669 matches
-
clopotele și s-au auzit semnale de corn și chiotele rezerviștilor. În ziua mobilizării era o însuflețire ș-o ațâțare în toată lumea adunată cum nu mi-am închipuit niciodată să văd. Doi oameni treceau pe drum și vorbeau despre veșnicul plâns al muierilor. Măi, eu numai cu muerea am avut năcaz; plânge și suspină. Eu îi zic: Măi, fumee, ai vacă cu lapte, slavă Domnului, făină din belșug ai, poame în livadă iar așa, ce-ți mai trebue? Eu dac-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țărani, oameni liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul cu sania și țărani în cojoace cum stau pitite satele în văi și munți cum se-ncălzesc la brazi aprinși în codri... Tovarășul lui Bogdan are o soră măritată O găsește acasă plânsă fugită, alungată de bărbat, cum se duce el și se-nțelege prin subînțelesuri cu gospodarul, bărbatul surorei lui. În această afacere se vede mândria oamenilor... cum însă s-au înțeles fără să spue vorbe mari deși mânia clocotea și sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceva lângă nas, ceva care nu era altceva decât semnul începutului de lepră. Sărmana a fost ridicată a doua zi și trimisă la spitalul de leproși de la Tichilești. Se știa că cine merge acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai de soț și copii ci jelită de toată suflarea comunei pentru tinerețea și frumusețea ei. O altă femeie frumoasă despre care se vorbea peste granițele județului era Mura, fiica unui lipovean bogat. Era absolventă de liceu. Capul, fața
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
obișnuită de călugăr, a fost acoperit cu mantia albă a carmeliților. Alături de el vegheau câțiva religioși din Ordinul său, medicul și don Giovanni Calabria care se ruga și plângea în șoaptă. Don Calabria, celui care îi făcea condoleanțe, cu glasul plâns și întrerupt de suspine îi repeta: «Roagă-te mult pentru mine, căci mi-am pierdut părintele!». «Congregația Slujitorilor Săraci este o operă carmelită» Într-o scrisoare, din decembrie 1951, adresată cardinalului Adeodato Giovanni Piazza, secretarul Consistoriului, don Calabria scrie: «Eminență
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
am uitat, fișierele și mesajele nu mai erau acolo... Și chiar atunci când se părea că își recăpătase luciditatea, Nadine își pierdu cumpătul și izbucni în hohote de plâns. Cred că încă mă ținea de încheietura mâinii. Mi-am amintit fața plânsă a lui Ashton din seara trecută și cum Nadine se scuza mereu ca să meargă să vadă ce e cu el. Cine mai fusese ținta acceselor ei de paranoia? Încerca să mă atragă în teoria ei dementă pe care n-avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât ca fetele ei să aibă o situație satisfăcătoare, dar au terminat așa cum am arătat, adică în omenie mai mult pierdută... Gânduri care mă trimit către o poezie a cărui autor nu îl cunosc: Căsuța mea Căsuța mea, cu geamurile plânse, E noapte-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd pe mama, lunecând tăcută Cu mâna
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat să simți c-asemenea unui fir subțire ceva frumos din tine s-a sfărâmat! Și nu mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ei. Și noi copiii făceam pozne, plângeam, și mămica răbda, și rămânea blândă, îndurerată, și se simțea mereu datoare în fața vieții. Mama a muncit din greu și în casă și în gospodărie, și în câmp, și nu s-a plânsa niciodată că muncește prea mult, că face munci prea grele, că ar fi obosită sau că nu mai poate. . . A fost bună cu vecinii și cu toți care au cerut vreun ajutor de la ea. Pe timp de secetă veneau vecinele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
bucium cântă tainic cu dulceață,/ Sunând din ce în ce tot mai aproape 154... De altfel, în noianul intuițiilor poetice, totul prinde glas: uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde/ Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind 155. Toate culminează cu armoniile mozartiene din finalul poemului Dorința: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri156. În ciuda a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trebuie să-și primească soarta și să o poarte ca atare: Dar așa ne e destinul,/ Vitreg prea adeseori,/ Unui' lumea i-acordează,/ Iar pe altul îl botează/ Cu-a lui rouă de plânsori 288. Atunci când în Mortua est! este plânsă iubirea pierdută, întrebările iau aspecte tragice, căci visele par și ele a se sfârși în mormânt: Văd vise-ntrupate gonind după vise,/ Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise 289; starea poetului devine un lamento pe marginea sorții omenirii: Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
două stele vinete. Tu, iubitule, mi se pare că ai să devii foiletonistul vre - unui ziari... După ce voi muri îți voi testa într-o broșurică romanul vieței mele și vei face din lungii, din obosiții mei ani, triști, monotoni și plânși, o ora, de lectură pentru vrun cutreierător de cafenele, pentru vrun tînîr romanțios sau pentru vro fată afectată, care nu mai are ce pierde, care nu mai poate iubi și care învață din romane cum să-și facă epistolele de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
palide asemenea stafiilor... Barbații lor, cari aruncați sub roțile carelor sau izbiți cu capetele de murii caselor arzînde, [cari*] {EminescuOpVII 207} trântiți pe pietrișul străzii, copiii gemeau pe aici pe acolo, morți sau pe jumătate morți... Ei țipau cu ochii plânși și îngînau nearticulat numele mamelor lor. Cu pistoalele-n mână, cu cocoșul tras, îmboldii calul de trecu prin strade, peste cadavre de oameni, peste căruțe sfarmate, peste lăzi sparte din cari curgeau haine și unelte, peste mobile rupte, peste animale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dinaintea mea și eu o văzusem. Cerul era senin și vesel, un singur înger era trist... Era Maria, fiica acelui preot bătrân, divinizată, schimbată la față... mie însă mi se părea că e geniul martirei națiunei românești, geniu palid și plâns, a cărui singură speranță: Dumnezeu, a cărui singură tărie: cerul. Dar bruma rece a nopții se așezase asemenea unor urdori de argint sur pe genele mele lungi și negre, ochii îmi răciră în cap * și se treziră. Luna apusese de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făină, cu luleaua aprinsă și cu pălăria lăsată pe ochi, în chicotele fetelor, în poveștile bătrânilor, în înjurăturile bărbaților, în scârțâitura amorțită, însă dulce a unei vioare vechi, pe care un țigan bătrân o făcea să răsune când vesel, când plâns. Fața neagră și espresivă, barba albă ca zapada, ochii mai stinși și discolorați de bătrânețe, pieptul păros și gol, abia acoperit de-o cămașe neagră, căciula cafenie de oaie, ruptă, astfel încît prin rupturi ieșea pe - alocurea părul alb al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
infamă, până ce somnul avu milă de mine și-mi adormi mintea obosită. Aș fi putu rămânea în căsuța ei, care rămânea a mea, aș fi putut să-mi petrec toată viața citind și recitind, într-o nebunie dulce, acea epistolă plânsă, scrisă de mâna ei, s-o visez pe ea toată viața mea, s-o visez cumcă îmblă prin casa mea, cumcă surâde la florile din fereastră, cumcă veghează cusînd sau împletind asupra copilului meu. Aș fi putut să-mi creez
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei statue, apoi îngenunche la picioarele mele și-și răzim [ă ] pieptul și coatele de genunchii mei. Părul ei cel despletit și în dezordine încadra fața cea mai palidă și mai frumoasă din lume. - Tomo! zise ea c-o voce plânsă și ținând mînele mele unite în mînele ei albe și mici, ca și când s-ar fi rugat la mine de o grație, Tomo, repetă ea plângând, nu mă poți tu iubi pe mine? Eu dezbinai mînele ei, cari căzură în jos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și portretele din păreți se uitau la el atât de familiar... ca niște vechi cunoscuți de pânză... apoi gândea să miște mâna, dar nu putea... să strige, dar era peste putință... și umbra diafană din fereastă cânta încet, cu glasul plâns, un cântec de leagăn pe care el îl auzise ades când era mic... îi veni să plângă... - Mamă! strigă el... - O, trăiește! trăiește! auzi acum tare. Mamă-sa s-apropie de el și-i acoperi fața de sărutări... - Copilul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
despre asta? întrebă el. —Ce? izbucni ea de-abia stăpânindu-și furia. Crezi că am avut ceva de-a face cu asta? Crezi că sunt cine știe ce infractoare? — Sigur că nu, o drese el la repezeală. Ești doar tulburată, ești... ești plânsă - n-ai înțeles bine. Eram curios dacă nu cumva era ceva care te îngrijora. Ai zis odată ceva de niște cifre... Mă gândeam că poate asta o fi fost. — Nu, zise ea vlăguită. Situația aia era sub control. Pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tremurînd picioarele-i călcară-abisul cel de jos, urlînd și îngrozindu-se, Si o a șaptea vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Sfatul lui Dumnezeu în înălțimi veghind asupra Trupului Omului în straiele de sînge-ale lui Lúvah învelit, văzu și plînse. Și coborînd peste tărîmurile-acoperite de blîndă luna a lui Beula, 250 Fiicele lui Beula au văzut Divină Viziune; fost-au mîngîiate, Si ca o dublă femeiască-nfățișare, tandrețe și desăvîrșire-a frumuseții, Ele-și plecară capul și se închinară, si cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a stării de sănătate mintală a individului, cu un aspect polimorf: stări de neliniște intrapsihică pe care bolnavul nu le poate lega de o anumită cauză, crize anxioase, stări de angoasă, suferințe fizice sau somatice rău definite, apatie, dispoziție tristă, plâns, depresie, deznădejde, la care se asociază idei sumbre, pesimiste, izolarea de lume și dezgustul față de viață, fenomene ce pot merge până la refuzul alimentar sau chiar tentative de suicid. În cazul acesta se impun măsuri de igienă mintală, fie de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sunt: salturi, sărituri, strângeri la piept, îmbrățișări, sprint, mâna ridicată, săritura și lovirea aerului, ridicarea brațelor, sărutul, zbârlitul părului, palma pe spate, strângerea de mână, ale sau ale înfrângerii sunt: frustrări, expresii ale feței, mâinile în șold, capul aplecat, fața plânsă. Participarea ca sportiv la competiție, ori participarea ca suporter se prelungește prin intermediul emblemelor preluate din sistemul religios, amulete amintiri, care devin sacre, ori cupe profane și diplome, care anunță coduri sociale. Codurile sociale de identificare și comportamentale sunt asociate simbolic
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos, în care defunctul elogiat și plâns se numește Vasile I, întemeietorul faimoasei dinastii a Macedonenilor. Literaturile din Europa de sud-est au urmat această tradiție. Pe seama lui Grigore țamblac, cărturar sud-dunărean despre care se credea că a avut - la începutul secolului al XV-lea - atingeri însemnate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este un sistem material sau teoretic care reproduce, la alta scară, structura (elemente și relații dintre ele) unui alt sistem pe care ne propunem să-1 cunoaștem”<footnote I. Nicola, Pedagogia, p. 317. footnote> Pe baza modelului dat prin scheme, tabele, plânse, elevii sunt puși în situația de a se descurcă în situații asemănătoare. În predarea limbii române pot fi folosite o mare varietate de modele dintre care prezentăm un model semantic real și un model figurai funcțional. a) Model semantic real
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
a-i face pe elevi să înțeleagă definiția și să o memoreze cu ușurință se poate descompune definiția în elementele de bază: acțiune, stare, urmărind că aceste elemente să se transforme în noțiuni. Pentru acest lucru se pot prezenta elevilor plânse pe care sunt desenați copii care citesc, udă, desenează. Fiecare planșa este intuita și se alcătuiesc propoziții care se pot scrie pe fișe sau în caiete. Se revine asupra lor punând întrebările: Ce face Rodica? (udă) Ce face Ionel? (citește
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
distanță; ea; emoții; existență; facultate; farmec; fericire; fierbinte; galaxie; geam; gri; iarnă; impresionant; inamic; insomnie; interval; iubire; jumătate; luceafăr; lumina; luminoasă; macrocosmos; melancolie; minunat; minunată; mistic; mistică; moarte; mor; muncă; natură; neliniște; noapte de vară; norocoasă; nostalgie; oaie; odihnă; opus; plîns; poezie; privat; protecție; pustiu; rachetă; reflectare; romantică; romanță; sacou; săptămîni; scară; scăpare; scundă; Selene; seninătate; singurătate; somn; stelar; strălucită; sus; trece timpul; urlet; veghează; viață; vise; vîrcolaci; zahăr; zglobie (1); 790/169/69/100/0 lung: scurt(151); drum(124
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]