448 matches
-
se deplasează în câmpul vizual al senzorului. Toate corpurile emit energie sub formă de radiații. Radiațiile infraroșii sunt invizibile pentru ochiul uman, dar pot fi detectate de dispozitive electronice concepute în acest sens. Senzorul cu infraroșu pasiv , (în engleză, prescurtat PIR) reacționează la schimbarea temperaturii cauzată de schimbarea fluxului de radiații (în principal radiație termică în infraroșu, lungimea de undă fiind de aproximativ 10 µm) de la oameni, animale și vehicule aflate în vecinătatea senzorului. Senzorul (de mișcare) cu infraroșu nu răspunde
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
în infraroșu. Lumina în infraroșu ajunge la senzorul propriu-zis care transformă această energie infraroșie în energie electrică, care poate fi analizată de un circuit de procesare (procesor) și care va diferenția alarmele false de alarmele reale. Senzorul de mișcare infraroșu (PIR) detectează căldura emisă de un organism din câmpul său de acțiune. Senzorii sunt adesea montați la corpurile de iluminat pentru siguranța casei. Senzorul PIR se activează atunci când o persoană în mișcare trece prin raza de acțiune a senzorului și întrerupe
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
de procesare (procesor) și care va diferenția alarmele false de alarmele reale. Senzorul de mișcare infraroșu (PIR) detectează căldura emisă de un organism din câmpul său de acțiune. Senzorii sunt adesea montați la corpurile de iluminat pentru siguranța casei. Senzorul PIR se activează atunci când o persoană în mișcare trece prin raza de acțiune a senzorului și întrerupe starea pe care senzorul o consideră normală până în acel moment. Corpurile de iluminat cu tehnologia senzorilor de mișcare infraroșu (PIR) se aprinde atunci când o
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
pentru siguranța casei. Senzorul PIR se activează atunci când o persoană în mișcare trece prin raza de acțiune a senzorului și întrerupe starea pe care senzorul o consideră normală până în acel moment. Corpurile de iluminat cu tehnologia senzorilor de mișcare infraroșu (PIR) se aprinde atunci când o persoană trece prin câmpul de acțiune al senzorului, iar senzorul nu va activa lumina dacă o persoană rămâne nemișcată în raza de acțiune a senzorului. Senzorii de mișcare cu infraroșu este mai sensibil în zilele răcoroase
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
pentru corpurile de iluminat este cuprinsă între 15-20 C. La temperaturi mai mari de 30 C, sensibilitatea senzorului va scădea și emisiile în infraroșu vor fi detectate mai greu. Niciun sistem de detectare a mișcării nu este perfect, dar senzorii PIR sunt ideali pentru sistemul de securitate al casei.
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
canina), porumbar (Prunus spinosa). Vegetația ierboasa dezvoltată în poienile pădurilor sau pe suprafețele necultivate cuprinde: păiușul (Festuca valesiaca, Festuca pseudogina), negara (Stipa capilata), firuța cu bulbi (Poa bulbosa), graminee cu rizomi (Bromus inermis, Poa augustifolia, Agropyron repense), pelinița (Artemisa austriacă), pir (Cynodom dactylon), mohor (Stelaria glaucă), trifoi (Trifolium repens, Trifolium pratense). În lunci și zăvoie vegetația cuprinde: salcii (Salix albă, Salix fragilis, Salix cinerea , Salix trianduanini), (Alnus glutinosa) și plopi (Populus albă, Populus nigra, Populus canescens). Vegetația hidrofila cuprinde: rogozul (Carex
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
se găsesc fitocenoze de Molugo cerviana, iar prin plantațiile de salcâm sunt fitocenoze de toporași (Viola Kitaibeliana), obsigă (Broms tectorum). În pădurile de salcâm se întâlnesc fitcenoze de firuță (Poa bulbosa). Vara și toamna apar fitcenoze de meișor (Digitaria sanquinalis), pir gros (Cynodon dactylon), troscot (Polygonum arenarium). Pe interdune apar fitcenoze de pipirig (Holoschaemus vulgaris). Vegetația teraselor Fauna are un rol mare în formarea solurilor, intervenind direct în evoluția lor. Această zonă se caracterizează prin condiții fizico-geografo-biologice variate, având bioceneza cu
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
aglicele, cimbrul, nalba, cucuta, sunătoarea, măselarița, pălămida, mărăcinele, păpădia, rodul pământului, rostopasca, iarba, cicoarea, coada șoricelului, floare paștelui,laptele cucului, rodul pământului, usturoiul sălbatic (purul), măcrișul, coada cocoșului, nalba sălbatică, untișorul, cicurașul, bozul, costreiul, osul iepurelui, mohorul, loboda, știrul, murul, pirul, troscotul, floarea țigăncii, căpșunul, ciuperca, ceapa ciorii, buretele, sorbul, fust păsăricii sau volbura, iarba mare, hreanul, scaietele, mușețelul, talpa-gâștii, coada vacii, etc. Flori: micșuneaua, mărgăritarul, vioreaua, turcaletele, brebenelul, drăgaica, aglicea, garoafa, busuiocul, călțunașul, sălcioara, stânjenelul, crinul, bujorul, macul sălbatic. Plante
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
peștișoara (Salvinia natans) . Alături apar troscotul de baltă, nufărul galben, nufărul alb, Urticularia vulgaris (o plantă carnivora acvatică). Speciile mezofile și mezohidrofile de lunca sunt reprezentate de: firuța (Poa pratensis), păiuș (Agrostis temiis), coada vulpii (Alopecurus cyparias), trifoiul, (Trifolium repens), pirul târâtor (Agropyrum repens) Pajiștile de altitudine joasă și cele stepice panonice de loess sunt populate de specii xerofite și xeromezofite, mai putine de cele mezofile și sunt folosite în principal că și pășuni, porțiunile cu fânețe fiind puține. Valoarea acestora
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Perca fluviatilis") sau plătică ("Abramis brama"). În arealul rezervației sunt semnalate mai multe elemente floristice psamofile (caracteristice zonelor umede) cu specii de: pipirig ("Juncus gerardii"), alior de baltă (cu specii de "Euphorbia palustris" și "Euphorbia seguieriana"), rogoz ("Carex ligerica") sau pir de mare ("Elymus sabulosus")
Grindul și Lacul Răducu () [Corola-website/Science/329861_a_331190]
-
caste, sistemul fiind stabilit de șeicul `Adi Ibn Musăfir, iar în fruntea lor se află un prinț sau emir, în timp ce șeicul este conducătorul religios. Există trei caste, cea numită murīd, apoi cea a șeicilor, iar cea din urmă cea a pirilor. Casta preoților este și ea împărțită în trei, astfel există: "faqirii", mai precis casta cea mai înaltă a preoților, ei provenind din rândurile șeicilor. Aceștia sunt descendenții direcția ai fondatorului credinței. De asemenea, casta "cântăreților sfinți", iar rolurile acestora sunt
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
Alireza Nurbakhsh sunt o serie de "shaikhi", care sunt împuterniciți să-i inițieze pe cei care vor sa devină adepți. Toți "shaikh"ii actuali sunt bărbați, atât în Iran, cât și în Vest. În ierarhia ordinului, imediat după "shaikh" urmează "pir-i dalil". Acesta este responsabil să-i ghideze religios și spiritual pe cei care vor să devină derviși. Apoi urmează maestrul de ceai "duda-dar", responsabil cu ospitalitatea, cu servirea ceaiului sau a băuturilor la întâlniri. Ordinul Nimatullahi contemporan respectă obiceiurile
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
în extremitatea nord-vestică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale orașelor Valea lui Mihai și Săcuieni și pe cele ale comunelor Cherechiu, Curtuișeni, Diosig, Șimian, Sălacea și Tarcea) și în cea sud-vestică a județului Satu Mare, pe teritoriile comunelor Andrid, Căuaș, Pir, Pișcolț, Santău și Tiream. Situl este străbătut de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
formă octogonală, jucând și rolul de moscheie - cuprinzând "mihrab" (desemnând direcția către Mecca) și "minbar" de unde imamul/ șeicul putea ține cuvântări membrilor), în acord cu un ritual simbolic precis stabilit, cu dervișii rotindu-se într-un cerc în jurul maestrului (șeic, pir), care supraveghează discipolii și este singurul care se rotește în jurul axei sale. Lângă mihrab se află o blană de oaie vopsită în roșu, unde șeicul se instalează pe perioada ceremoniei. Culoarea simbolizează cerul la asfințit, la momentul morții lui Rūmī
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
prezent în fiecare. După ce toți dervișii fac acest lucru, îngenunchează și își scot mantiile negre. Cele patru stări de pace (salam)/ Cele patru saluturi - Acestea reprezintă partea centrală a sama-ei. Dervișii rotitori simbolizează Luna și se rotesc în jurul maestrului (șeic, pir) care simbolizează Soarele. Așa cum s-a mai menționat, ei se rotesc pe piciorul stâng și suplimentar ridică brațele în lateral, dreapta cu palma în sus spre cer, cealaltă, stânga, este îndreptată cu fața către pamânt. Cele patru stări de pace
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
1970), Hapgood a propus ipoteza că axa Pământului s-a deplasat de mai multe ori în cursul epocilor geologice. În "Maps of the Ancient Șea Kings" el a sprijinit sugestia realizată de Arlington Mallery că o parte din Hartă lui Piri Reis a fost o descriere a zonei antarctice cunoscute că Queen Maud Land. El s-a folosit de această pentru a afirma că o schimbare a axei polilor cu 15 grade a avut loc în jurul anului 9.600 î.e.n. (aprox.
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
pe coasta. El a conchis că "Antarctica a fost cartografiata când aceste teritorii nu erau acoperite de gheață", având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Kings", el a reprodus scrisori pe care afirma că le-ar fi primit de la șeful unei unități cartografice al U.S. Air Force staționate la Westover AFB în 1961. Autorii acestor scrisori susțin că, la cererea lui Hapgood, au studiat hărțile lui Piri Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui Piri Reis și hartă lui Oronteus Finaeus evidențiază cunoștințe cartografice avansate și trebuie să fie rezultatul unor civilizații antice necunoscute care au dezvoltat cunoașterea științifică avansată, înaintea altor civilizații cum ar fi cea grecească. Potrivit istoricilor Paul Hoye și Paul Lunde
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
cea grecească. Potrivit istoricilor Paul Hoye și Paul Lunde, în timp ce activitatea lui Hapgood a avut parte de laude entuziaste pentru meticulozitatea să, ipotezele sale revoluționare au fost primite cu scepticism și au fost ignorate de majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
fost ignorate de majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual al Antarctideithey fall short of proving or even strongly suggesting that the Piri Reis map and the Fine map depict the actual outline of Antarctica." Interpretări neortodoxe ale lui Hapgood, cum ar
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual al Antarctideithey fall short of proving or even strongly suggesting that the Piri Reis map and the Fine map depict the actual outline of Antarctica." Interpretări neortodoxe ale lui Hapgood, cum ar fi “inversarea polilor” nu au fost niciodată acceptate că ipoteze științifice valide, dar ideile sale au găsit popularitate în cercurile științifice
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
întinde în partea nord-vestică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale orașelor Valea lui Mihai și Săcuieni și pe cele ale comunelor Cherechiu, Curtuișeni, Diosig, Sălacea și Tarcea) și în cea sud-vestică a județului Satu Mare, pe teritoriile comunelor Andrid, Căuaș, Pir, Pișcolț, Santău și Tiream. Aceasta este străbătută de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]