6,847 matches
-
al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele săpa brazde pestrițe în jurul meu și am dat din picioare, urcând spre lumina ce venea de undeva de deasupra. Am ieșit cu capul la suprafață și am inspirat sacadat. Aerul cald îmi umplu plămânii dureroși și eu am tresărit pe creasta unui val mic. Lumea ideilor și sensurilor și conceptelor pe care o simțisem sub apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era decât apă, toată rece, sărată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă traseră peste bord. Am căzut pe puntea de lemn cald, gâfâind, cu apa șiroindu-i din haine. După un moment, m-am rostogolit pe spate și m-am trezit iutându-mă direct la Scout. Lumea deveni atunci limpede și clară - plămânii mei absorbind aerul și umflându-mi-se sub coaste, apa picurând și curgând, răceala și căldura bălții de apă de mare de sub mine, cerul senin și luminos. Părul lui Scout căzându-i de-o parte și alta a feței, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcut cu a doua nevastă, l-a văzut în ultimele săptămîni și mi-a povestit că se închisese într-o mîndră, distantă, scîrbită indiferență. Fuma, cu ochii roșii de febră, țigară de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-a vrut să-i observe cineva pupilele topite de spaimă. Mie mi-a rămas frigul care mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bunica Leonora. Cu bucurii timide și zîmbete timide, cu gesturi timide și cuvinte timide. Pantofii de duminică, feriți cît se poate de... glodul strămoșesc, icoana Sfîntului Gheorghe, înnegrită de flăcările lumînărilor, respirația paradisiacă, atunci cînd răcoarea dimineții de Florii pătrunde plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele lui. Triluia la mine-n timpane cu Tartini, cu Brahms, cu Schumann. Cu concertul în cinci părți de Rameau. Sămînța de floare carnivoră care-i pătrunsese și-i crescuse-n plămîni l-a lăsat fără suflare. A murit la 4 noiembrie, cu optsprezece ani în urmă. Știu cum a murit, ca și cum aș fi fost acolo, în camera de spital, la patru dimineața: singur, abătut, cu spatele la geam, dînd să tragă un fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu sunt aici ca să vă vorbesc despre iubirea mea pentru Maurizio. De când l-am cunoscut pe el, viața mea se mișcă între metrou, celular și e-mail. (Se oprește și își înfige din nou nasul în floarea din care își umple plămânii cu nesaț.) Fără aceste instrumente, viața mea ar fi un haos și o tortură. Ele mă fac să câștig puțin echilibru și constanță în acest periplu înălțător și imposibil pe care-l trăiesc zi de zi cu Maurizio. El are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca și cum ai recita o orație că "Povestea 'ulei" era într-adevăr "Povestea Poveștilor", povestea tuturor poveștilor din lume, oricine i-o fi spus așa, dacă nu chiar Creangă. În timpul acesta, eu mă sufocam lent, aerul era insuficient. Îmi vizualizam deja plămânii înecați în acea magmă cenușie și densă de fum cum sucombau încet. Apoi, am simțit cum mă clatin, cum mă derulez lent ca o desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate, sângele care rămâne lucios pe paleta gălbuie a frunzelor de castan, vreau să dansez Mamă! Câte nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
muzică cu gust oriental, tare, încât decibelii pulsau în locul inimii, dansul era la fel de feroce ca al triburilor africane, dar fără motivație, pentru că haosul era creat de detergenții din băuturile turnate pe gâturile pâlnie, orașul fiind unic în lume în privința extirpării plămânilor pentru a face loc ficatului nesățios după cifrele octanice din alcoolul industrial preparat după rețete cu nimic diferite de cele ale deșeurilor radioactive! Orașul-hibrid Brăila era în comă alcoolică din cauza înaltei ocupații, drink-ul lătrând la soare și la Lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de consistență cărnoasă; esofagul cu lumen gol și mucoasă cenușie albicioasă, cu plici longitudinale; căile respiratorii superioare mucoasa roz cenușie și lumen gol. Toracele: peretele osos și muscular este integru; cavitățile pleurale fără conținut patologic pleurele sunt lucioase, umede, transparente; plămânii umplu cavitatea toracică, având culoare roșiatică violacee, cu mici sufuziuni sanguine subpleurale, cu persistența amprentei costale și a degetului la palpare; pe secțiuni de culoare roșiatică violacee, cu crepitațiile diminuate pe ambele arii pulmonare; la comprimarea parenchimului pulmonar se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă blegilor, dar ei nimic, se dispersau, se topeau exact în direcția opusă Comitetului Central, invers decît ne așteptam noi. În clipa aia am început să plîng de ciudă, mi-au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îmi luase mințile, nu mai știam cum să prelungesc preludiile, ba fugeam la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el și de ideile lui infernale. O să se folosească de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aveai cui să-i spui, era al dracului de întărîtat. Vrei să mori ca prostul? l-a luat și Tîrnăcop la unșpe metri, dar el ca un leu în cușcă s-a pus din nou pe urlat cît îl țineau plămînii, scîrnăviilor, totul e regizat, care sînteți măi ai lui cutare și ai lui cutare, să vă rup picioarele, și voi ceilalți care ați nimerit aici din întîmplare, de ce nu vă duceți voi la casele voastre să vă culcați, să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sună versurile: „în fiecare week-end m-apucă cele mai abominabile / colici abdominale / medicul de familie îmi spune că e din cauza / alimentației proaste și neregulate.“ „Amețite, ploile / urinează fără nici o jenă / de câteva ore bune.“ „Norii, / bolnavi de tuberculoză, / expectorau din plămânii lor, / numai salivă acidă / peste un oraș apatic, / poluat cu plumb și gaze de eșapament.“ Ciudată prospețime! Bizar prinos de energie! Stranie reîntinerire sufletească! Nu ne rămâne decât să credem că Maria ‹ ‹ Prochipiuc se gândea la Nicolae Labiș când a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ochii peste cap și iar ofta. Și cum de v-au dat atît de mult? Patru ani, dar este atît de nedrept! Ce puteam face? Am fost tentat de un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea de plămîni și scuipa sînge. Dumnezeule, cîtă suferință pentru un cojoc! Rupt în spate și nu-l cumpăra nimeni... Și acum ce faceți? Unde vă veți duce? Cine angajează un hoț pușcăriaș? Nu vă autoflagelați. Se va găsi în țara asta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plece. Vreți să spuneți ceva? Dar, acolo, un bănuț... pentru copil. Pentru copil sau pentru băutură? Și dacă ar fi un pic și pentru un păhărel? Atunci vino să cureți zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie discuția și Vasile iese pe alee. Un pui de mesteacăn începea să încînte ochii trecătorilor. Vasile îl rupe ciudos. De ce, tati? scîncește Radu. De aia, replică Vasile, dîndu-i un pumn greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nenoroc în virtutea gravitației de a fi unul. Complicitatea sinelui de împrumut se ia precum noroiul pe ghete: Hai să ne amăgim împreună, Doamne! Să numim minciuna adevăr și să exaltăm în binefacerile lui! Deschide fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
legat-o de-o grindă a cimitirului. Timpul, ca o bicicletă fără pedale, se învârtea în cerc; viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi liber cu adevăratelea. Timpul privea în oglindă: o păpușă din cârpe își scuipa plămânii peste grădinile publice (toamna ca o tuberculoză în luna martie); la o lungime de moarte, cineva gâfâia de dragul unei ipotetice libertăți. Libertatea lui Petru, drum fără capete. Petru se oprea între două bătăi de inimă cât să-și numere singurătățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a diazepam), un registru de consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între ele, degetele se întâlneau mereu din greșeală, printre registre, rețete. Sub fața de masă, genunchii, bine camuflați scăpărau scântei: Ăștia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
simplu, îl facem! Am 4 pastile de diazepam, tu îl ții de vorbă, eu i le strecor în cana cu ceai, adoarme, îl legăm de calorifer, îi punem căluș în gură și gata. Gară, tren, lume... Largă lume, deschide-ți plămânii că venim! Vom păși dincolo ca o ispășire de livadă curățată până în inimă. Lume, a luat foc arena! S-a făcut pace între clovni, vinovat de următorul spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și să te lepezi de toți sfinții, așa cum s-au lepădat în biserică ursitoarele de satana. Să renunți îți vine la propria voință, să o calci în picioare ca pe o ultimă țigară înainte de a-ți înfige chirurgul bisturiul în plămâni, înainte de a secționa aerul pe din două (cel inspirat în cimitire nu-ți aparține). De la o vreme, trâmbiță moartea în vene. Tu le desfaci cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grupa 0+, primește de la toți, se injectează cu propriul orgoliu. Doamne, mai bine te-ai oferi câte puțin fiecăruia decât ca un mare nimic. Pentru mine, Doamne, prefer să fii deget, pentru bunica ochi, pentru tata ureche, inimă pentru mamă, plămân pentru bunicu (a fumat toată viața), unghie, lacrimă, fir de păr, cuvânt. Bunica spunea că o să te găsesc, când voi fi mare. Te rătăcesc, Dumnezeule, mereu te rătăcesc. Ieri te-am pierdut în coșul cu rufe murdare, astăzi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trădau prezența. Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut milităresc, un aer solemn. Petru a inspirat moartea ca pe o aromă de primăvară timpurie, apoi (în virtutea amintirilor) a scuipat-o ca pe o bucată de plămân putred: Bunicul avea o vorbă: moartea nu trebuie luată în seamă. Cu moartea nu se cade să fim intimi: tu îi ceri sinceritate, ea te pârăște la oficiul de stare civilă că nu ai viză în buletin; tu îi oblojești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]