1,176 matches
-
dos, adică o casă mică, pitită lângă niște salcâmi înverziți, un fânar care sta să cadă și pătulul cu magazia care și ele se părăginiseră. În casă dădu de fata aia mare a lor care venise de la școală și sta pitită după sobă de rușinea lui taică-său. Cum, are și ea un tată, auzise că a murit, că maică-sa se pregătește de înmormântare, dacă acesta e un tată fals, care vine ca un intrus în familia lor? Nu e
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
Pândea atent poate-poate apare vreun pricopsit care să-l cinstească. Nu avea noroc însă! Toți erau în aceeași situație. După numai două ore ieși înjurând și o porni spre casă cu gând că poate mai găsește ceva prin debara unde pitea nevastă-sa coniacul destinat protocolului. Trecând pe lângă magazinele din centru văzu zarvă mare și pe țiganii lui Căpățână jefuind sistematic vitrinele sparte. Îi înjură și pe ei dar nu se amestecă fiindcă mai avusese niște probleme în trecutul nu prea
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
-n liniște-i ascult tăcerea. Îmi spune c-ai plecat, precipitat, cu frig în suflet, cănd toamnă brumă și-a lăsat. Era în dimineața-n care nici soarele n-avea culoare și, neatent, tu ai uitat că inima-ți scăpase, pitindu-se-ntre două frunze ruginițe, îndrăgostite. Acum, cănd iarnă a venit, mergând la pas prin parc, cănd frunză s-a topit, inima-ți singură-am aflat. Ușor, m-am aplecat, am ridicat-o... Era-nghețată, tristă, speriată și m-a
TĂCEREA GÂNDULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343293_a_344622]
-
stele-n cerul mic Doar omăt și-acoperișuri Și mai mult nimic... nimic... Iar chiciura linii curmă Și în mine iar te cerni Tângă de un an urmă Și durerea altei ierni. Și iar vrea să mă apuce Un păcat pitit în gând Geamul cum apasă-n cruce Vina lemnului flămând. Pe neprins, pe draperie Năvăli tremur ușor Pășind tihna străvezie Intri tu ca viitor. Tu vei sta în ușă toată Dalbă, simplă ca-n trecut În văl limpede-mbrăcată Fulgi din
BORIS PASTERNAK*** NIMENI NU VA FI ACASĂ de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344159_a_345488]
-
mai bune, mai frumoase.], hainele pe care le îmbrăcam de obicei, când mergeam la biserică, că de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei, m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc, unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paștelui, să-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru frământat aluatul de pâine, sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele, când nu era
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
ținea a treia rundă, Topârceanu, Mastroiani Lenin, Stalin și Maciani, toți vorbeau, dar nu prea clar, esoteric și lunar, teosofic, teologic, antibiotic și musonic, Mussolini tot striga, papagal de Buhara, pui oglinda, sofianic se zărește popananic, casa celui ce-a pitit furculițe de argint, de l-au alungat guzganii cu pistoale de tip Guney. Doar tarotul marseiez a fixat pe zid diez, cu Raymondo. Iartă-l, bre, au revoir și Olivier. Boris Marian Referință Bibliografică: Pe o stradă lungă, strungă, / Boris
PE O STRADĂ LUNGĂ, STRUNGĂ, de BORIS MEHR în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340214_a_341543]
-
Vă rugăm să-l scăpați pe tata! Primarul și vicele s-au urcat în mașină și-au pornit în trombă spre locul indicat de copii. --E groasă, dom’ primar, groasă, groasă, murmura vicele. Ajuns la târla porcilor, Tache s-a pitit în spatele celor trei porcari, care-l anunțase pe Casapu de cele întâmplate. În cea mai mare viteză, inginerul s-a deplasat la târlă și, furios, l-a luat la trei păzește pe Tache: --Ce-ai făcut, mă, tâmpitule? --Așa cum mi-
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
mai bune, mai frumoase.], hainele pe care le îmbrăcam de obicei, când mergeam la biserică, că de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei, m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc, unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paștelui, să-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru frământat aluatul de pâine, sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele, când nu era
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
Bună dimineața! Știam eu că nu pleci fără mine! - Bună dimineața, voinicule! Păi unde să plec fără tine? se făcu Gabi neștiutor. - Cum unde, la saloane, la bolnăviori, uite mi-am adus și bonețica! și o scoase din buzunărel, o pitise anume de mami să nu o vadă, poate că nu l-ar fi lăsat să o ia. Laura îl văzuse și zâmbea pe ascuns, văzându-l cum se chinuia să o facă nevăzută. - Of, mami astăzi nu s-a prea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
își deschideau gurile lor de balauri, crengi rupte, retezate ca niște capete de zmei în care mișunau păsările pădurii, mii de păsărele, cântau parcă într-un concert unic, cu triluri de la nota cea mai joasă la sunetul cel mai înalt, pitite într-un verde brotac al crengilor care parcă sprijineau cerul. Nu știu cât am mers așa, poate o oră, poate două că ne-a prins seara, se lăsase răcoarea, ne cuprinsese niște fiori care ne scuturau și de emoții dar și de
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
creadă urechilor. Așa era.Cireșul de pe coastă era prietenul ei, de când era o copilă. Când era timpul cireșelor, se urca în el de dimineață și nu mai cobora până seara. Stătea în vârful lui, mâncând cireșe și privind la valea pitită între pomi și grădini, străjuită în toate părțile de dealuri înalte și păduri. Uneori se punea să cânte împreună cu păsarile, care la început zburau speriate, văzând-o acolo, dar apoi se obișnuiseră, o considerau o altfel de pasăre, mare, ciudată
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
e-un vis de nerod și-nșelare de sine? păcat oar' să fie dorirea de bine...? GLUME DIN VIS... ascultă - ascultă-aurirea de vești: în poieni mugesc iarăși toți zimbrii domnești! venit-a dreptatea! - ieșiți la ferești! ...ucigașule sfetnic - un' te pitești? venit-a dreptatea! - voievozii-n cutremur Moșia vor iarăși s-o ia-n stăpânire sfânt cerul s-aducă din fundul de vremur': Lumina și Crezul zidesc noua fire! vai vouă! - vai vouă! - ucenici vrăjitori fătați pe meleaguri de nu știu ce nori
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
în vorbe fără glas iubirea lui, în van, își schimbă sensu’, durerea însă, în noi, adânc, are popas Din sângerări aprinse și apusuri ce cască răni în cerul liniștit s-au răsturnat cuvinte-n patru versuri ce spun nimic Eminului pitit într-un neant pe care el îl știe și l-a știut întruna resemnat trăindu-și o iubire sinilie pe un pământ lovit doar de păcat/mânjit doar cu căcat N-a mai rămas nimic din Eminescu dar am rămas
N-A MAI RĂMAS NIMIC DIN EMINESCU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379478_a_380807]
-
Acasă > Poeme > Emoție > CEARȘAFUL ALB Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului E frig în cămăruța cu stafii, cearșaful alb, ce ne speria atunci cand ne jucăm, stă pitit pe după draperii crezând că încă ar putea să îngrozească suflete puștii din floarea de castan. Cearșaful alb, azi e ponosit, vremea l-a mai înegrit puțin și l-a transformat în mit de sperietura din senin, o zdreanța, peste care
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
splendoarea răsfățării sale miraculoase: „ Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare;/ Eu privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă fure/ Și ascult de la răcoare/ Pitpalacul. Cucul cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale păsărilor neamuri/ ciripesc pitite-n ramuri/ Și vorbesc cu-atât de multe/ Înțelesuri.” (Eminescu, Poezii. Ed. pentru Literatură, Buc. 1965) „Un om de geniu, spunea alt mare geniu, poet-filosof-teolog, Nichifor Crainic, îngenunchează în fața Sfintei Fecioare. Smerenia, condiție inițială a rugăciunii, îl face să-și
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri a serii, Se naște-n taină Fiul, păstorul de mioare... Referință Bibliografică: În pași de iarnă / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2184, Anul
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
Că în restul săptămânii,... aveam viață personală.... XII. FERICIREA, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1699 din 26 august 2015. Fericirea se citește ca afișul de pe gard, Nu o poți masca pe față sau ascunde după fard. S-o pitești de ochii lumii învelită-n staniol, Iară-și cred că nu se poate, ochii, tot te dau de gol. Și mă-ntreb de ce-am ascunde-o?Dac-o fi la o adică, Nu-i mai bine să îți fure
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
în cale, îmi apare pe neștire Și aș vrea-n final de viață, vreau să mor... de fericire. Citește mai mult Fericirea se citește ca afișul de pe gard,Nu o poți masca pe față sau ascunde după fard.S-o pitești de ochii lumii învelită-n staniol,Iară-și cred că nu se poate, ochii, tot te dau de gol.Și mă-ntreb de ce-am ascunde-o?Dac-o fi la o adică,Nu-i mai bine să îți fure
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
răcnind din toți rărunchii, de pe pragul ușii. Băiețelul care tocmai avusese curajul să se aventureze pe covorul catifelat al iernii nu păru să se sinchisească de amenințările mamei. Se apucă tacticos să-și confecționeze, cu mâinile goale, câțiva bulgări. Îi piti cu grijă după un butuc aflat în apropiere și așteptă, zâmbind ștrengărește, cu ochii țintă la ușă. Mama intrase deja în casă, bombănind de una singură ceva legat de „grijanie” și „brăcinar”. De la geam pândea o zgâtie de fată de
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
în vorbe fără glas iubirea lui, în van, își schimbă sensu’, durerea însă, în noi, adânc, are popas Din sângerări aprinse și apusuri ce cască răni în cerul liniștit s-au răsturnat cuvinte-n patru versuri ce spun nimic Eminului pitit într-un neant pe care el îl știe și l-a știut întruna resemnat trăindu-și o iubire sinilie pe un pământ lovit doar de păcat/mânjit doar cu căcat N-a mai rămas nimic din Eminescu dar am rămas
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
un șut în fund și-o palmă după ceafă. -Cine este Mareșalul? Mihai simțea că începe să se irite. -Cum cine? Dumnezeul căminului, în fața lui tremură și îngrijitoarele, dar și ceilalți supraveghetori. Când țipă ăsta pe hol, trebuie să ne pitim toți, altfel ne omoară. Este o brută, directorul îl susține, nimeni nu poate să zică nici un cuvânt. Odată a lovit o îngrijitoare, pentru că aceasta i-a zis să nu mai meargă pe hol, pentru că ea a spălat și el lasă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
celulele lor în dulcele chin al facerii, Sus în văzduh plutește licoarea unei raze Lumina se rotunjește-n boabe și-n flori Răspândind mireasma acestui anotimp sălbatic, Sălcii și plopi îmi ies în cale și ascult Chemări târzii de graur pitite-n amintiri, Se-aud pocnind semințe ce-ncearcă să ne-ațâțe Văpaia vieții noi încremenită-n țâțe, Mi-e sufletul mirare și mister Și-i simt cărarea, drumul, ce urcă până-n cer, E-un foșnet ca de valuri prin pomii
GERMINĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373412_a_374741]
-
împrumut de la soare de la mare de la pomul din grădină de la inima cea plină de la luna păcătoasă de la mâna somnoroasă și ce bucle mi-au ieșit! lujere mititele de unde vântul și-a pus inele și ochii tăi spâncene unde s-a pitit cuvântul veșmântul timpului ce destramă aramă în ploi,.. Referință Bibliografică: Zigzag / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ZIGZAG de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371453_a_372782]
-
și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și galben în sânu-i trențăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea fereală și capra-i roșie, singura avere... Din ziua aceea, omul și-a hotărât loc de pază
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Acasă > Literatura > Cărți > INVITAȚIE - LANSARE DE CARTE - PITEȘTI - BIBLIOTECĂ JUDEȚEANĂ "DINICU GOLESCU" - JOI - 25.06.2015, ORELE 17,00... Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Invitație - lansare de carte - Pitești - Bibliotecă Județeană "Dinicu Golescu" - joi - 25.06.2015, orele
25.06.2015, ORELE 17,00... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374812_a_376141]