711 matches
-
precum și la cadrul general al literaturii fantastice. Una din cauzele spectaculoaselor controverse iscate în jurul conceptului de fantastic este reprezentată chiar de complexitatea termenului, devenit ambiguu prin diversitatea accepțiilor sale. În timp ce în Dicționarul limbii române este definit ca reprezentând ceva ,,creat, plăsmuit de imaginație, ireal’’, Tzvetan Todorov afirmă: „Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una din cele două soluții posibile: ori este vorba de o înșelăciune a simțurilor, de un produs al imaginației și atunci legile lumii rămân ceea ce sunt
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de aplauze le fac spectatorilor lor. După o lungă esperiență ne-am încredințat că mai în toate vremile adevărul, fie-n arte, fie-n științe, n-au adus decât roade amare și că trebuie să ai credința tare că ești plăsmuit din alt lut mai bun decât majoritatea oamenilor pentru a nu te coborî la ei, a pune preț pe opinia lor și a asculta instinctul mai bun al naturii proprie. Dușmanul cel mai mare al acestui instinct este succesul și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nevoie de dânsa va învăța-o nepoftit de nimene. A crede însă că un popor de peste zece milioane de suflete au fost compus numai din nătângi și că n-au avut nici destul auz, nici destulă minte pentru a-și plăsmui o limbă cumsecade, a primi apoi ciudatul axiom că numai d-nii filologi sânt oameni cuminți, carii ne pot pune la cale după teorii pe care le sug între patru păreți din degetul cel mic, o asemenea credință este o insultă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cestiune este poate creatorul unei limbi nouă, numită cea romene. O limbă foarte interesantă din punct de vedere patologic. Căci, într-adevăr, pentru ca un simplu actor să-și închipuiască a reforma în sensul său (și ce sens! ) vocalele unei limbi plăsmuite de secole și milioane de oameni îi trebuiește neapărat ceva din instinctul nostalgiei îndreptate spre țara păsărească. Necuviința neologismelor netrebuincioase și... netrebnice n-o mai accentuăm, fiindcă mirosă astăzi până ș-a bucătărie și pentru această origine nu ne-ar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au folosit conjuncturile create din varii dificultăți puse în fața locuitorilor de rând (a nu se uita acel greu mare căzut asupra satului Torcești din timpul domniei lui Duca Vodă), au profitat de vremurile tulburi pentru a-și satisface interesele egoiste, plăsmuind stări de lucruri și circumstanțe pe cât de favorabile pentru ei, pe atât de agravante pentru această mulțime care a devenit și a rămas pentru un prea îndelungat timp ceea ce s-a numit „marea mută”. Parcurgând această perioadă cu întregul său
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ar da În mintea unui copil despre care și poetul spune că2 se joacă adunând nisip pentru a-l risipi apoi de Îndată: la fel ar face și divinitatea, dacă s-ar deda mereu la un asemenea joc, anume să plăsmuiască din nimic un univers pe care imediat apoi să-l distrugă. Dimpotrivă. Ființa divină ține În chingi substanța a tot ceea ce poate fi cuprins În Univers și Împiedică fărâmițarea și distrugerea spre care tinde materia. (F) Dimpotrivă, formula „tu ești
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
adevărat are grijă de o pluralitate și de un număr determinat de lumi, nu-mi apare Întru nimic că are o sarcină mai puțin nobilă, dar nici mai grea decât aceea specifică unui singur organism. Prin integrare și răbdare Îl plăsmuiește și Îl tot schimbă la infinit”. 31. La acest moment al spuselor mele m-am oprit. După un scurt răgaz, Filip reluă firul convorbirii: „Și atunci, mă rog, unde se află adevărul despre acest subiect, În părerea pe care tocmai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de perspectivă, orice suflet rafinat ar vrea să fie nefericit sau pervers. În biografia lui Nietzsche, Lou Andreas-Salomé Își prezintă eroul Într-o manieră romantică, aplicându-și singur pedepse și provocându-și stări de puternică agitație, din care se va plăsmui, gâfâind, dar fecund, gândul său: „Tot ceea ce nu reușește să mă omoare Îmi dă forță”, afirmă el cu vanitate și se pedepsește astfel, Însă nu până la sinucidere, ci până la limita unui paroxism al excitației și al freneziei care Îl lasă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
al mamei sale, a lui Gaius Cassius și a lui Lucius Silanus. I se mai imputa printre altele incestul Lepidei, soția lui Cassius și mătușa lui Silanus, și participarea la ceremonii monstruoase și nelegiuite: Au exagerat apoi cuvântul martorilor care „plăsmuiau“ (confingerent) împotriva Lepidei, soția lui Cassius și mătușa lui Silanus, incestul cu fiul fratelui ei și ceremonii religioase nelegiuite. Împotriva creștinilor a formulat cu abilitate și inteligență delictul care părea mult mai apropiat și care se potrivea cel mai bine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
me To Edmund Earl of Gloucester; seek hîm ouț Upon the English party. O, untimely death! Death! He dies. Îți mulțumesc. Te binecuvînteze Cu bunătatea-i cerul, nesfîrșit. (Intra Oswald) OSWALD: Răsplată proclamata! Foarte bine! Capul tău fără ochi fu plăsmuit Să-mi nalte soarta. Trădător nemernic, Degrab te reculege: spada-i trasă, Ce te va nimici. GLOUCESTER: Mîna ta bună Să tragă zdravăn. (Edgar se interpune) OSWALD: Ce, țăran obraznic, Cutezi pe-un trădător să aperi? Șterge-o, Molima soartei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
narațiune mimetic-realistă (mistificarea e vădită), cât și ca operă de ficțiune stricto sensu ("romanțarea" nu reușește decât pe jumătate). De aici vine și insatisfacția agronomului, care mărturisește că intenționa să-și încredințeze povestea propriei vieți ("vasul" sufletului) unui scriitor ideal, plăsmuit pe de-a-ntregul din imaginație un scriitor lucid și stăpân pe sine, meditativ dar angajat într-o crâncenă "luptă cu forma", și tocmai de aceea în stare să plămădească literaturii noastre "un destin rece de abstracție străbătută pe dedesubt de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Rosina "nu era frumoasă" și, ca atare, nu putea deveni o "icoană", ca o anume "madam Trandafirescu", de pildă ("văduvă brună, frumușică, cu nas subțire și ascuțit, adulmecând idealul"), care îi apare lui Bizu sub chipul unei făpturi de vis, plăsmuite în mare măsură de imaginația sa febrilă și anticipând întâlniri mai durabile, mai esențiale. Întâlnirile cu adevărat importante se și produc, de altfel, curând. De la bun început, Bizu se vede constrâns să țină seamă de prezența incomodă a unchiului său
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai ales în lingvistică), Caracostea consideră că există o "formă internă", un "factor modelator supraordonat", relevabil în fiecare poem eminescian, indiferent de "forma" lui particulară, astfel încât "acordul dintre personalitate, experiența adânc trăită și forma internă" lămurește și "stăruința de a plăsmui", propensiunea creatoare. Căutând, deci, "forma internă" a liricii eminesciene, criticul identifică o "structură dramatică" recurentă (mai precis: balada), "cerută de chiar personalitatea lui", așadar o "formă" ce are la bază o experiență psiho-erotică sui generis (în cazul lui Lovinescu avem
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
propriei sensibilități, fără putință de obiectivare. Până la un punct, așadar, creativitatea poetică urmează, dacă se poate spune așa, un tipar "feminin". Nu întâmplător, în romanele criticului lirica eminesciană e apreciată mai mult de femei, și tot femeile sunt cele care plăsmuiesc "mitul poetului tragic", al "tânărului geniu" nefericit în amor de unde și nevoia firească de consolare, duioșia resimțită invariabil, la lectura versului eminescian, de cititoarele cu inimă bună, recrutate mai cu seamă (nu știu de ce) din rândul nevestelor de ofițeri. Dar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ideal, unic de frumusețe. E drept, și Eminescu trăiește la un moment dat sentimentul exaltării amoroase când o vede îmbrăcată în rochie de bal. Numai că atunci el "se credea în fața altei femei", a unei "ființe de basm" femeia inaccesibilă, plăsmuită de imaginația sa febrilă, de voyeurist incurabil: " Ce înaltă și impunătoare părea! Ce albeață a pieptului, a sânilor! Ce iradiere a părului, ce degete lungi, subțiri, inelate! În imaginația lui o îmbrăcase și o dezbrăcase felurit, goală, în toate atitudinile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Micle, iar femeia se va arăta la rându-i interesată doar de obținerea pensiei de la minister, fără alte "iluzii". Așadar, pragmatica Veronică nu vrea să fie doar muză (ca Mite), și nici eroină de melodramă, asemeni femeii sinucigașe din "romanul" plăsmuit în visul poetului. Știind să-i citească în suflet de la bun început, "Bălăuca" încearcă mai întâi să-l facă gelos, ca pe orice bărbat, pentru a se conforma ulterior, când realizează că strategia aceasta banală nu dă roade, rolului dictat
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
părintele Serenus, cap. XII, 1-3, cap. XIII, 1-2, în PSB, vol. 57, p. 421) „Nimeni dintre credincioși nu se îndoiește că, înainte de facerea acestei lumi văzute, Dumnezeu a creat puterile duhovnicești și cerești pentru ca ele să știe că au fost plăsmuite din nimic din bunăvoința Creatorului spre gloria Lui și pentru ca ele să-I aducă neîncetat mulțumiri pentru slava Lui cea mare”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, cap. VII, 1, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
slava Lui cea mare”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, cap. VII, 1, în PSB, vol. 57, p. 438) „Dumnezeu a creat puterile duhovnicești și cerești pentru ca ele să știe că au fost plăsmuite din nimic din bunăvoința Creatorului spre gloria Lui și pentru ca ele să-I aducă neîncetat mulțumiri pentru slava Lui cea mare.” (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, cap. VII, 1, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
oamenilor și că El era făcătorul și ziditorul acesteia? Căci Cel ce dă ceea ce nu are omul din naștere, e vădit că e Domnul însuși al nașterii oamenilor 23. De aceea, când a coborât la noi la început Și-a plăsmuit trupul Său din Fecioara, ca să dea tuturor o probă nu mică a dumnezeirii Sale prin faptul că Cel ce L-a plăsmuit pe acesta este și făcătorul celorlalte trupuri”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e Domnul însuși al nașterii oamenilor 23. De aceea, când a coborât la noi la început Și-a plăsmuit trupul Său din Fecioara, ca să dea tuturor o probă nu mică a dumnezeirii Sale prin faptul că Cel ce L-a plăsmuit pe acesta este și făcătorul celorlalte trupuri”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XVIII, în PSB, vol. 15, p. 112) „Au fost mulți regi și tirani pe pământ înainte de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tim. 2, 8) și din Duhul Sfânt”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole (către efeseni), cap. XVIII, 2, în PSB, vol. 1, p. 196) „Venind Cuvântul în Sfânta Fecioară Maria, a venit în ea împreună cu El și Duhul; și Cuvântul S-a plăsmuit și Și-a format în ea trupul Său din Duhul 52, voind să adune și să aducă prin Sine creația Tatălui și să împace toate întru Sine, împăcând cele din cer și cele de pe pământ (Col. 1, 20) 53“. (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de mântuire începe odată cu începutul întrupării în pântecele Fecioarei. E o lucrare în care e prezentă iarăși întreaga Sfântă Treime plină de iubire în Ea însăși. (n. s. 115, p. 64) 50 nu ne putem explica chipul în care se plăsmuiește copilul când se naște în chip firesc, cum putem să ne explicăm, oare, o naștere săvârșită prin minunea Sfântului Duh? Ca să nu mai hărțuiești pe evanghelist, ca să nu te mai necăjești punând mereu aceste întrebări, scapă de orice nedumerire spunând
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
târziu din Ea? După cum un meșter face un vas prea bun și prea frumos când găsește un material foarte bun, tot astfel și Hristos, când a găsit sfânt, și trupul, și sufletul Fecioarei, Și-a făcut Lui Templu 51 însuflețit, plăsmuind Omul din Fecioară, în chipul în care a voit și îmbrăcându-Se cu el astăzi, S-a născut, fără să Se rușineze de urâciunea firii omenești. Nu I-a adus ocară îmbrăcarea cu făptura mâinilor Sale, dar făptura mâinilor Sale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 26) „Se naște, dar, astăzi din Fecioara, biruind firea și depășind căsătoria. Se cuvine Cârmuitorului sfințeniei să Se nască dintr-o naștere curată și sfântă. Căci El este Cel ce odinioară a plăsmuit pe Adam din pământul feciorelnic, făcând din Adam pe femeie, fără de femeie. După cum Adam a adus pe lume pe femeie, fără de femeie, tot astfel astăzi Fecioara a născut bărbat, fără de bărbat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 22, p. 250-251) „În Hristos ceva este necreat, iar ceva, creat. Și spunem că necreat în El este faptul de a fi etern, dinainte de veci și Făcător al tuturor lucrurilor; iar creat, trupul ce Și l-a plăsmuit asemenea trupului smereniei noastre, prin întruparea cea pentru noi”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XIII, în PSB, vol. 29, p. 290) „După cum nici eonii cei de sus, nici cei de jos nu pot cuprinde și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]