3,087 matches
-
bucătărie, se-ntoarce: „Până se face pizza, hai să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său în poze, în aia goală, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
crescut firele scurte și aspre, parcă merg pe urma altei atingeri. E caraghios, mi se pare că abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de mai multe ori, acel zombi rămînea acolo, fantasmagoric luminat de o lună care aproape apunea la orizont. Se ridică În picioare, se Învîrti Încet În jurul negrului, admirîndu-i forța și Înfățișarea, și În cele din urmă Întinse mîna ca să-i pipăie mușchii și să se convingă că se afla Într-adevăr acolo, În fața lui, și, deși mort, continua să fie din carne și oase. - Ești tînăr și frumos, șopti el răgușit, mai mult pentru sine. Ai putea munci zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asta mare și futută care este exact ceea ce pare! Flash. Mama lui Evie se uită țintă la Brandy. — Ați lucrat vreodată ca manechin? zice. Semănați mult cu o prietenă de-a fiului meu. A fiicei dumneavoastră, mârâie Brandy. Și eu pipăi invitația pe care am furat-o. Căsătoria, uniunea dintre domnișoara Evelyn Cottrell și domnul Allen Skinner, are loc mâine. La unșpe a.m., potrivit gravurii în aur. Urmată de o recepție la casa miresei. Urmată de-un incendiu. Urmată de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
veșnic trase, dar acea lucire te convingea că în spatele biroului era chiar legendarul șef al Serviciului, nimeni nu mai avea astfel de ochi, care vedeau în întuneric, decît el. Îl privise atunci atît de intens, încît a simțit că îl pipăie cineva, nu era decît privirea lui Mihail, nimeni nu mai era în acea încăpere în afara lor, s-a uitat la el îndelung și apoi l-a întrebat: Domnule Bîlbîie, ești convins că ai ajuns la locul potrivit? La orice se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
coada. Acest George Stan ar fi făcut, probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și își făcuse un reflex de a se pipăi la piept, simțind prin stofa hainei oțelul rece al revolverului cu o expresie de mulțumire necunoscută, întinsă pe fața lătăreață, mongolică. Cine știe ce combinații ori obligații ale lui Mihai Mihail îl aduseseră și mai ales îl îngăduiseră în Serviciu! Pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bucurăm și să admirăm izbînda, sfîrșitul ferice, norocos, al războiului. Mă întreb ce ne-am fi făcut dacă se termina altfel, și nu trebuia decît foarte puțin să se termine altfel! Asta e limpede, trebuie să ne trezim, domnilor, să pipăim cu degetele în jur, să ne uităm bine pe ce lume trăim. Marele Balbo este dovada vie că alții s-au trezit deja, că alții iau în serios lumea reală în care există, că nu mai trîndăvesc în euforia victoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuprinde chiar tot ce voia, ci numai acele lucruri care îl priveau ca om al legii. Dacă s-ar fi descheiat la nasturii vestonului, s-ar fi simțit mai în apele sale. Fără să răspundă, ridică mîna pînă la piept, pipăind nasturele de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat, primit de la Strudel, negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
invită, partida e cîștigată. S-a invitat. Chiar într-un fel în care îi dădea dimensiunile triumfului acțiunii: a acceptat fără să crîcnească condiția pusă cîteva zeci de minute. Nu se grăbea, nu era ocupat, nu mai era!, dar a pipăit terenul, era solid, putea păși cu nădejde. Dacă l-ar fi chemat, lucrurile s-ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cu mine eram experți în a ne plictisi, spune Lady Zdreanță, și ne lasă să așteptăm în timp ce face trei, patru, cinci pași de-a curmezișul holului, ca să smulgă cuțitul din tăblia scaunului. Ținându-l în mână, privindu-i lama, pipăind-o să vadă cât e de ascuțită, spune: Să vă spun eu cum își trec vremea cei bogați și plictisiți... Think tank Un poem despre Lady Zdreanță — Nu-i nevoie decât de trei doctori, spune Lady Zdreanță, ca să te facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În vârful umflăturii e o pată întunecată și umedă. Packer și Evelyn sunt probabil singurii care-i privesc pe cei doi pipăindu-se. Valeții dau fuga de-aici până la garajul din josul străzii. Mulțimea de noi îmbogățiți se uită la secundarele care se rotesc pe ceasurile lor cu diamante. Bețivul o împinge pe zdrențăroasă cu fața în umflătura din pantaloni. Buzele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
buzele astea. Se aude un mic sunet, genul de sonerie ascuțită care-i face pe toate alea care așteaptă valetul să-și caute mobilul în buzunarul hainei de blană. Dumnezeule, spune doamna Keyes. Spune: — Packer, zdrențăroasa aia pe care o pipăie bețivul parcă ar fi Inky. Elizabeth Ethbridge Fulton Whelps. Soneria se aude din nou, și zdrențăroasa se apleacă, își suflecă un crac al pantalonului, fără tiv, cu poliesterul bej deșirat, și dă la iveală un bandaj elastic strâns în jurul gambei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
azi o să fie atât de lungă cât spun eu... Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să aprind luminile alea. Și Veriga Lipsă lasă să cadă femeia în papuci pe podea. Clark și Sora își croiesc drumul prin întuneric, pipăind pereții umezi, îndreptându-se către geana de lumină gri a lămpii de pe scenă. Domnul Whittier, noua noastră stafie. Chiar și stomacul Sfântului Fără-Mațe chiorăie. Ca să-și strângă stomacul, spune Miss America, unele femei beau oțet. Așa de tare doare foamea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
testul de-a înfrunta într-o zi moartea. Mama Natură, stând cu brațele întinse în față ca o somnambulă, își depărtează degetele și se uită la desenele cu henna care i s-au lățit pe piele. Cu degetele unei mâini pipăie baza degetelor celeilalte mâini. Pipăind osul să vadă cât e de gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady Zdreanță era pregătită?. Spune: Dar domnul Whittier era? Și doamna Clark ridică din umeri. Spune: — Contează? Așezat pe blana falsă, alături de Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o zi moartea. Mama Natură, stând cu brațele întinse în față ca o somnambulă, își depărtează degetele și se uită la desenele cu henna care i s-au lățit pe piele. Cu degetele unei mâini pipăie baza degetelor celeilalte mâini. Pipăind osul să vadă cât e de gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady Zdreanță era pregătită?. Spune: Dar domnul Whittier era? Și doamna Clark ridică din umeri. Spune: — Contează? Așezat pe blana falsă, alături de Mama Natură, Directoarea Tăgadă și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Atât de albe încât până și blana pisicii pare închisă la culoare pe lângă pielea ei alb-vineție. Până când degetele alea albe, care nu mai simt nimic, se pleacă și atârnă inerte din încheietură. Cu mâna stângă în poală, Sfântul Fără-Mațe își pipăie degetul mare al mâinii drepte, îl mângâie în sus și în jos cu pumnul stâng. Pipăie protuberanțele și încheieturile degetului ca să nu le uite niciodată. Pentru când n-o să-l mai aibă. Stăm aici cu toții, privindu-ne unii pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Până când degetele alea albe, care nu mai simt nimic, se pleacă și atârnă inerte din încheietură. Cu mâna stângă în poală, Sfântul Fără-Mațe își pipăie degetul mare al mâinii drepte, îl mângâie în sus și în jos cu pumnul stâng. Pipăie protuberanțele și încheieturile degetului ca să nu le uite niciodată. Pentru când n-o să-l mai aibă. Stăm aici cu toții, privindu-ne unii pe ceilalți. Așteptând următorul punct din scenariu sau următorul dialog să pornească și să se depene în versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să mai scrie. Domnul Done continua să vorbească ignorând, cu desăvârșire, atmosfera din clasă. Șarpele străbătu catedra și se undui pe perete, luând-o în direcția Luanei. Incapabilă să se miște, fata îl privea fascinată cum coboară spre ea, cum pipăie cu limba varul din calea sa. Se ridică, deodată, pe jumătate, se întoarse, urmă același drum pe care venise, de parcă ar fi fost dresat și dispăru în cutie. Fără să se oprească măcar o secundă, profesorul continua să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu o idee năstrușnică, pe care băieții se grăbiră s-o declare strălucită. Narcis Sava se așeză turcește în iarbă, cu ochii închiși. Un coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească cine este posesorul lor. Dacă nimerea, se bucura de sărutul celui care îi acoperise ochii. Convins că era vorba de o fată, Sava se chinui, zadarnic, s-o dibuiască. Se ridică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din prima zi de școală. Când fata, pentru a-și demonstra cât de curajoasă este, își lipi palmele de fața fină, tresări puternic la atingerea ca de puf a firelor de păr periate cu grijă în mustața firavă. Rosti îi pipăi atent mâinile și tresări la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu o voce ce trăda un simțământ aparte: Luana! Se duse pe apa sâmbetei tot curajul iar elanul de moment, provocat de cei din jur, se pierdu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măști de cauciuc și, fără să știe cum, adormi. Se trezi când afară era deja întuneric. Constată surprinsă că n-o mai doare nimic. Se obișnuise cu suferința într-atât, încât binecuvântata stare de bine i se păru anormală. Se pipăi să vadă dacă e vie. Auzi ușa deschizându-se și în conul de lumină îl văzu pe Renar. * * * A stat în spital o lună, cu tub de dren înfipt în pântec. Sanda i-a fost alături îngrijind-o, hrănind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
somnului ei, Luana Leon era un copil zăpăcit, speriat, pierdut pe un drum necunoscut, cufundat în întuneric. O lumină palidă licărea undeva, la un capăt îndepărtat și ea n-avea puterea să pornească într-acolo. Rezemată de peretele din spate, pipăia după un sprijin care s-o ajute să pășească. Mânată doar de instinct, se zbătea între necesitatea de-a merge spre lumină și aceea de-a sta cuminte, în siguranță, la adăpostul zidului de piatră. În clipa în care drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toaletă. — Dar amica ta? — O cheamă Susanti, a răspuns el și a pus un braț pe după umerii fetei. Eu Îi zic Sue. — Poveste veche? — Așa aș zice. Cam de când am aterizat aici, În orice caz. A râs și și-a pipăit buzunarele În căutarea țigărilor. — Grozav! Două săptămâni? Felicitări! Întâi a zâmbit, apoi a râs din toată inima. — M-ai dat gata! Tu nu te-ai schimbat deloc, ești aceeași... Margaret! — Pa, ne mai vedem noi, Bill! În fundul Încăperii, Într-un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]