1,791 matches
-
să nu se mai întâmple ! Iar dacă - vorba proastă - se întâmplă, atunci măcar să nu devină obișnuință. Iată de ce m-a surprins, de la bun început, titlul altminteri excelentei istorii realizate de criticul literar ieșean Alexandru Dobrescu: Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români. Corectând virulența unei metafore injuste aflate în topurile orale ale ultimilor ani - ați auzit, nu mă îndoiesc, de "boierii minții" - Dobrescu transformă inteligent furtul textual într-o afacere de cursă lungă, cu eroi și cu victime de toate
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
criteriu. Câtă vreme avem în față doar prima parte a consistentului studiu referitor la acești corsari fără simbrie, merită să dăm cazuisticii ce-i al ei. Adică aerul relaxat, de tabloid inteligent, de badinerie înaltă și de surpriză antologică. Orice plagiat descoperit și împărtășit public sfârșește - mai devreme sau mai târziu - în uitare. Cine se mai obosește să revină asupra jenantei povești legate de Eugen Barbu și al său - vorba vine - Incognito? Cine mai are, astăzi, suficientă răbdare să urmărească scuzele
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
preventiv în grija subtilității și calmului dovedite de criticul ieșean. Datorită cărora am dus la capăt o carte parcă presărată din pas în pas cu mine - îmi dă mâna să mă pretez la jocuri - anti-piedestal. Ieșirea la iveală a unui plagiat e întru totul opera hazardului, avertizează înțelept, cu modestia omului de bibliotecă, Alexandru Dobrescu. La fel cum a fost, din fericire pentru mine, și descoperirea cărții sale (ieșită de neunde parcă, sub marca unei edituri - EM.OL.IS - despre care
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
Ion Simuț Nu-l pot reciti pe Eugen Barbu decât cu scepticism din start, ceea ce poate însemna că nu-l pot reciti fără anumite prejudecăți. Nu trebuie să le spun pe toate cele legate de autor. E de ajuns plagiatul din Incognito, care e o culpă profesională gravă pentru orice scriitor. Cum să-l mai creditezi? Cum să mai speri că o nouă lectură ar putea să fie premisa unei reevaluări estetice (strict estetice!) pozitive? Poți ignora speța morală a
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Paler. Nu s-a gândit nici atunci, nici în 2006, când face mărturisirea, că s-ar putea să nu fi fost o admirație curată, ci plecăciunea unui colaborator față de șef. Ruptura a venit mai târziu, iar ocazia a constituit-o plagiatul lui Eugen Barbu, după cum explică foarte clar Octavian Paler: "Am fost în relații bune cu Eugen Barbu, fără a deveni niciodată prieteni, deși el îmi reproșa că nu voiam să colaborez la ŤSăptămînať. Fractura a apărut din pricina plagiatului din Incognito
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
constituit-o plagiatul lui Eugen Barbu, după cum explică foarte clar Octavian Paler: "Am fost în relații bune cu Eugen Barbu, fără a deveni niciodată prieteni, deși el îmi reproșa că nu voiam să colaborez la ŤSăptămînať. Fractura a apărut din pricina plagiatului din Incognito. Eugen Barbu mi-a trimis pentru ziar un articol în care se răfuia cu Ťdefăimătoriiť săi, cum îi numea el, iar eu am refuzat să-l public. Când mi-a cerut explicații, i-am spus că nu consideram
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Incognito. Eugen Barbu mi-a trimis pentru ziar un articol în care se răfuia cu Ťdefăimătoriiť săi, cum îi numea el, iar eu am refuzat să-l public. Când mi-a cerut explicații, i-am spus că nu consideram un plagiat ceva care putea fi apărat. I-am și sugerat să regrete public plagiatul, punând astfel capăt scandalului. A fost ultima noastră conversație. La Uniunea Scriitorilor, unde făceam parte din Birou, m-am numărat printre cei care au votat pentru comunicatul
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
răfuia cu Ťdefăimătoriiť săi, cum îi numea el, iar eu am refuzat să-l public. Când mi-a cerut explicații, i-am spus că nu consideram un plagiat ceva care putea fi apărat. I-am și sugerat să regrete public plagiatul, punând astfel capăt scandalului. A fost ultima noastră conversație. La Uniunea Scriitorilor, unde făceam parte din Birou, m-am numărat printre cei care au votat pentru comunicatul propus de comisia ce confruntase textele incriminate din Incognito cu cele din Paustovski
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
în jurul ŤSăptămîniiť și ŤLuceafăruluiť" (p. 269). De ce am ținut să dau in extenso aceste pasaje? Pentru a observa că Octavian Paler îi acordă circumstanțe atenuante lui Eugen Barbu pentru rolul lui nociv de dinainte de 1989. Dacă e foarte ferm că plagiatul nu poate fi iertat, Octavian Paler nu e convins că Eugen Barbu a cultivat intrigile pentru a plăti polițe personale, depășindu-și rolul de instrument al partidului comunist și al Securității. Nu-l acuz, Doamne ferește!, pe Octavian Paler de favorizarea
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
-o clinti. Nici vorbă: percepția criticii și percepția publicului cititor (nu știu dacă le putem detașa) sunt cu totul diferite în 1957 (când apare Groapa), în 1969 (când apare Princepele), în 1978-1979 (când apare volumul III din Incognito, acuzat de plagiat, într-un veritabil scandal literar și politic), în anii '80 (când se acumulează faptele sale negative de la "Săptămîna", de defăimare a scriitorilor estetizanți, experimentaliști și europenizanți), în anii '90 (când se declanșează procesul revizuirilor critice). A doua observație pe care
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Negrici ca una justificată, validă, onestă, dezirabilă, în primul rând datorită dorinței de obiectivitate și de detașare. Ar fi bine să citim cărțile și să ignorăm biografiile. Dar dacă imoralitatea biografiei ne semnalează imoralitatea operei? E o judecată la fel de onestă. Plagiatul din Incognito e cea mai puternică dovadă. Eugen Barbu scrie amestecându-și pana în literatura altor autori. În Incognito l-a "valorificat" pe Paustovski, în Princepele a "valorificat" cu abilitate filologică stilul și lexicul scrierilor noastre vechi, ca și, ulterior
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
doresc.Vor pierde de fiecare dată". Un minim simț al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice pe directorul cotidianului citat să-l numească "pseudo intelectual" pe Gabriel Liiceanu. Chiar dacă Ziua l-a atacat pe Liiceanu în serial, acuzîndu-l de plagiat, falsă disidență etc, într-o încercare fără precedent de a-i ruina reputația, Sorin Roșca Stănescu a avut pînă de curînd aerul că, personal, se ține la distanță de acest caz. Mai ales că în ziarul pe care îl conduce
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
foarte mult pentru cei din generația noastră. }in minte și acum articolele lui Nicolae Manolescu despre Pământul deocamdată, un volum cu poezii foarte bine angajate, fabricat de Adrian Păunescu (articolul se chema " Poetul deocamdată" și asta spune tot), sau despre plagiatul lui Eugen Barbu. Sigur, acum e greu să înțelegi miza din spatele acestor polemici (vorba vine polemici, revista era atacată de Săptămâna, brațul scriitoricesc al Securității), dar atunci însemna enorm că, măcar în privința literaturii, poți spune adevărul. Apoi, România literară e
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
unuia care nu știe româna? E ministrul Culturii, nu al microbuzelor sau al Căilor ferate cenușii, dar totuși la cultură... acesta este nivelul acestei puteri! Ce îi interesează pe ei școala? Aia că nu îi mai trebuie Bacalaureatul, premierul cu plagiatul. Cum aș fi trecut eu ca vânzător de nutrii în Mongolii, aș fi trecut mongola la limbi străine. O învățam numai cât călătoream cu avionul. Și este și vicepremier. Practic, la vot, plătești un abonament pe prostie", a spus Radu
Rozalia Biro are trecut în CV la limbi străine, limba română by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77403_a_78728]
-
e scenarist, n-are cum să mai fie și traducător. Numai că juna cronicăreasă comite o confuzie : Între adaptare și scenariu. „Scenariul” fiind al lui Jean Anouilh, Beligan nu putea semna decît adaptarea lui. Altfel, ar putea fi acuzat de plagiat, nu?!... Dar fiindcă tot am pomenit de spectacolul Naționalului bucureștean : se mai petrece un fapt curios, legat de reprezentarea lui În Capitala Moldovei . Dacă la București publicul rîdea, considerînd piesa comedie, la Iași actorii au fost șocați de faptul că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rând - din punctul de vedere al organizării structurale a lucrării -, însă cu o mai mare autoritate sentențioasă a vocii, Eugen Pavel clarifică multe dintre disputele care privesc Biblia lui Samuil Micu de la 1795, cum ar fi chestiunile legate de eventualul plagiat și de întâietatea valorică a versiunii anterioare. Cercetătorul demonstrează pe text, cu izvoare variate bine puse în lumină, că versiunea Bibliei de la Blaj este independentă de cea din 1688 de la București, și chiar mai precisă decât aceasta. Facsimilele câtorva pagini
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
Poate de o specie de sepie, că aia dă cu cerneală. „Doctorul Jitea e colegul meu și a tradus un tratat, nu un ghid”, spune dl Beuran când i se reamintește că el însuși a condamnat un alt chirurg pentru plagiat în urmă cu doi ani- cu ce e în chestie faptul că dr. Jitea e coleg cu dr. Beuran, când el a copiat și Beuran l-a terminat? Adicătelea, așa e obiceiul la chirurgi? Și de la ghid la tratat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu doi ani- cu ce e în chestie faptul că dr. Jitea e coleg cu dr. Beuran, când el a copiat și Beuran l-a terminat? Adicătelea, așa e obiceiul la chirurgi? Și de la ghid la tratat nu mai e plagiat? În chestie e un singur lucru pe care dl Beuran se chinuie să-l acopere cu nisipul limbii sale ca pisica propriul ei rahat: identitatea absolută a textului cărții care poartă în capul copertei de față numele lui Mircea Beuran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
celorlalte lumi cu cotețul copilăriei lui... Îl cheamă cineva. Ezită un moment dacă să ia fotocopiile sau să ți le lase. — Acesta este un document important, nu poate fi scos de aici, este corpul delict, poate provoca un proces de plagiat. Dacă doriți să-l examinați, luați loc aici, la biroul acesta, și amintiți-vă să mi-l restituiți, chiar dacă eu uit; Doamne ferește să se piardă!... Ai putea să-i spui că nu face nimic, că nu e romanul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care să cuprindă o concluzie sintetică a celor expuse anterior. Iată un model de intervenție, în cadrul unui proces literar a unui elev care interpretează rolul avocatului Delavrancea în nobila sa misiune din lupta cu adversarii lui I.L.Caragiale, acuzat de plagiat de către C.A.Ionescu-Caion. Un popor întreg admiră pe Caragiale... Admirațiunea trece peste Carpați. Bunul lui nume trece peste hotarele neamului românesc. Și pe acest om să-l acuzi, sprijinit de falsuri, că operele sunt jafuri literare? Dar, asta însemnează
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fi știut citatul ăsta din Eliade (Fragments d'un Journal) l-aș fi inventat. Am obiceiul să inventez citate cînd nu le am la îndemînă. Îmi pun între ghilimele vorbele, ca și cum ar fi ale altora. "Asta-i invers decît un plagiat. E o atitudine postmodernistă", a rîs Magda U., cînd i-am mărturisit micul meu delict, micile delicte livrești, cu citatele măsluite. Afostgreșealamea. M-am lăsat în ceea ce se numește voia sentimentelor ("dar nu-i așa de simplu, e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
A, B, C prospături cu șolduri economicoase. Reușita pe scară didactică a obținut-o ca peștoaică. L-a avut la mînă pe X. I-a pus la dispoziție viitorului decan pe Miss Filologia. Y i-a acoperit (destul de inabil) un plagiat. Lucrarea de doctorat a dat-o "la făcut" lui Z. A știut să-i agațe, cu complicitate perversă, pe mulți. Vrăjitorie? Nu, psihologie. O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar am învățat ce visuri să nu-mi mai fac. S-a întîmplat ca rusalca de Maia Branea (cel mai mare dintre cei șapte pitici îi zicea rusește, milaia maia) să se producă, la o sesiune de comunicări, cu un plagiat. Ernest Bernea fusese furat paragraf cu paragraf, virgulă cu virgulă, punct cu punct. Numai semnătura era diferită. "Ce mi-i Bernea, ce mi-i Branea", și-o fi zis Maja Desnuda. Cum elogiile au fost cu asupra de măsură, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atacat pe două fronturi: al lui și al Maiei. "Ai compromis Institutul, tovarășa Marievici. Cu noi nu ține să scoți hora-n drum. O să te fac să speli scările". Milucă s-a arătat și el adept al mimetismului și-al plagiatului. "Cărți din cărți se mî-fac. Atîta nevoie de inventivitate e mî...". Adverbul nu l-a mai găsit. De la Descartes cetire: Bene vixit qui bene latuit. Trăiește bine cine-și incifrează bine ideile opozante. Ce n-ar fi făcut Milucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ce-au tăcut?" " Fiindcă au păr pe spate, de-aia. E o replică în Teodor Mazilu care ți se potrivește: "Auzi, eu i-am dat o palmă și tot el zice că i-am dat o palmă". În SUA, plagiatul e delict federal: 5 ani închisoare sau amendă de un sfert de milion de dolari. La noi, plătește cine face descoperirea. À propos, cine a fost în comisia de verificare a plagiatului?" "Păi cine? Leandru-Diță-Lerești, cel care m-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]