823 matches
-
și lăzi de ambalaj, mai multe mașinării și patru bărbați care dormeau liniștiți. Cel mai aproape de el se afla Gil Neelan. Hedrock își ținu din nou în frîu mintea, gîndindu-se cu disperare: "Potolește-te, prostule, e doar o imagine, o plăsmuire pe care ți-au băgat-o în creier. Gil e pe nisip, pe o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel mai dulce". TRECURĂ MAI MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nici nu-și dădea osteneala să citească versurile cântecelor pe care formația lui le interpreta vinerea noaptea. Adevăratul motiv pentru care bistroul fusese numit după Kundera, circula contraargumentul, era că acest punct În spațiu nu constituia nimic altceva decât o plăsmuire a propriei sale imaginații deraiate. Cafeneaua era un loc fictiv ce avea drept clienți obișnuiți oameni fictivi. Cu câtva timp În urmă Kundera Începuse, ca parte a unui nou proiect de carte, să scrie despre acest loc, insuflându-i viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
incomensurabilă a celulelor nervoase, fiecare dezagregare excesivă, asemănătoare unei explozii, a materiei nutritive nervoase. Nordau diferențiază misticii autentici, ce au un suport spiritual real, de falșii mistici ce epatează cu niște noțiuni de proveniență îndoielnică sau a căror viziuni sunt plăsmuiri sau halucinații paranoice. Astfel, extaticii veritabili precum Sfânta Tereza de Ávila, Mahomed sau Ignațiu din Loyola ar fi demni de încredere atunci când afirmă că stările ce le însoțesc extazul nu se compară cu absolut nimic din trăirile terestre și sunt
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
orice caz, valorile suprafirești ale creației lui Urmuz prin această filieră credem că trebuie descifrate. (...) Manifestare etern umană (...) umorul negru nu este trist, nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fine-fine, Îi căzură din nou peste urechi. În oglindă, Maja Își privi cu mirare și cu neliniște imaginea reflectată. Nimeni nu putea să-și Închipuie că această tânără doamnă, grațioasă, mignonă și fragilă ca o vrăbiuță era În realitate o plăsmuire insensibilă cu două fețe. Maja privi neliniștită foarfecele argintii ce sclipeau În mâinile lui Michael. Deci fără șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti, vă este teamă de lucrurile noi. V-ar sta foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Vaccinela, Dondona, Vichenta, Nepansata, Scorțolina, Pontarista, Cvantumela și, printre multe altele, Tihomira Maslu... Cum s-a recomandat de data aceasta? - N-am reținut, șopti omul de la ghișeu. Pinocheta, parcă. Și Pancreas, după soț. - Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
p’ormă - ridică el din umeri -, la câte s-au întâmplat și se-ntâmplă la voi... La noi, în România... Cel puțin, săptămânile și lunile astea de când am revenit, parcă nici nu mai știu ce-i real și ce-i plăsmuire în lumea asta de aici... Care-i mort, care-i viu. Cu comunismul ăsta pe care spuneți că l-ați distrus și eu îl văd peste tot. Zâmbi, clătinând din cap, nehotărât. - Nu știu... Stau așa și mă mir. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aristotel se Întorcea, ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și-n toate celelalte zile, spre propriu-i așternut. Încet. Cu pas rar. Cu mers molcom. Cu privirea În pământ. Cu creerul și cu sufletul Înfipte adânc În idei, În plăsmuirea altor și altor povestiri pentru legănat, pentru calmat lumea. Idei, În care el pătrundea, liber, penetrându-le miezul, cu o ușurință de nedescris, iar, de acolo, ca un vultur, aflat veșnic la mare Înălțime, caută, și tot caută, și dacă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zis că acțiunea a Început...“ „Ficțiune, ar ieși un film...“, a zis, neutru, Thomas. „Probabil“, a zis anticarul. Thomas nu crezuse nici o iotă din povestea cu arienii. Se smintise Berg sau numai se juca probînd credibilitatea unei ficțiuni; adevărurile și plăsmuirile, oriunde te uitai, erau tot mai mult suprapuse, confundate, inversate. Nu avea decît să scrie o proză anticarul. Dar posibilitatea ca unii dintre copii să ajungă, pînă la urmă, să fie disecați, tranșați exista; inima Într-un container, rinichii În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cam obișnuit să acceptăm declinul persoanelor, însă nu prea vrem să acceptăm declinul structurilor pe care noi înșine le-am creat ori de care ne-am atașat. Declinul este ceva normal și firesc pentru toate realitățile create. Istoria ne atestă plăsmuirea, creșterea și declinul unor realități de la care au rămas urme, însă care nu mai sunt actuale în istorie decât ca amintire a unui dar primit, acceptat și din nou oferit. Este îndeajuns să ne gândim la înfloritoarele schituri din deșertul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și nici nu sânt prea mândru de strămoșii mei lipsiți de orgoliu că au putut dormi atâta timp, în așteptarea libertății. România are un sens întru cât o începem. Trebuie s-o creăm lăuntric, pentru a putea renaște în ea. Plăsmuirea acestei țări să ne fie singura obsesie. Orice om care vrea sau este chemat să joace un rol profetic în viața României trebuie să se convingă că în țara aceasta orice gest, orice acțiune, orice atitudine este un început absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cătră Împăratul rusesc, altă dată că de amintirea unei primblări prin Iași, altă dată că cu ocaziunea unei înălțări în rang. Avea o memorie slabă și era prost ca gardul. Creangă, care avea tact firesc, iubea să-l încurce în plăsmuirile lui, puindu-i câte un obstacol atât de vederat în socotelele lui încît chiar el începea să râdă de prostiile lui. {EminescuOpVII 310} [MOȘ IOSIF] 2286 Astfel cum ședea pe scaunul lui, plecat cu pieptul înainte, fiindcă scaunul n-avea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentînd prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcînd totuși loc acelui public restrîns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge pînă la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decît În aur - sensibilitatea cîtorva inițiați [...] Creatori străbătînd singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcînd În echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărîmători sau constructori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
planul conceptual În direcția mallarméană a „cedării inițiativei cuvintelor” și a transformării poetului Într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de cîte ori se vorbește despre „creație pură” (epurată de tentațiile „fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificînd Însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cît mai depărtate (sau cît mai apropiate) Între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a transformării poetului Într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de cîte ori se vorbește despre „creație pură” (epurată de tentațiile „fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificînd Însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cît mai depărtate (sau cît mai apropiate) Între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de fapt abstragerea: din realul dat, din formulele și convențiile utilitare și prea des utilizate. Respingînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acesta e numai aparent, căci „notația” urmează doar unui impuls interior, intelectual-afectiv, Într-o insubordonare ce se dorește totală față de realitatea dată, externă. Definiția imaginii - citată mai sus, după articolul omagial dedicat lui Tudor Arghezi, În numărul 3 al Integralului („plăsmuire abstractă”, „raport pur a două elemente...”) - subliniază, de altfel, acest statut antimimetic. Modelul amintitei definiții fiind cel oferit de Pierre Reverdy Încă din 1917, pe care Îl va prelua În mod mărturisit și Manifestul suprarealist al lui André Breton, trecerea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atîtea ființe” se ajunge astfel pînă la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei În puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sînt importante, imagismul fiind nuanțat În consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sînt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizînd o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
verbe”, În sensul considerării cuvîntului ca material cu semnificație și valoare În sine, putîndu-se dispensa, ca atare, de simbol (deplasare a accentului de pe funcția expresivă a limbajului pe cea autoreferențială); de unde și definiția dată imaginii poetice, În afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă [...], raport pur a două elemente cît mai Îndepărtate (sau cît mai apropiate) Între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, În defavoarea Înțelesului noțional al cuvîntului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai convingător imagismul teoretizat și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, În momente diferite, cu conținuturi variind Între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scînteierea În argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că În multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
obiecte mimetice, imitații ale formelor sau structurilor transcendente, autorul Dialogurilor conchidea că până și cea mai reușită operă de artă - imitație, în fond, a unei imitații - nu ar face altceva decât să falsifice (întreit!) Ideile (prototipuri imuabile ale lumii sensibile). „Plăsmuirile” ar fi - în viziunea sa - „lesne de alcătuit pentru cel ce nu cunoaște adevărul, de vreme ce ei șpoețiiț produc iluzii, și nu realități”1. Nu numai că imaginea reflectată în opera artistică nu își mai păstrează acum valoarea magică, oraculară, de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
așteptai să se deschidă gratiile... Nu mai știi să dormi cu lumina stinsă... ți-e frică să te întorci noaptea în somn... Bătrânul se ridică într-un braț și se înfipse cu călcâiele în podea. Întunericul îl împresură cu toate plăsmuirile lui, șoptind, sâsâind, respirând hârâit și țâșnindu-i din gât, ca o pojghiță spartă. Ridică brațul drept, cu degetele desfăcute, să se apere, dar șoaptele fumegau printre degetele lui, de neoprit. Acum ar fi fost clipa, gândi omul iluminat, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un univers compensativ născut din sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine care vine din „dorința de a constata că existența este, În ansamblul ei rezonabilă, este rațională etc.; dar și dorință nesatisfăcută de experiență” (/175). Însă, departe de a fi lamentație, fantasticul afirmă, dimpotrivă, speranța și În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
care preluarea în proiect se face prin hotare și hotărâri impuse. Nimeni, în afara celui ce preia, nu se mai recunoaște și nu se mai definește în această preluare silnică. Dobândind hotare impuse, cel preluat pierde hotarele proprii, devine în întregime plăsmuirea celui ce preia - în care, nerecunoscîndu-se, el nu mai este. El a devenit pur și simplu nimeni. Proiectul care îi preia în el pe toți poate să sfârșească astfel prin a nu prelua de fapt pe nimeni. În lăcomia vastității
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
supraviețuirii sau "cuceririi naturii". Însă dacă forma l-a creat pe om și dacă în orice producție umană se află o urmă, cât de palidă, a travaliului divin de in-formare, atunci sculptura - activitatea orientată deliberat și în deplină gratuitate către plăsmuirea formei - nu mai este o simplă specie a activității, ci un rit comemorativ în care cosmogeneza, antropogeneza și esența oricărei fapte modelatoare sânt menținute constant în conștiința umanității. Spre deosebire de alte arte, de cinematograf de pildă, care atunci când încetează sa fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prietenii lui, indiferent cât de multe cântece populare afro-americane a tradus în franceză. Nomadismul mai sus menționat a funcționat pentru Yourcenar pe câteva nivele. I-a permis să caute locuri întinse pentru a-și dezvolta contextul atât de necesar pentru plăsmuirile legate de eul biografic și invențiile din operele de ficțiune. Călătoria i-a netezit calea pentru seducerea atât a bărbaților cât și a femeilor. Întâlnea ușor oamenii, în gări, hoteluri și la colț de stradă unde îi antrena într-un
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]