476 matches
-
ochiul, cu dreapta. Poate că și dacă ar fi știut să scrie, unul ar fi scris de la stânga spre dreapta, creștinește, iar celălalt, arăbește ori evreiește, de la dreapta spre stânga. Încât Puțică nu păreau născuți unul după altul, din aceeași plămadă, ci în același timp, dintr-o oglindă. Ceea ce, însă, aduna cele două fețe ale oglinzii între aceleași coperți și făcea ca un singur nume să fie acoperitor pentru amândoi era punga cu aurolac pe care, cu mâinile tremurând, și-o
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
s-a născut încă niciodată în lumea dominată mai curând de dogme, principii abstracte și teorii libertare... Calc stânjenit, cu luare aminte, pe nisipul colorat ce acoperă aici trotuarele, în loc de praf. Este aceeași materie prelucrată, întinsă cu mistria, alcătuind însăși plămada din care este făcută faimoasa catedrală a lui Gaudi. Totul, realizat în joacă, nu serios; seriosul aici nepotirvindu-se închipuirii veșnice populare, păgânității vechi și durabile, împrumutând creștinismului aerul unei nevinovate serbări câmpenești. .
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele perfecte, Tangente de nevoie, Străine totdeauna, Tăcute ca o umbră, Frumoase cum e luna, în calea fără capăt Nici timpul nu se-așterne, Sub semnul întâmplării Doar ele sunt eterne
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
limbajul propriu acestui creator de nobilă stirpe, - de la huma umilă din care tot trupul se plămădește, la transfigurări ale realului ca cele acum oferite nouă în expoziție; prin purcedere, de la mai vechi întrupări simbolice ale chipului uman încastrat cândva în plămada lutului originar, - la întruparea gracilă a ființei celei mai fragede, a coroanei creației - femeia; și, alături de ea, a prezenței trupești pereche - bărbatul, în ipostaze de faptă definitorii pentru familia umană, de ieri și de azi. Este sezisant de observat că
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
Trup concentric, operele în relief rugos Trup absolut, Ieșire din Lut, sau Proiect pentru intrare erau numai câteva dintre lucrările ce ilustrau, in nuce, o legătură germinativă între resorturile de temelie ale ființei umane trupești, cu smulgerea din inerție a plămadei dintru început, pe de o parte; și ieșirea acesteia din sâmbure la lumina lumii. Trupul și Ființa, expoziția de acum, face ecou în chip de cunună și împlinire, filonului de expresie care a definit și definește măiestria inconfundabilă a artistului
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
vei întoarce pentru că niciodată nu câștigi drept mergând pe drumuri strâmbe.” Și suferința mai spuse: - Te-am încătușat, omule, ca să știi să ierți! Și pentru că fiecare este părticică din același Totuna al Trupului și Spiritului universal, face parte din aceeași plămadă de pământ, simțire, crezământ, din aceeași respirație a Marelui Timp cu menirea de ridicător al său în înțelegere, pentru că nimeni nu poate trece prin negurile sale decât suferind, trebuie să știe că fiecare este o cărămidă dintr-o clădire uriașă
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
zăbavă”, iar „Pe mucedul locaș/Și în tigva goală cântă/Un singur greieraș.” O viziune, pe undeva, shachesperiană, cu adausul introspectiv și sumbru de lăcaș pustiu, unde alte vietăți dau concerte. De reținut filosofia autorului în dialog cu pământul ca plămadă: „În pământ, pământ mă fac/Vin să-ți dau ce ți-am luat/Metabolic transformat/ Ce țiam smuls/Cât am trăit/De acum suntem/Chit pe chit.” Volumul cuprinde, după cum am arătat, poezii de nuanță patriotică, dar cu totul altfel
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
a străbunicii, pe care apoi nu s-au îndurat s-o arunce. Ce vremuri, Herr Doktor, iar eu mă plâng acum, suntem atât de fragili, atât de nestatornici, față de tăria pe care ați avut-o voi, erați făcuți din altă plămadă... Pun laptopul pe o pernă și scriu cu degetele de la o singură mână. După aproximativ două pagini, degetele obosesc și nu mai răspund la comenzi, iar spatele începe să mă doară infernal și trebuie să mă ridic să fac câțiva
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
un grupaj de texte evocative despre autorul Rotondei plopilor aprinși, nu am mai spus nu. Ca să observ șocat acum că moartea lui Liviu Ciulei m-a afectat într-un mod incredibil, fiind gata să scriu fără limită despre această minunată „plămadă a visurilor noastre“ de spectatori. Omul care mi-a dăruit cele mai frumoase amintiri din teatrul anilor ’80, Furtuna și Azilul de noapte, în sala de la Icoanei, adevăratul Athanor al teatrului românesc. Un artist a cărui alcătuire fizică paradoxală - de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
televiziune, încercări disperate de a arunca vreo vină în curtea lui Arafat, pentru că nu-l place Băsescu și atunci, dacă nu-l place Băsescu, trebuie să fie Arafat de vină. În sfârșit, am văzut că sunteți parcă dintr-o altă plămadă și, atunci, respectuos vă întreb, pur informativ, nu e vorba despre o opinie, e vorba despre o întrebare jurnalistică, legitimă cred, eu mă uit la doamna Pora, aș și citi ce scrie, dar faptul că o privesc e îndestulător pentru
Badea, către Pora: "Vă văd drăguță, decentă… Cine vă plătește?" () [Corola-journal/Journalistic/47584_a_48909]
-
Abației a fost primul care a înțeles că Iisus nu a fost defel un personaj istoric, că nu a fost niciodată om și că a reunit de-a lungul anilor în carnea sa mai mulți profeți minori. Din această extraordinară plămadă a ieșit mai apoi Iisus Hristos. Spre deosebire de Mahomed sau de Buddha, nimeni nu poate spune cu exactitate care a fost viața lui Iisus, și de aici izvorăsc diferențele între credința fraților augustinieni și creștinismul luminat. ― Folosești cuvinte complicate, pentru un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
De la atom și subatom, și până la galaxii uriașe, există o extraordinară organizare. Așa cum stă scris în Sf. Carte... "Precum în Cer așa și pe pământ!". Cosmosul, planetele, stelele, glaxiile, omul cu Spiritul său divin, și tot ce e viu... aceeași plămadă stelară. Apariția zilelor, nopților și anotimpurilor, atmosfera extraordinară cu azot, ozon și Co2, în cantități precise pentru menținerea vieții, caracteristic numai Pământului, nu este o întâmplare! Pământul poartă pecetea incontestabilă a unei creații raționale. Lumea care ne înconjoară conține materii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
omului) așa cum ni se impun ele în lumea preocupării noastre (întîlnirea cu lucrurile-ustensile și cu ceilalți oameni), așa cum ni se impun în "toate cele câte sînt" (în "ființări") diferite de noi (lucrurile din natură sau cele tehnice) sau din aceeași plămadă cu noi (oamenii). Cartea lui Heidegger este cea mai completă și sistematică analiză a "lumii în care trăim" și a "condiției" noastre din câte s-au făcut vreodată pe lume. Punctul ei de culminație este felul în care "a fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prometeic e destul de susținut. Natura umană este duală, căci în fiecare din oameni zace o parte pe care forțele din afară o stăpânesc, și o parte în care oamenii sunt singurii stăpânitori. În lupta titanică dintre cele două părți ale plămadei, luminată de flacăra prometeică, victoria atârnă de intensitatea acesteia : De arde până la marginile ființei, partea întunecată se topește în lumina credinței în libertate. De arde fără spor, întunericul se abate asupra ei și o stinge, învăluind-o cu lințoliul destinului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se gândească la altceva în timp ce stătea întinsă pe spate, cu picioarele pe suporturile de metal și cu vaginul orientat, cum se cuvinte, spre miazăzi, spre a fi studiat de o ceată de studenți la Medicină. Însă Henrietta era din altă plămadă. Se concentră asupra doctorului în halat alb pe care tocmai îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
valuri, la răscruci, În patul lor cu viermi se-ascund pe rând, Să nu-i găsească ziua pe pământ. În tainițele negre se-ascund iarăși; S-au prins cu noaptea crâncenă tovarăși 1. Replica lui Oberon nu întârzie să vină: Plămada noastră-i alta; deseori Cu-al dimineții crai pornesc în zori, Călcând sub pași covorul moale-al ierbii, Spre locurile-n care se-ascund cerbii 1. Evocarea unei vânători matinale nu face însă decât să dea și mai multă forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vedere spiritual. Rudolf are treizeci de ani și trăiește între două femei. Chiți, îi zise „Dolfi”, și rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
impresionantă. Înhumarea s-a făcut în cripta arhiereilor bucovineni din cimitirul ortodox din Cernăuți. Iată icoana adevărată a vieții lui Nectarie stins prea devreme și în vârstă de numai 60 de ani. A pornit de la brazdă, ridicându-se din acea plămadă a poporului bucovinean din care răsar și vor răsări întotdeauna adevărații luminători ai inimii și ai minții. Necrologuri și cuvinte de tristețe la înmormântarea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc Dintre necrologurile susținute la înmormântarea mitropolitului reținem „Cuvântul comemorativ” al lui Ion I.
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de savanți ce trădează umanitatea, ci și morala extrasă din experiențele unui război mondial abia încheiat. Cei ce pun la punct mecanismele rafinate de luare în stăpânire a pământului sunt departe de a fi simple expresii ale unei imaginații literare - plămada lor este plămada din care au fost creați savanții naziști ce au hrănit visul stelar al omenirii cu sângele sclavilor moderni. Faliile tectonice ale războiului rece nu fac decât să exacerbeze această pornire mefistofelică a științei. Puterea seduce, iar savantul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trădează umanitatea, ci și morala extrasă din experiențele unui război mondial abia încheiat. Cei ce pun la punct mecanismele rafinate de luare în stăpânire a pământului sunt departe de a fi simple expresii ale unei imaginații literare - plămada lor este plămada din care au fost creați savanții naziști ce au hrănit visul stelar al omenirii cu sângele sclavilor moderni. Faliile tectonice ale războiului rece nu fac decât să exacerbeze această pornire mefistofelică a științei. Puterea seduce, iar savantul alege să abandoneze
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nimic din aura glamour pe care o reciclează filmele anilor ’30. El este o înfruntare inutilă și absurdă cu o Africă ce refuză să se supună rațiunii imperiale. Mullahul pe care îl urmărește, zadarnic, Robinson este o fantasmă ivită din plămada inaccesibilă europenilor. Expedițiile de luptă sunt tot atâtea ocazii de a se pierde în labirint, fără ieșire. Arta lui Pratt constă în trecerea, insurgentă, din domeniul diurn în regimul fantasmatic. În fortul pe care îl reocupă Abel Robinson, scheletul ofițerului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
erotism încărcat cu miasme de alcool. Din aceste bolgii engleze se naște și asocierea unor destine, ce aduce împreună pe cocoșatul Matthew și pe irlandeza Molly. Încă o dată, Pratt este atras de potențialul dramatic al melodramei, melodramă din a cărei plămadă se nutrește și această dragoste imposibilă dintre cel însemnat de destin și cocota ce visează la o Argentină a tututor promisiunilor. În cele din urmă, în acest infern dominat de litera stacojie a legii, Molly și Matthew plătesc păcatul originar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a schimbat frontul. De, părinte, cum spui matale. Ești păstor peste 25 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din barbă, i-a surprins cea dintâi tresărire de dorință În trup, i-a văzut mădularele alungindu-se, mușchii rotunjindu-se, plămadă maiestuoasă pe care a prins numaidecât s-o Îmblânzească. Niciodată n-a Încetat să fie favorita: adulată, curtată, onorată, ascultată, mai ales. Iar sfaturile ei au fost urmate. La sfârșitul zilei, la Întoarcerea de la o vânătoare de lei, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]