37,317 matches
-
și clasificat folclorul de acolo, am copilărit cu sonoritățile astea în cap pentru că cei mai buni prieteni ai părinților mei sînt de acolo. Am petrecut un Crăciun de basm la Săpînța în 1990, cu colegii mei de facultate, ca să ne plîngem și să ne lingem rănile după bătăile și umilințele acelui an. Am simțit refugiul, am simțit protecția tandră și fermă a celor din cetate. Dramatismul, tînguirile, disperările de acolo, bocetele, țipetele, frisonul plenar al iubirii din acel spațiu al Maramureșului
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Stalin, după cum ovațiile de la Cannes au fost descrise ca având aceeași sorginte - "Ca pe vremea Tătucului, cei prezenți continuau să aplaude, fiecare, înspăimântat de moarte să nu fie el primul care încetează"), documentarul insistă pe tragedia victimelor: copii în zdrențe plângând pe cadavrele părinților, femei despletite alergând fără țintă, bărbați mutilați, ș.a.m.d., într- un ciné-verité al groazei. Toate acestea erau, din nefericire, cât se poate de reale. Dar a face un documentar cu titlul Fahrenheit 9-11 fără să dai
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
comunicarea cu cosmosul și, mai mult decît atît, o consubstanțiere, un mod de-a se răsfăța în sînul elementelor ca și cum ar fi unul dintre ele, sub semnul încrezător al neprihănirii echivalate cu beția tuturor celor ce ființează: "Nu te mai plînge; vorbește un înger/că totul e bine că toate-s în toi/ sărutul dumnezeiescul altoi/ al zilei ce spumegă" (Vița). O senzorialitate dezlănțuită își spune cuvîntul, o exuberanță a asociațiilor (mod de-a da replică prolificității naturale) care îmbrățișează ca
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
bine pregătiți decît cei care zic mersi că au luat concursul. Dar nemulțumiții protestează din cauză că se fac aranjamente. Și atunci, pe bună dreptate, cei care nu reușesc se întreabă cu ce sunt mai buni cei care cîștigă. Altminteri, toată lumea se plînge că "scade nivelul" în medicina autohtonă și că în facultăți nu mai are cine să-i învețe carte pe studenți. Mai nou a izbucnit un scandal printre medici și mediciniști din cauză că cine dă examen ca preparator și îl ia devine
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
de kung-fu". în partea a doua, Tarantino își pigmentează sadismul cu irizații sentimentale demne de un roman de secol 19; ceea ce se pierde în ritm se cîștigă în profunzime. Ucigătoarea, la propriu și la figurat, Uma Thurman, în volumul 2 plînge de fericire, cu privirea iradiind dragoste, și nu doar dorință de răzbunare. Actrița mărturisea, la conferința de presă, că s-a inspirat, pentru acest personaj care se exprimă mai mult prin corp decît prin cuvinte, din tăcerile lui Clint Eastwood
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
ceea ce o lasă indiferentă pe prima. A scrie îngrijit, cu fraze scurte, metaforic, a dramatiza clișee și a zugrăvi tablouri exotice înseamnă tot ce poate fi mai prăfuit pentru un critic literar care l-a iubit pe Barthes și îl plînge pe Derrida, dar reprezintă totul pentru un cititor care visează să i se ofere ocazia de a plonja într-o ficțiune plină de dramatism. Dacă pentru Robbe-Grillet lucrurile nu au suflet, cititorii tocmai asta caută în reprezentarea lor literară. Pe
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
e povestea Bibliotecii Naționale în varianta încercării de a o metamorfoza în sediul guvernului. Atunci directorul bibliotecii, Mihai Erceanu a fost umflat de poliție ca infractorii cei mai periculoși. În acel scandal ministrul Culturii, în loc să țină partea cărților, le-a plîns pînă în ultima clipă de milă colegilor săi de guvern, temători că vine vreun cutremur și se prăbușește Palatul Victoria. Specialiștii au infirmat ipoteza guvernamentală. Dar cărțile Bibliotecii Naționale sînt în continuare depozitate pe unde s-a nimerit, multe în
Ministrul de lînfgă drumul Puterii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12295_a_13620]
-
pentru toate acestea, să le facă și să le poarte. Căci toți s-au retras într-o umbră suspectă și toți dintr-acolo privesc în direcția mea întrebând ca în ecou cine cheamă preotul și cine e de rând să plângă și să se tânguie? Rudele tinere nu vor veni, străinii atenți sunt scumpi la vorbă, nimeni nu se îndură să dea un sfat, o mână de ajutor, să ducă la cimitir, pentru săraci, coșul greu cu ofrande și pachetele cu
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
Sau a fost cumva de față la vreo reuniune a comisiei care decide asupra ajutoarelor sociale? Nu avea cum. Că sunt insuficiente ajutoarele desigur că așa este, dar de unde mai mult?, cel puțin deocamdată. Dar tot dl Șiulea, care îi plângea pe scriitori pentru insuficienta protecție etc. scrie ceva mai încolo: Această funcție a protecției sociale nu are ce căuta, din principiu, în curtea USR". Și încă: "orice funcție de protecție socială, mai mult sau mai puțin explicită, trebuie să fie retrasă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
vorba despre pensiile parlamentarilor, care pot ajunge la minim 20 de milioane de lei... -Da ? s-a umilit prietenul meu, da' eu tot nu pricep... -Adică, a continuat televizorul, domnul Antonie Iorgovan se referă, absolut justificat, la profesorii care se plâng că au salarii mici, în timp ce parlamentarii, paradoxal, au salarii foarte mari și pensii pe măsură, fără să știe că acolo "se trage din greu", nu ca la școală. Și, la urma urmei, de ce nu s-au făcut parlamentari și dascălii-reclamanți
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
ele. Domni în vîrstă, corect îmbrăcați, din categoria celor care polemizează prin autobuze, te înjură ca ultimii boschetari cînd li se termină argumentele. Tinere doamne care își fac confesiuni în timp ce-și plimbă copiii în parc, cu landoul, se plîng de aventurile soților lor într-un limbaj mai deocheat decît cel la profesionistelor de pe "centura" Bucureștiului. Cum reacționează opinia publică atunci cînd aude așa ceva? Cel mai adesea opinia publică se amuză. Se mai crispează cîte o doamnă din alte vremuri
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
sînt adrese... Să nu uiți asta... MAMA : Da. Da... De ce or fi existînd atîtea nume și adrese pe lume ? TATA : La asta încă nu m-am gîndit... Poate fiindcă sînt cuvinte... De exemplu, tu știi de unde vine numele VATĂ? (Eleonora plînge) MAMA : Nu-mi amintesc... Eram tînăra. Da, da... Am uitat... TATA : Numele VATĂ vine de la cuvîntul FARMACIE... N-aș putea să-ți explic exact cum, dar de acolo vine... E o prescurtare... FARMACIE-VATĂ... Observi că e mai scurt?... MAMA : Da
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
de dragul unui film bun, înghesuindu-se claie peste grămadă, pe scaune sau stând în picioare; iar filme bune au fost, mai ales că în prima săptămână s-au putut viziona "câștigătorii": Buongiorno, notte (Cel mai bun lungmetraj), Povestea cămilei care plânge (Cel mai bun documentar) și În acel moment... Rebeca (Cel mai bun scurtmetraj). Filmul lui Marco Bellocchio (Buongiorno, notte) este, în primul rând, un act de curaj politic: într-o lume în care terorismul a devenit principala sursă de psihoză
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
vreodată, dar pot fi imaginați la fel de bine în amiciție ca și în sfadă: verva lor orală este deja de domeniul legendei, ca și deliciul minții lor "egal de splendidă". Într-o scrisoare către prietenul I. Negoițescu, Gari (I.D. Sîrbu) se plînge în stilul său sarcastic: "...suntem țara cu cel mai ridicat procent de critici pe cap de scriitor, avem 20 de critici excelenți și numai 3 - 4 prozatori lizibili". Ca și Paul Georgescu, craioveanul prin adopție manifestă o permanentă nemulțumire cîrtitoare
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
săptămînală. În felul acesta, totul este credibil, nimeni nu este sus-pus în fața greșelilor, vai, inadmisibile de limbă, de accente în frază, pe cuvînt, de intonație, de bîlbe gogonate, de vorbe, vorbe, vorbe, prea multe și mult prea goale. Urmărindu-i, plîngi de mila bietei noastre norme literare, de sărăcia vocabularului cu care se redactează știri, se emit păreri și fițe. Cu toptanul. Într-o duminică dimineață, înainte ca Realitatea să-și schimbe părul, da' năravul, ba! am urmărit programul de știri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
și că se retrage din cursa prezidențială. Aud doar, pentru că nu am ajuns în sufragerie, acolo unde este televizorul. Și nici nu vreau. Le așez ordonat pe masă. Grupate pe ore. Ieșind din casă - încotro? - mai aud că Băsescu a plîns. Dar plînsul meu de vreo cincisprezece ani îl aude cineva? Mă sui în trenul de Brăila - Săgeata Albastră - cu o mie și una de gînduri în cap. Am mers deseori pe ruta aceasta ca să ajung la Galați, acolo unde mă
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
limbi într-una singură, cîntată, țipată sau șoptită, cu feluri de mîncare amestecate și ele, pe care puțini știu să le mai gătească azi, cu un fel de tristețe în privirile femeilor, bărbaților... "Barca pe valuri plutește ușor Inima mea plînge de dor." Ca și la Brăila. Într-un oraș-port cineva pleacă și altcineva rămîne, într-un oraș port întotdeauna se nasc și se pierd iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți alunecă din buzunare sau se vînd pe nimic. Esențele
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
și modul de prezentare a cărților în cele cîteva libării de maxim rafinament. Mă opresc aici. Răspunsul trebuia să fie mult mai succint. Viața literară franceză este o frenezie continuă pentru care ai nevoie de mai multe vieți. Mulți îi plîng de milă literaturii franceze de astăzi. Se înșeală amarnic. Iar dacă editorii înșiși, ca și numeroși autori, au motive, deseori, să denunțe procesul de gigantism care duce la comasarea editurilor și la anumite situații de monopol în distribuție, nu e
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
cenușiu care se înnegrea progresiv și acesta. Cu o voință extraordinară, această doamnă a reușit să se deprindă cu orbirea. (Tehnic vorbind, folosesc inexact cuvîntul.) Izbutea să facă menajul și, nu știu după câte rateuri despre care nu s-a plîns nimănui, reușea să și gătească feluri simple de mîncare. Făcea atît de bine diverse lucruri casnice, încît unii dintre apropiații ei credeau că de fapt vede și se preface că a orbit. Fiica acestei doamne se interesează la mai mulți
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
propagandiștii ei benevoli chiar fără să își dea seama. îmi amintesc de asemenea, cu cîtă condescendență se vorbea și despre poezia "tristă", "monotonă", chiar "morbidă" a unui alt mare poet român " Bacovia, a cărui sensibilitate ultragiată auzea pînă și materia "plîngînd". Știind noi acum că dispersia permanentă a galaxiilor va sfîrși prin a deveni o supă informă, din care va continua să se hrănească doar energia vidului, am putea să ne uităm cu mai mult respect la plînsul cosmic bacovian. Unde
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
unei case-vagon. Acoperiș plat, fără pod, cu hornuri de cărămidă ce spun mult, și câteva antene t.v. model demult expirat. în fața uneia din intrările în imobil, străjuită de-o copertină de lemn, trepte, și pe trepte o femeie ce plânge asistată de un leandru înflorit. Imagine copleșitoare, cer plat, pe un perete alb, agățată o scară de lemn, într-o nuanță umbrită a aceluiași alb. în curte, niște mărunte garduri despărțind cuști fără orătănii. Periferie imortalizată de pictorul a cărui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
sunt mai mulți.- Pentru micul întreprinzător, care are o afacere de familie, intră în categoria rechinilor și rechinașii care au cîte o proptea minusculă, la stat. Un asemenea investitor mărunt care ține un magazin lîngă dealul Mitropoliei mi se tot plîngea că de pe el se iau două piei, în contul celor de la care nu se ia nimic. Nefericitul a tot strîns din dinți și a plătit, pînă l-a ajuns un infarct. Cînd a trebuit să mai plătească și la doctori
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
vardist fluerând după cine știe ce... Două oare după aceea, Jurubiță putea să se laude că învățase pe dinafară alfabetul norocului... Dar eroul în chestiune simulează, în sensul că, prea tânăr fiind față de eroină, se preface, ceea ce aceasta uneori simte și se plânge... Rânzei, nescăpând ocazia lui de autor mereu pe fază, notează sub cuvintele, atenție, replica eroinei... notează în sfârșit acestea, cu dialog și cu animație: "- Așa, infidelul, exclamă ea transportată de jignire, tu nu mă iubești cu acea căldură ce așteptam
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
toată viața și lucrurile-au ajuns să fie cum sunt fiindcă eu sunt cum sunt, Miquel. Dar mi-au trebuit zeci de ani să accept că n-avea cum fi altfel. Când aveam șaișpe-șaptișpe ani, poate chiar mai mult, doar plângeam. Nu c-aș râde acum, dar, când vorbesc de-asta, mi-s ochii uscați. Și-apoi, vorbesc, pot să-ți vorbesc. Taică-tu, în chestia cu femeile, era foarte... Cum să-ți spun? - Curvar. - Așa-mi venea să zic - a
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
Am încercat. - Și? - Mă neliniștesc. Nu. Nu mă simt bine. Mă sperie. E ceva mai puternic ca mine... Grație părintelui și cu ajutorul inestimabil al medicului, dr. Canyameres, Maurici Fără de țară Viciosul, principe de Sodoma și senior de Gomora, am trăit plângând în mine și simțindu-mă păcătos. După șaizeci de ani, întins în patul ospiciului, a-ndreptat degetul spre cel mai nepot al lui, l-a privit fix și-a mărturisit, cu durere-n ochi și glasul spart, că, după ce-a
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]