1,564 matches
-
o privire îngrijorată mulțimii care, printre strigăte, alerga spre ei disperată. — Singurul lucru pe care îl putem face, spuse în sfârșit. Aici valea se îngustează puțin și s-ar putea ca asta să fie în favoarea noastră. în plus, prin albia pietroasă a râului nu se poate trece cu caii și asta ne avantajează. Cu ajutorul dumnezeului tău, vom căuta să-i oprim. Ai de gând să iei parte la luptă? — Firește. Dar te-aș sfătui să nu joci totul pe o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte. O fantă de lumină se deschisese în pătura de nori care, până atunci, acoperise valea; un mănunchi de raze se reflecta acum în apa nu prea adâncă a râului, iar reflexele strălucitoare însuflețeau verdele ierbii care flanca albia sa pietroasă și pe acea mai întunecat al brazilor din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea apăsătoare din vale, Sebastianus putea auzi limpede, din când în când, fornăitul cailor robuști ai burgunzilor, plescăitul infanteriștilor în apa vadului și clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinic și-i porunci să se ocupe de el, apoi se îndreptă către capul coloanei. Cărarea era suficient de largă încât să poată trece pe-acolo doi oameni pe cal, unul lângă altul, dar era toată o șerpuire abruptă și pietroasă. Urcând împreună cu războinicii săi, Balamber vedea deschizându-se sub el valea îngustă, doar puțin mai largă decât o uliță, întortocheată, înghesuit între stânci și pâlcuri de conifere. Deasupra lor atârnau piscuri imense de ardezie, la baza cărora îngrămădiri de pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hotărâre pe unde era nevoie, apoi, dintr-un salt, încălecă în spatele său. O clipă mai târziu, părăsiră luminișul și se pierdură în pădure. 37 Mica armată merse ore întregi, urmând cel mai adesea cărări abia schițate, urcând sau coborând coaste pietroase ori urmând defileuri întunecoase și împădurite. Se deplasau printr-o pădure de fagi, tise și carpeni, mulți dintre ei seculari, îmbrăcați în noua haină de frunze a primăverii, iar pe anumite porțiuni cărarea se strâmta atât de mult încât trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bulgărași de argint. Ea schimba copitele negre ca abanosul de pe piatră pe piatră, și urca încet, pe când pe picior i se scurgea sânge cald. Sus, pe pisc, se înălța în cer albastru bradul, vestitor al vânturilor. Mai jos, în jghiab pietros, într-o roată de mesteceni, se strângea apa pârăului într-o baltă limpede. Cădea tremurând, lunecând pe mușchi de stâncă, se alina, se împrăștia, se liniștea într-o lumină care răsfrângea cerul și pletele luminoase ale mestecenilor, apoi iar strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Voinea și la întoarcere mă opream o țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și rar câte-o floare de lumină se întindea vie, strălucită, pe covorul moale de o coloare gălbie, dulce-stânsă. Paseri nu zburau, nici n-ajungeau până acolo: le spăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăgând astfel nădejde să-i amăgească pe oamenii muntelui că era în continuare bine văzut la curte. Pentru a ajunge la cei din clanul Beni Zerual, caravana trebuia să străbată teritoriul celor din clanul Beni Walid. Acolo, pe un drum pietros dintre două sate de păstori, aștepta o siluetă de femeie bătrână, formă neagră și murdară de pământ din care ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fi știut să mă rog, deoarece de la el așteptam dintotdeauna eliberarea Granadei. Or, el exista deja, se făurea sub ochii mei. Cucerise deja Constantinopolul, Serbia și Anatolia; se pregătea să năvălească în Siria, Irak, Arabia deșertică, Arabia preafericită, Arabia pietroasă, cât și în Egipt. Mâine, el va fi stăpân peste Berberia, peste Andaluzia, poate și peste Sicilia. Toți musulmanii ar fi iarăși reuniți, ca pe vremea Omeiazilor, în sânul unui singur califat înfloritor și de temut, care și-ar impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se număra invers pornind de la aceste zile. De exemplu, ziua de 2 ianuarie era cea aflată cu patru zile înainte de nonae. Caligae: încălțări militare din piele, cu ținte de fier pe talpă, pentru a face priză pe terenurile înierbate sau pietroase. Carmelus: pe muntele cu acest nume, care se întinde din Samaria până în Fenicia, a fost ridicat un sanctuar dedicat zeului omonim al vegetației, pe care profeții săi îl cinsteau printr-un cult magic. Tacitus scrie că, în timp ce Vespasianus aducea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Istoria, dar ni se repartizaseră mai puține exemplare și la mine nu mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
entuziasmul și avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul ei, articole decupate. Mă apropii în treacăt și văd din ce an sunt ziarele: 1960. Văzusem astfel de colecții cu articole decupate din presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu pieptul încărcat de decorații și glorie de luptă deci îi avem astăzi în mijlocul nostru deci au venit pe drum de izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea cu toți frații noștri așadar în faldurile sfinte ale tricolorului nostru care deci fâlfâie în inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pod, de la istorie. Ester, în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un ștergar și se duce din nou la fântână să se spele pe mâini și pe față cu apa rămasă În găleata de lemn de pe ghizd. Ceața s-a ridicat inexplicabil de rapid, dar soarele deja a apus dincolo de creasta pietroasă a muntelui. Dealul din spatele mânăstirii pare ceva mai Întunecat acum, iar pe drumul ce-l Înconjură, pentru a ajunge În partea dinspre pădure a satului, o siluetă neagră, probabil a bătrânei, se deplasează cu o oarecare iuțeală. Stropii reci Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de la Vișegrad, dar nici n-am ajuns atât de năuc Încât să atac oștenii Ordinului scutului și spadei. Iar pentru căpitanul Oană, dacă medicul venețian Îmi permite, am un vin tocmai potrivit. - Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă de vin românesc! - Vive la Moldavie! strigară cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a istoriei și geografiei principatului Fatehpur, un subiect fascinant, care a scăpat atenției învățaților Punjabului. Este o fâșie îngustă de două sute de mile în lungime și șaizeci în lățime, în principal câmpie, deși spre est aceasta urcă încet spre dealuri pietroase. Spre sud, pe partea dinspre Grand Trunk Road, se află o zonă mlăștinoasă cu lacuri mici, teritoriul multor specii de păsări sălbatice. Considerate cândva partea cea mai puțin productivă a regatului, lacurile din Fatehpur joacă acum un rol important în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seară; fierbinți și pătrunzători până în străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
le cunosc? Nici rugăciunea de seară n-o mai spun, din copilăria mea idilică la Brașov. Acolo, vegheat de bunica, mă rugam de iertare lui Iisus pentru că mă pierdusem printre trandafiri în parc sau că cerșisem o mână de cireșe pietroase din plasa unui om care și el ținea de mână un copil sau că la prânz refuzasem să mă ating de mâncare, încercând să-mi las stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam că fusesem o dată pedepsit, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e. Reciți: mai bine renunță sărmanul de tine la drumul spre pietroasa Ithacă decât să tot rătăcești ani de zile prin Întuneric și ceață spre locul unde nu te mai așteaptă nimeni... Ai greșit, cuvântul Îți stă pe limbă, dar nu ți-l mai amintești, ai un lapsus și limba Îți e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Trezește-te și ia-o pe drumul de Întors Înapoi prin ceață și prin Întuneric... Capitolul 2tc " Capitolul 5" Nimic mai dulce decât pietroasa Ithacă nu pot vedea În lume TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND"TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND" —...Trezește-te, Traiane! Hai, trezește-te! Știi că somnul se ia! Hai, fă un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile pietroase, Împădurite cu măslini piperniciți și jnepeniș ondulat. — ...Nu am pretenția s-o recunoști În fața mea... dar măcar ție să-ți recunoști că te torturezi singur de când te-ai decis să faci această călătorie... O prudență elementară ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de frumusețea de cartolină a peisajului și vibrația emoțională, când recunoaște ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara depărtată. Ca și versurile lui Homer care curg, mecanic, indiferent de golul speriat din el. Pietroasă, aspră-i Ithaca,/ dar ca mamă bună crește feciori voinici/ și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume. * Ea știe că e prea târziu ca să-l mai poată Întoarce din drum. Dar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În paharele de plastic, — A, nu! Orice aș putea să spun, dragul meu Antonio, dar nu și că a fost o călătorie banală! Doar acolo mi-am Început viața! Acolo mi-au rămas părinții, frații, fata de care eram Îndrăgostit. Pietroasă, aspră-i Ithaca, dar ca mamă bună crește feciori voinici./ Și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume... Profesorul recită, gesticulează, se simte largul lui În fața auditoriului tânăr, a doua lui familie. Sau chiar prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vrei să rămâi În mașină! Ce faci.. ce faci, Traian?... SFÂRȘIT apr. 1985 - iul. 1989, ian. 2001 - iun. 2003, ian.-mai 2007 Cuprins Notă asupra ediției Partea Întâi: Ithaca se apropie Capitolul 1. Transfugul Capitolul 2. Nimic mai dulce decât pietroasa Ithacă nu pot vedea pe lume Capitolul 3. Ulise pare suspicios Capitolul 4. Callypso nu vrea să uite Capitolul 5. Dosar „Savantul” Capitolul 6. Povestea lui Ulise nimeni nu are s-o audă Capitolul 7. Dosar „Savantul” Capitolul 8. Callypso oropsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]