740 matches
-
perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
firește, gărzile orașului, dar acestea nu aveau obligația de a apăra periferia, nici bazarul și nici Drumul Mătăsii. Atâta vreme cât pericolul nu plana asupra palatelor administrative și ale bogaților mandarini, gărzile nu aveau datoria de a interveni. Ștefănel ascultă tânguirile negustorilor, plânsetul femeilor, zgomotele tarabelor desfăcute În grabă. Negustorii de oglinzi Începură și ei să strângă, dar mărfurile lor erau delicate, unele aveau mari dimensiuni, iar transportul lor Într-un răgaz scurt nu era cu putință. Firește, toate acele oglinzi vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvîntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi? 12. " Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset și bocet! 13. Sfîșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și-I pare rău de relele pe care le trimite. 14. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fine ce scapără ca lama de cuțit, în șoaptă, umblă trupul prelungit, al unei alte preafrumoase știme. ai spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul să devină ieri și să plutească în mandole un plânset pentru gondolieri că mă aștepți în Atlantida sub mările de iasomie s-adorm iubindu-te-n absida nesațului de insomnie ai spus că-mi împletești albastru în octacorde vers cu vers singurătatea de sihastru cu mult prea plinul univers acum
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vrei, mă vei găsi prin scurtele amiezi Să îmi aduci surâsul iarăși pe obraz... Toamnă târzie Se-așterne-n suflet argintul multor brume Răvășind trăiri presate în albume, Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbetEl s-ascundă urma unui ultim plânset... A fost iubirea noastră poate un blestem... Și astăzi mă întreb și astăzi te mai chem, în vise lungi și-n doruri nerostite Și în cuvinte de tine-ndrăgostite. Chin a fost, când mult prea dulce, când amar Tu poate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lucrul acesta, pe cel ce veghează și răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov, și va nimici pe cel ce aduce un dar de mîncare Domnului oștirilor. 13. Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plînsete și gemete, așa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, și nu mai poate primi nimic din mîinile voastre. 14. Și dacă întrebați: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
El țipă, dar protestele nu-i sunt luate în seamă. Servitoarele îl țin de piciorușe și de brațe așa cum ar face-o dacă ar jupui de blană un iepure. Tuturor li se pare amuzant, însă pe mine mă doare fiecare plânset al fiului meu. Mi-e greu să stau liniștită, dar știu că trebuie să suport. Există un preț care trebuie plătit pentru poziția lui Tung Chih - fiecare ceremonie îl va aduce mai aproape de statutul de moștenitor legitim. Sub privirile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care eraiu scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare, și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de familii mai în vîrstă care văzuseră casa dintîi, plîngeau tare cînd se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Mulți alții își arătau bucuria prin strigăte, 13. așa încît nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plînsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe. $4 1. Vrăjmașii lui Iuda și Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. 2. Au venit la Zorobabel și la capii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
mă, fix . O, tu - cea nemuritoare, ce ți‐ai ales doar trupuri duioase, preagingașe scutece, ca să ne naști, strălucită ești! 127 și nimic nu‐ți tulbură chipul ascuns. Dar ele, mamele muritoare, în chinuri grele, cu țipăt, născutu‐ne‐au. Plânsetul le‐ ai dat, ca limbă a bucuriei, și dorul, sunet al zilelor mari . În leagăn mic legănatu‐ne‐au gânguritul, ah, legănate și ele de tine cu cerești, secrete mișcări, sub mute rotiri, aceleași de secole‐ntregi. Trecerea‐i drumul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le sfărâmă Călcând pe‐a soartei îndârjire Pe loc ce‐ i strigă fiii: „Mamă”. RONDELUL ROZELOR CE MOR E vremea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
iei la tine, pentru cât va mai trăi, Că o dau afar‐ din casă, că la dânșii în comună Fac curat, dărâmă totul, lasă brazdele pustii. A venit aseară mama, a plecat în zori la‐ gară, Cu broboada ca un plânset, peste ultimul temei, Hotărâtă să te uite și în casa ei să moară, Când or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei. BOCETUL MAMEI PENTRU FIUL SĂU Măi băiete, măi băiete, Ți‐o fi foame, ți‐ o fi sete
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
altele, cele cincizeci de femei rămase se împrăștiară curând ca florile dintr-o grădină răvășită de furtună, iarna. Zăceau pe o parte sau cu fața în jos, ori se înjunghiau, îmbrățișându-se între ele. În mijlocul acestei scene tulburătoare, se auzeau plânsetele copiilor încă neînțărcați sau prea mici pentru a părăsi poalele mamelor. Disperat, Sozo urcă pe cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al timpului și să nu evadez într-o nouă dimensiune străină mie. Am vrut un liceu modest unde să mă simt bine, un liceu de chimie, dar pe vremea aceea școala hotăra ce profil vom urma, nu era voie de plânsete sau argumente. Liceul era invadat de mici artiști: clase de pictură, muzică, sculptură, filologie și învățători... Atelierele de lucru îmi luau ochii. Nu știam cum puteau copiii aceia, care-mi semănau fizic (aveau doar doua mâini, ca și mine) să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ochii. Fii profesionistă, m-am mustrat singură, ștergându-mi lacrimile mânioasă. Jurasem că n-o să mai plâng niciodată la serviciu. Cu toate că văzusem duzini dintre colegii mei făcând chiar asta. Toaleta femeilor de la etajul doisprezece răsuna, în mod regulat, de ecoul plânsetelor, iar Phil îmi spusese că și toaleta bărbaților era la fel de întunecată. Am sunat-o pe Beatrice. Aveam nevoie de o secundă de relaxare înainte să mă arunc, cu capul înainte, în treburile zilei. — Cred că șefa mea vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tulburi își croiesc leneș drumul spre mare. De când China a pierdut Războiul Opiului în 1858, orașele și provinciile de pe coastă au fost ocupate de armate străine - mai întâi germane, și acum japoneze. China se prăbușește și nimeni nu acordă atenție plânsetelor fetei. Fata nu va putea uita niciodată durerea, chiar și atunci când devine Doamna Mao, cea mai puternică femeie din China în timpul perioadei de la sfârșitul anilor ’60 și anii ’70. Își aduce aminte de durere ca de o „mărturie a fărădelegilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Când au ajuns aici, doamna Dobrotă a izbucnit În plâns, ar fi o mare nenorocire, mi-a spus, fata lor ar fi de-a dreptul distrusă și, În plus, există și un copil În această căsnicie. Atmosfera este permanent Încărcată, plânsete, Învinuiri...„ Deși tu nu ai urmași, ar trebui să Înțelegi că pentru un părinte nu există suferință mai mare decât să-i facă Într-un fel rău, fără să vrea, copilului său”, a adăugat Cristian. „Înțeleg”, i-am spus, „sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că-l avea pe Jake la degetul mic: nu trebuia decât să scâncească. Deschizând însă ușa de la intrare, lui Fiona i s-a oprit inima în loc. Ceea ce se auzea nu era o chirlăială menită să atragă atenția, ci era un plânset isteric în toată regula. Iar sunetul părea să vină dinspre baie. Urcând câte trei trepte deodată, Fiona a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în oameni, să sufere mai puțin. Și nu s-a mai știut niciodată nimic de acea nefericită femeie, și se zice că noaptea sufletul ei rătăcește printre dune, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, și-și continuă căutările și plânsetele, și așa trebuie să fie, de vreme ce tu, care ai dormit acolo fără să știi, te-ai întâlnit cu ea. Lăudat fie Alah cel Milostiv, care ți-a îngăduit să ieși cu bine din asta și să-ți urmezi călătoria, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
corturile și să-i duci pe ai mei departe, la guelta Huaila, acolo unde a murit prima mea nevastă. Zorii sosiră precedați de vânt. întotdeauna vântul anunța dimineața în pustiu și vaietul său în noapte părea că se transformă în plânset amar cu o oră înainte ca prima rază a soarelui să se ivească pe cer, dincolo de povârnișurile stâncoase ale munților Huaila. Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă în locul râsetelor cristaline și seducătoare ale copiilor, se aud plânsete îngrozitoare, mami, ce mi-ai făcut, iar eu strig, draga mea Noghi, renunț la tot, ia picioarele mele, nu mai am unde merge cu ele, ia inima mea, nu mai am pe cine iubi cu ea, ia sănătatea mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
își pierde din nou cunoștința și existența imediată, umilă, guvernată de noi, doi mesageri întunecați ai destinului o iau în primire. Fețele noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-odată, voi crește mult mai mare decât tine, iar eu plâng deja cu sughițuri, sigur că vei crește, însă în sufletul meu se cuibărește frica, poate că nu se va mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]