540 matches
-
Czesßaw Mißosz. Una dintre piesele cele mai puternice din On Clowns este The Censor’s Report (Referatul cenzurii), ce istorisește cu foarte vii detalii autobiografice cum a fost publicat până la urmă Plicul negru. S-a spus că autorul unor texte piezișe este întotdeauna mult mai isteț decât cel mai sofisticat dintre cenzori. Cazul lui Manea o confirmă. Biruința i-a lăsat însă un gust amar, pentru că, în cele din urmă, el a devenit conștient de „efectul deformant pe care îl are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
târziu, Întrebându-te În drumul spre casă, cine-i femeia, de unde a aflat de pasiunea ta pentru fenomene paranormale, de unde are fotografia și, nu În ultimul rând, ce va face cu ea. Ploaia de septembrie Începe să cadă În rafale piezișe, udându-te până la piele. Odată ajuns acasă, Îți dai jos haina mustind de apă, după care te prăbușești epuizat pe scaunul bizantin. Te gândindești că ea a pus la cale totul. Te Încarci cu noi gânduri de răzbunare și adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ruj palid. Sala continuă să aplaude, reîncepe să aplaude și el, Împins de entuziasmul Christei, care repetă entuziasmul sălii. Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A ținut prea mult? șuieră Christa. Se uită la el de sus În jos, aplaudând mai departe. —...Mă gândesc la tine, care mai ai atât de condus, șoptește el, a scuză. Chipul nemișcat al Christei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au citit, ca să zic așa, cu glas tare unul altuia. în același fel au citit și Instrucțiunile Direcției Regale de Protecție a Muncii pentru protecția împotriva accidentelor de muncă la utilizarea aruncătorului de flăcări. Tata stătea în picioare sub razele piezișe ale soarelui de după-amiază și ținea în mână broșurica, de parcă ar fi cântat un duet cu tonuri înalte. Apoi i-a urat noroc lui Pettersson. Mi-amintesc în mod sigur că era primăvara lui 1948. Dar s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-și privirea. Cunosc o grămadă. — Cum funcționează chestia asta? am insistat eu lăsându-mă aproape pe vine în încercarea de a-i urmări privirea. O parte din autori tratează numai cu tine? — Da, a zis el aruncându-mi o privire piezișă, care mi-a înghețat sângele în vene. Așa merge treaba. Și cine sunt autorii tăi? l-am întrebat disperată că nu reușeam să-l fac să se uite în ochii mei. Care era problema lui? Care au fost cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a încălzit sufletul. Mi-au plăcut cuvintele lui și felul în care le rostise. M-am simțit ocrotită. —Asta dacă nu vrei să mergem întâi la mine, să bem o cafea, mi-a propus el aruncându-mi o privire piezișă pe care nu știam prea bine cum s-o interpretez. —Ăăăă... OK, m-am bâlbâit eu. Bine. Unde ai parcat? —La Stephen’s Green. Așa că am luat-o înapoi către Stephen’s Green. Pentru prima dată în seara aia, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Minunat, m-am gândit eu. Unul dintre acești tineri splendizi o să mă ajute să mă vindec de Chris. Nici măcar să nu-ți treacă prin cap, mi-a zis Nola zâmbindu-mi cu căldură atunci când m-a surprins aruncând o privire piezișă unuia dintre tipi. După întâlnire, Nola m-a interogat în cafeneaua de alături. — Ce era în capul tău de te uitai așa la toți bărbații? Așa că, vrând să-mi descarc sufletul, i-am mărturisit Nolei prin ce experiență îngrozitoare trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli grămăjoara de nisip ud și îi arătă două grăuncioare galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scaune. Afară era o bancă pe care se putea presupune că se chinuie să doarmă portarul noaptea. Nu era nimeni pe acolo, dar sub o sonerie scria „Garçon“. Am sunat și curând și-a făcut apariția un tânăr cu privirea piezișă și o înfățișare sumbră. Era în cămașă și papuci de pâslă. Nu știu de ce am încercat ca întrebările mele să sune cât mai degajat: — Domnul Strickland locuiește cumva aici? — Camera treizeci și doi, etajul șase. Am fost atât de surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă către bunica încredințându-se dacă nu cumva a prins de veste că bunicul plânge de durere, știind că acesta de multe ori se ferea să nu fie observat. -Știu, bunicule, ce am de făcut, să mă duc după apă vie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fidelității Irinei când ea a avut atâta ușurință față de mine, care-i fusesem o dragoste, și nu un expedient? Și ce fel de viață e aceea fără de nici o încredere? Ne-am despărțit stângaci. Mi-a aruncat Irina o ultimă privire piezișă și eu mi-am fluturat mâna, încetișor. Apoi a dispărut în noapte. A doua zi eram la Gina. Ființă încîntătoare, dar lipsită complect de judecată precisă (dar avea să arate mai târziu, în dragoste, o voință uimitoare). - Am fost la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ține un secret, cât din amuzamentul văzînd-o pe cealaltă curioasă zadarnic. Am întîlnit-o pe doamna Ghiga în timpul cât eram despărțiți; nu-și mai putea ține curiozitatea ca să afle noutăți și nici măcar nu și-a mai început întrebarea cu o conversație piezișe după obicei, ca să-și mascheze gândurile. Eram la Operă, și ca să mă duc la locul meu trebuia să trec pe lângă ea. M-am prefăcut că nu o văd, dar m-a chemat dânsa, fără să bage de seamă că rolul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în razele piezișe ale soarelui la apus. Mitsuhide își trecu în revistă trupele care, laolaltă, arătau ca un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost ulterior. Și că tu ești amestecat, nu-i așa? Ești, așa-i? Nu știu cum. Dar până la urmă tot voi afla. M-am întors la hotel. Umbrele pe care oamenii le aștern pe pământ noaptea îți oferă din plin această prezență piezișă. În pământia Londră, luminile galbene spânzură mai de sus, așa că umbra e mai mică decât omul pe care îl conduce, înalță, aruncă sau urmărește. Când am intrat în cameră, telefonul suna deja. Cum bănuiam eu cine mi-o trăgea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu una dintre poete sau cu amândouă la un loc, cum poate vă imaginați, nu, ferească sfântul! - ci ca să am bucuria și nebunia să mai descriu o dată acel cer de noiem brie, acel cer irlandez alb de stele. Bolta era piezișă, sprijinită doar pe-o parte de calcanul negru al cas telului. În afară de dreptun ghiul întunecat al zidului, cerul dădea pe dinafară de stele. Era copleșitor, erau mai multe spoturi de lumină decât întunericul dintre ele, erau presărate difuz, îngrămădite-ntr
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
eram deja sătul până peste cap de verdea Irlandă (de fapt numai brumă și ceață în acel noiembrie). Doar nop țile ei înste late erau mai departe inegalabil, înspăi mântător de frumoase. Ai fi vrut să mori sub cerul acela pieziș pe care stelele se risipeau ca o pulbere de heroină pură... Toți se blegiseră la sfârșit. Volumul de versuri era gata, intro dus frumos într-unul din primele lap topuri pe care le văzusem vreodată. Deși gros ca o scândură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
competitiv” sau mai mulți urcă pe treptele de sus ale „podiumului,” pe ceilalți concurenți din „pluton” îi încearcă o umbră deasă de invidie. Aceștia ar trebui mai întâi să afle măsura eforturilor celor „premiați” și abia după aceea să vorbească... pieziș! După ani am întâlnit un prieten din copilărie care, între timp, se îmbogățise dar mi s-a părut o idee cam prea trist. L-am întrebat ce părere are de un cerșetor care într-un colț de stradă râdea cu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Aude și cu Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În chip de răspuns și reîncepu să mănînce. Nepoata lui Îi strecură o privire piezișă și se amuză În sinea ei de ușurința cu care Îl Îmbrobodea. Dacă ar fi știut el că-și petrecuse o parte a nopții afară, și mai cu seamă dacă ar fi știut cu cine, cu siguranță că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu trebuia s-o ia pe ocolite și deveni mai grav: - Am Întîlnit atîtea lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe care ea ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așa ceva Își tăia singură punțile. În ce privește restul, o să vedem la momentul potrivit. - Marie are dreptate, declară imediat Christian. Avocatul care te-a eliberat se va ocupa și de fiul tău, bătrîne, nu-ți face griji. TÎnăra polițistă aruncă o privire piezișă spre Fersen, care Își atribuise fără rușine meritul acelei eliberări anticipate. Ce taler cu două fețe! Christian o trăgea deja de mînă, spunînd sus și tare că de acum nimic nu se mai punea În calea plecării lor. Lucas Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
procurorul din Brest, prietenul meu Dantec... - Nu cred că va fi necesar deocamdată... Fersen capitula, nu avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În care ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul Înalt de bar și, cu un mers pieziș, porni ciocnindu-se de tabloul cu chei. Cu un gest pe care-l voia ferm și precis, dădu greș În Încercarea de a apuca cheia vizată și se văzu nevoită să Încerce de Încă două ori pînă s-o desprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a ucis gemenii nou-născuți. * * * Gwenaëlle condusese ca un automat de cînd părăsise portul și aproape că se miră că ajunsese nevătămată cînd mașina se opri În fața fabricii de faianță. La fel de mecanic străbătu atelierele ca să ajungă la birouri, insensibilă la privirile piezișe pe care le schimbau angajații la trecerea ei. Legătura pe care o avusese cu Loïc nu mai era un secret pentru nimeni de cînd o văzuseră cu toții prăbușindu-se pe chei, cu două ceasuri În urmă. Numai că ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neutralizate de departe, cu praștia. În orice caz, este singura explicație rațională, declară ea. - Dar camerele? - Grupul electrogen s-a ars. Un Înveliș protector al firelor care nu era În regulă, după părerea tehnicienilor de la PS. Îi strecură o privire piezișă cînd coti la dreapta. - E rîndul dumitale... Degeaba Își alese cu grijă cuvintele ca să-i povestească ce se Întîmplase pe faleză, ferindu-se să Întrebuințeze termeni susceptibili să-i declanșeze ironia, ea Începu să rîdă pricepînd că trăsese pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu Îndărătnicie ochii ațintiți la drumul din fața lui. Ea dădu din umeri. - M-am angajat s-o fac, răspunse ea, laconic. Lucas Îi salută mașinal pe jandarmii care păzeau intrarea principală și se opri În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]