer coboară cortegii de luceferi aprinși, la nuntirea cu marea...! Adriana Antoni cântă până la pădure și învierea cifrată în frunză, până la vatra mării și tăcerea din nisipuri, până la fruntea muntelui și fervoarea vulturului, până la flori, până la râuri, până la pietriș, până la vânt, până la seară, până la dimineață, până la cosmos, până la suflet...! Ea surpă cu melodiile sale pereți de granit și marmură, reci, zidiți între oameni și oameni, între oameni și natură, între iubire și eternitate, între cântec și pieptul de os
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
așezați la masa de sub dud. Deodată ne-a atras atenția o hărmălaie care se apropria dinspre strada principală. Ne-am ridicat simultan și ne-am uitat pe uliță în sus, spre stradă. Am văzut sursa gălăgiei: pe ulița acoperită cu pietriș cobora o arătare, care fusese bicicletă dar care putea fi considerată și cărucior de butelii, călărită de trei hăndrălăi îmbrăcați numai în chiloți, dacă se poate spune și așa. Ăștia chiuiau, fiecare pe glasul lui, și, fiindcă mașinăria îi zgâlțâia
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
vorba: —Măi, popândăilor, ce-ați zice dacă v-aș dezumfla eu roțile de la tinicheaua asta?! Nicio șansă, domn’ șef, că n-are camere; e puse furtune în cauciuce.(?!) D-aia zdroncăne de-o găsește dreacii,când mergi pă șușea cu pietriș... a răspuns, hâtru, Corcodușe, de ne-a bufnit râsul și pe mine și pe nea Cornel. M-am uitat curios la urmele tărăboanței. Desenau trei linii de un paralelism asimetric în praful drumului. Mai târziu observația asta m-a ajutat
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
și alta, are și vocația dezbaterilor nuanțate filozofic, iar dacă prudența îl scapă din brațe uneori, pentru că nu întotdeauna concepțiile sale îl favorizează, inteligența niciodată...! E în stare să descrie pastelat o rocă de râu, ridicată de pe o plajă cu pietriș, apropiind-o de privire și examinnd-o ca un geolog, (are această pasiune, e binecunoscut faptul) se va bucura de ea ca de o comoară, dar nu se va iluziona că se află în actul descoperirii unui zăcământ inestimabil. Are măsura
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364770_a_366099]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NU-ȚI MAI PLACE, AȘA CĂ... (3) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De ceva timp încoace, pietrișul înțeapă asfaltul și se înfige în tălpile pantofilor tăi lăcuiți, provocându-ți o samba obosită pe aleea noastră. Mimica feței tale este furată de la bătrânul și eternul Charlot, în timp ce scuipi minciuni din poveștile cu zâne și cu feți-frumoși printre dinții
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349532_a_350861]
-
starețului și călugărilor și s-a întors pe corabie. Apoi și-a dăruit toată averea mânăstirii, iar spre sfârșitul vieții s-a călugărit. Impresionat de această întâmplare, dar și de faptul că în acel loc abrupt, plin de bolovani și pietriș simțeam că plutesc, m-am pomenit strigând în gura mare: - Maică Sfântă, Împărăteasa lumii, arată-mi mai multe din minunile petrecute pe acest munte și voi scrie cele mai frumoase cărți ale creștinătății. Nu știu nici acum ce m-a
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
aici... luați-o mai degrabă la goană! Se-avântă cu vârful spre cer, mai răzleț, câte un biet chiparos, Ca semn distinctiv că țara e sfântă, atâta cât e; că-i lumea pe dos! Măgarii-s sălbatici, mănâncă nisip și pietriș; e iarba comoară Cămilele zac pe sub palmieri, căldura și dromaderul doboară. E apa prea rară, în picături se împarte; veniți să facem fântâni Îs rocile acestea minune sfințită, depozit de apă sau, poate, plămâni Ți-e dor de verdeață; ai
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
mult îmi place la voi, e mai frumos, sunt multe flori, mai ales tufănici, care-mi sunt foarte dragi. De aceea am meșterit, ajutată de castorul Haralambie, portița și lacătul... Pe negândite au ajuns la râu. Aici era mai răcoare, pietrișul se vedea, alb, până departe și luna se bălăcea în adânc, plină, netedă, zâmbitoare. — Ce minunăție! șopti Octavia. — E frumos, nimic de zis, confirmă broscuța. Uite, lângă aninii aceia aplecați e căsuța mea. Undeva sub mal, între rădăcini. Mă simt
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > NU-ȚI MAI PLACE, AȘA CĂ... (2) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1299 din 22 iulie 2014 Toate Articolele Autorului în fine, iubite!, nu-ți mai priește alături de mine, cărarea noastră s-a ascuțit cu pietriș care-ți înțeapă tălpile pantofilor lăcuiți, în timp ce genunchii îți tresar în ritm cu pașii și minciunile frumoase le scuipi printre buze. cuvintele tale fermecate mă mângâiau pe dinăuntru, îmbrățișările tale erau lanțurile iubirii absolute din căușul palmelor tale așezai mult
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
statornică aprinde flăcări albastre pe stâncile jertfite jefuite împart generos onest aerul cuminte anonimilor dezbrăcați de farduri stridente de convenții anoste umilim scena cu picioarele goale sunt păduri unde umbra vie a ierbii adăpostește sori asfințituri mute izvoarele săpa în pietriș riduri stoluri eliberate de spectrul citadin (des)cântă bahic ca o vrăjitoare cu mantia strivită de stele port scutul aspru al cuvintelor perfid pletele mirosind a ienupăr jilave ascund secrete tolerante ordinea lumii imperativă îmi poruncește să anihilez mecanismul defect
PÂNZA PENEL(OPEI) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349802_a_351131]
-
vedea ce ne va îndemna Cel Prea Înalt". Nu cunoștea odihna pe care ar fi meritat-o din plin. Trecea de la cele duhovnicești la lucrări gospodărești, fie săpând în grădină sau adunând lemne din pădure, fie împingând roaba plină cu pietriș sau nisip, cot la cot cu muncitorii plătiți ce lucrau la construcțiile din incinta mănăstirii. Adeseori a fost văzut spărgând pinteni de piatră din munte sau mânuind barosul, cu toate că nu era prea robust. În ultimul an al vieții sale, Părintele
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
din pietre, suflet viu - Că și credința de pietrar, Mi-a împietrit în buzunar. Iertare, piatră, că rămân Doar cioplitorul tău păgân, Care, visându-te la chip, Te-a făcut, piatra mea, nisip. Te rog, iertat, sau neiertat, Din tot pietrișul meu damnat, Învață tu, măcar puțin, Copiii pietrelor ce vin, Fără să aibă, ori a ști, Să facă Rai, din pietre vii ... 6 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: RUGĂCIUNEA A TREIA, ÎN DA MAJOR - A PIETREI / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN
RUGĂCIUNEA A TREIA, ÎN DA MAJOR – A PIETREI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361841_a_363170]
-
Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal, undița nu am mai gasit-o, dar nici timp să o caut nu am avut, prima
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Am și eu un băiat la școala asta! - Mă bucur, mă bucur mult dar, spuneți-mi dl. Nedelcu; ca să se ajungă aici, numai prin noroaiele astea se putea lua? - Ba cum nu, strada din spate abia a fost amenajată cu pietriș iar cea din față are o fâșie pavată; pe-aici de-abia s-au așezat oamenii pe la casele lor. Bucurându-se că avea cine să-l înțeleagă, dl. Constantin i s-a adresat cu glas jalnic, încercând să redea tot
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
toate poverile. Posibil să fi avut, în același timp cu dl. Constantin, aceleași trăiri, acesta din urmă despovărându-și sufletul pe coala de hârtie care, inițial fusese imaculată. Ca să pună punct, Albert, după ce își contemplă opera, luă o mână de pietriș, din cel mai zgrunțuros, strecură jumătate într-unul din pantofi iar cealaltă jumătate în celălalt și îi așeză să-și aștepte cuminți stăpânul. Un gând îi șopti că a cam exagerat, se aplecă cu intenția de a goli, totuși, unul
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]