829 matches
-
Despre poezie), oportunismul - nu periclitează sensul nobil al versului: își găsesc loc și aici vechi simboluri (inima - amforă pentru lumină este unul recurent atunci când sunt invocate cunoașterea și creația). Parabola focului (1967) marchează schimbarea modalității lirice. Emoția expresionistă este suprapusă plăsmuirilor livrești, îmbinând un pitagoreism vag și un lirism cadențat, ordonare și transcriere de imagini-acumulări sintactic simple, care au un vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
un protagonist totuși spontan ce nu evită reglarea de conturi cu numeroși figuranți (ei înșiși de primă mână), în numele unei opere proprii veritabile, cartea poate fi un excelent document pentru viitorul istoric literar decis să despartă grâul de neghină, miezul plăsmuirilor de miezul realului. În 1971 Marin Mincu, cel mai tânăr doctor în filologie al Universității București (cu o lucrare despre Ion Barbu), avea deja la activ patru cărți de poezie și critică. În anii '70 va să fie victima preferată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poate, aceea referitoare la Macondo, spațiul mitic unde se desfășoară fabuloasa aventură a neamului Buendía, cu miracolele, fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele sale. Pentru a-i înțelege semnificația, trebuie să ne întoarcem la momentele-cheie care au dus la plăsmuirea romanului: copilăria autorului, în misterioasa casă a bunicilor dinspre mamă din Aracataca, printre povestirile și legendele depănate de bunica și de servitoarele indiene, într-o sensibilă comuniune cu natura, dar și cu lumea celor morți care păreau că interacționează dezinvolt
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
metafizice sau pur și simplu omenești dincolo în exterioarele luminoase accesibile multora în unghiuri favorabile de existență și pricepere când dânșii au sentimentul plinătății dreptății ce li se face în adâncile canioane ale provizoratului de lungă durată ca ecou sau plăsmuire extracotidiană ne putem trăi mutual preocupările înnebunindu-ne conștiințele și poate neliniștea inconștientului încăpățânându-ne a crede că nu neantul ne e părinte încât și vidului îi pasă de semnificația ciorchinilor e lacrimi de pe obrajii eternului copil neogoit care ne
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
producția în cauză în considerații diverse, efectuînd planări ce-l depărtează și-l apropie alternativ de materia intrinsecă a acesteia. Ni-l reamintim pe N. Steinhardt. Speculațiile însele dobîndesc pe alocuri aura unui lirism al ambiguității fantasmatice. Plasîndu-se în fluxul plăsmuirii asupra căreia se aplică, Petru Ursache are aerul a-i transpune în formulă explicită latențele, a o „dezvolta” cu propriile-i impulsuri asumate: „Căci două iubiri avea cîntărețul din Baaad, pornit chiar mai ieri în drumeție, ca orice viteaz de
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
căreia li s-ar face loc numai poeților/ fugăriți din cetate. E atîta zăpăceală, încît în loc de poezie/ se citește Sandra Brown, Pavel Coruț, gărgăuni siropanți, secătuire a sufletului" ( Dacă s-ar putea scrie cu sîngele...). "Viața" intră în concurență cu plăsmuirea lirică, dar nu prin bruscarea conceptuală a ultimei, ci prin integrarea "competiției" în materia acesteia, pe care o îmbogățește prin concretul învestit cu o funcție metaforică, așa cum am arătat: "Dar mai frumoasă decît poezia, fetele se chiar despleteau în/ ochii
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
opusuri ca Burlesca, Simfonia II-a, Concertul pentru pian, Cvartetul de coarde sau Concertul pentru pian și orchestră fiind pregătite să mocnească o revanșă în forță a compozitorului. Și în compoziție, și în interpretare Valentin Gheorghiu contopește inspirația cu educația, plăsmuirile cu ideile, simplificând lucrurile până la limitele lor strict necesare, ca un vajnic dușman al tuturor prisosințelor. Este, deci, un clasic. Și un mare caracter, ce a pus în operă statornicia unei conștiințe. Or, să-ți asculți conștiința este o regulă
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
la nivelul senzorilor care pot inspira metafora. Nefăcînd loc semnificativ conceptului, speculației, poetul se confruntă cu materialitățile precum cu o pastă îndărătnică în natura ei amorfă, spre a obține răsfrîngerea lor în imaginar, antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe auz, pe pipăit, id est pe o receptare a concreteții tangentă la senzualitate: „Ea venea
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
Kurt Masur cu Orchestra Națională a Franței) s-a impus - captivantă. De capacitatea lui Jurovski de a spațializa discursul muzical ține intensitatea lirismului din splendidul Adagio, iar darul său de a plasticiza imaginea sonoră dă o excepționala vitalitate scherzo-ului: plăsmuiri sfârtecate, grimase grotești pline de sarcasm (câtă asemănare cu scherzo-urile ,rele" ale lui Șostakovici!) dobândesc o violență neîndurătoare. Mai puțin i-a reușit ,Asceniunea" de Olivier Messiaen căreia nu i-a găsit tonul extatic. Solistul serii a fost pianistul
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
nu se spune, se înțelege, cei care mor de foame nu se mai tem de nimic. Pe lângă faptul că averea este privită ca o formă de spoliere, deci are un sâmbure imoral, ea este condamnată și ca o "ispititoare", o "plăsmuire" prin care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
pe-al patrulea îl spusese mărul lui adam îngenuncheat/ în sine ca un rob în lanțuri nemuritoare/ pe-al cincilea îl nimerise norocos plămînul drept/ prin pleura lui fragilă ca o rochie de balerină" (treisprezece). O atare mirobolantă visceralizare a plăsmuirii poetice modelează factura sacrificiului suprem pe care poetul se decide a i-l închina: ,cu degetele mele albe și fine mi-am scos ficatul și inima/ în lumina amurgului salutînd ceremonios vulturii/ secolelor și subsecolelor de lut nisip ori granit
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
creatoare afine. Așadar e o autoproiecție vitală a subiectului critic, pornind, așa cum s-a spus, din impulsul panteistic al contopirii cu universul (în cazul comentariului critic, cu universul unei opere). Să recunoaștem că e o cale perenă de abordare a plăsmuirii artistice, o cale însă "nespecializată", fapt ce impune o condiție prealabilă a reușitei întreprinderii: aceea ca textele avute în vedere să posede o calitate specifică (estetică) recunoscută. De regulă, lecturile vaste și gustul rafinat al fostului monah de la Rohia nu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
decât o fâsâitură. Penibilă. Mai sunt și alte conserve fesenist-securiste, ce vor exploda telecomandat! Verticalitatea liberalului rebel îi sperie pe mulți! De aceea, șobolanii dornici să-și păstreze privilegiile, aruncă „câinilor de pază” ai democrației originale tot felul de „știri”, plăsmuiri, scenarii, dosare contrafăcute ... care de care mai abracadabrante. Atacurile se vor multiplica pe zi ce trece. Vom vedea in action conservele sub acoperire, care se erijează în mari liberali și oameni de dreapta din partide scoase din mâneca Demisului!?! Onoarea
Editura Destine Literare by SERGIU GÃBUREAC () [Corola-journal/Journalistic/101_a_251]
-
de intimizare. într-un fel, încearcă a reconstitui starea de spirit creatoare, a o dubla printr-o gesticulație interioară proprie, a se pune cumva în locul autorilor. A le intui intențiile ori, dacă vreți, a devina precum un haruspiciu în viscerele plăsmuirii lor literare: ,Comentatorul poemelor lui Șerban Foarță (născut în 1942) trăiește un fel de nerăbdare la gîndul că mai are de așternut, el însuși, oarecari băgări de seamă, în ciuda dorinței resimțite de a se mulțumi să citeze, cu nesaț: Fiindu
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
acest fapt, ci de a vedea care interpretări se impun în locul altora. Și cum produsul interpretării reprezintă întreaga cultură umană, înseamnă că trăim cu toții într-o lume de creații veritabile, adică de simulacre autentice. Orice adevăr și orice valoare sunt plăsmuiri prin care oamenii caută să se domine între ei. În acest fel, valoarea este instrumentul cel mai eficient prin care îi poți domina pe alții, dar asta în măsura în care îi poți convinge că valoarea ta este una "autentică". Firește, ea nu
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
îl cere experiența trăită pe viu. Cartea va fi frumoasă, dar nu adevărată. Va fi iscusită, dar nu gravă. Îți va atrage atenția, dar nu te va mișca. Va fi gustată, dar nu va convinge, dată fiind condiția ei de plăsmuire in vitro. Ce înseamnă asta? Că o ficțiune nu poate înlocui un testimoniu, de aceea un adevăr-limită nu poate fi judecat după cît de estetică sau inestetică îi e expresia. Mai mult, adevărul are virtuți mai adînci decît talentul. Veritas
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
ceva nemărginit, și tot așa pînă la sastisire. Simple înșiruiri de cuvinte cărora nu le corespunde nimic în realitate. Dacă le-ar corespunde, atunci realitățile desemnate ar avea un contur, deci ar fi finite. Noțiunea de infinit e o simplă plăsmuire lexicală. Așez un prefix negativ sau privativ în fața unui termen și mă îmbăt cu iluzia că, prin această grefă filologică, spun ceva: nemurire, neatîrnare, nemijlocire. Iar dacă "mărime zero" este un non-sens, nici expresia "mărime infinită" nu face excepție. Căci
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
care nu-ți dau pace, și pe care dorești să le readuci la suprafața conștiinței. în același timp nu ai liniște pînă nu încerci să comunici și altora în forme durabile - poeme, romane, povestiri sau eseuri - propriile idei, sentimente sau plăsmuiri. După cum poți să scrii, tot în primul rînd, cu ochiul și urechea îndreptate către publicul cititor, adică atent mai ales, la mentalitățile și gusturile sale predominante. Se cunosc desigur, peste tot, scriitori mai mult sau mai puțin mediocri, dar de
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
societate de monștri, înregistrați "la lupă și la microscop", astfel încît să iasă în evidență "toți porii", toate detaliile constituției lor, din unghiul anafectivității care încarcă observația de cinism. Am putea spune că cinismul e nota lirică a unor atari plăsmuiri. Nimic nu e cruțat în perimetrul unei viziuni ce descalifică totul, ca o emanație a unui "blestem" inițial care depășește explicațiile curente, care desfide logica. "Imparțialitatea" observatorului ce dorește a aplica un scrupul "științific" cedează în fața unei erupții iraționale, a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului sub care și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și a bolii mutilante care-i dă concretețe, se proiectează pe sine, indirect, pe ecranul epicului analitic, precum un "sfîrșit de partidă" ce-o angajează în mod indenegabil. Opțiunea
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos, încît îmi pare limpede că tînărul cel dăltuit de Benvenuto nu poate avea drept referent un om, fie și mitic, ci o plăsmuire. Imaginea în apă a lui Narcis este ceea ce a sculptat Cellini pentru eternitate. Umbra visului lui Narcis, felul cum acesta (rămas veșnic invizibil pentru noi) se închipuie. Cel ce atrage și acela care e atras. Victima care se confundă cu
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii translucide, care au și limpezimea, și fragilitatea, dar și duritatea marmorei. Narcisul lui Cellini întruchipează o fantasmă și o imposibilitate. E o plăsmuire a imponderabilului; punctul său de greutate este în abisuri. Este geamănul cel din oglindă, destinat să se unească, pe vecie, cu acela pe care-l reflectă sau - tot pe acela - să-l ucidă. Poate că l-a și ucis și
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
bocet, o doină, o baladă, ori o legendă construiesc un spațiu special al dansului, propunând alese structuri morfologice muzicale, poetice și coregrafice. Sintaxa țesăturii coregrafice conchide observarea și esențializarea scenică a caracterului românesc - nu o reconstituire a lui, ci o plăsmuire în materie gestuală a figurilor de stil pe care le conține în structura sa. într-un asemenea areal, registrul atât de larg al trăirilor și formelor de creație populare, tensiunea unică a interpretării Mariei Tănase, o duce pe coregrafă către
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
a vorbi de artă acolo unde ficțiunea lipsește; viața de zi cu zi nu poate fi material de spectacol, fiindcă nu e ficțiune, ci realitate crasă; ea poate fi motiv de inspirație în nașterea unei ficțiuni, dar în nici un caz plăsmuire artistică, de unde și confuzia frecventă între lume și teatru, în descendența ilustră a versului lui Shakespeare din Cum vă place?: „Lumea întreagă e o scenă“. Din fericire, lumea nu e o scenă, chiar dacă industria mediatică se străduiește din răsputeri s-
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
afinități de program estetic: "Astfel, atunci cînd citești, în Cred (1924) sau Mărturisiri (1932), destăinuirile lui Rebreanu cu privire la sensul ultim al realismului, care constă în apropierea de misterul eternității, în pătrunderea în absolut și în dezvăluirea tainei, în sfîrșit, în plăsmuirea, alături de lumea reală, a unei alte lumi Ťcare adaugă ceva, care prelungește creațiuneať, nu poți să nu-ți amintești de teoria dostoievskiană a Ťrealismului autenticť, construită pe intuirea și recrearea de către scriitor a unei alte lumi, Ťcu totul necunoscuteť, cu ajutorul
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]