620 matches
-
Emilia e tot atât de de bine intenționată, tot atât de excesivă și de falsă ca și pe scenă, când joacă furios și prea drastic, cu nădejdea că totuși <<talentul>> ei e apreciat. Aceeași lipsă de gradație, aceeași extenuare inutilă și aceeași impresie de platitudine."427 Prin procedeul ținând de intertextualitate, autorul "consemnează", aproape ca într-o satiră, conținutul cronicilor teatrale: "Cronicile, mi-am aruncat ochii peste ele, erau din diferite ziare. (...) În cele mari, totdeauna numele Emiliei era subliniat cu roșu, într-o listă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
că mă înșală. Cum așteptam la pândă, cu fruntea arsă și pumnii crispați! Acum, când vine, îi arăt scrisoarea zâmbind. Un moment devine palidă, mă examinează alarmată și bănuitoare, însă când mă vede liniștit, socoate că nu cred. Vorbește mult platitudini încălecate, asociate la întâmplare și zâmbetul meu binevoitor o încurajează."438 Formula lui Hegel 439, după care arta este tentativa de a elimina alienarea, are în vedere același aspect. Referindu-se la aceeași observație, Th. W. Adorno subliniază: "În artefact
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de subiecte: "Puis, tous leș sujets de conversation du jour étant épuisés (...). Chaque mardi, le dîner ramenait leș mêmes conversations" [Zola, Une page d'amour, p. 50, 58]. Existența mondenă, liberă de ocupații concrete, se manifestă în conversații care acumulează platitudini despre sănătate, ocupații și constatări axiomatice din cele mai banale: "Puis on parla du premier mardi de la duchesse, d'une bouffonnerie qu'on avait jouée la veille, de la mort d'un poète et des dernières courses d'automne" [Zola, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
variații ale legendei vampirilor" (Seigneuret, 1988: I, 633). 14 În acest punct, trebuie notat că există două opinii distincte, chiar opuse: una concesivă, aparținându-i lui H.P. Lovecraft, potrivit căreia ar trebui să savurăm insulele de virtuozitate în marea de platitudini scrise, alta radicală, aparținându-le lui Philip Van Doren Stern și L.P. Hartley, potrivit căreia povestirea terifiantă (cu referință la proza cu fantome, însă discuția poate fi extinsă fără probleme) nu poate fi decât o reușită sau o ratare: un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care reducerea vizibilă și înlăturarea practică a diferitelor forme de violență din societatea civilă coincid cu vizibilitatea crescută din mass media și aprecierea voluptuoasă a violenței virtuale sau simulate de către cetățenii acelei societăți, care obțin o satisfacție calitativ inferioară prin platitudinile demodate despre mîntuire și viața de apoi. *** Ce se poate face, dacă se poate face ceva, în problema necivilității? Ne putem imagina o lume în care să fie mai multă civilitate decît în prezent? Poate războiul necivil sau chiar însăși
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
domnii DDD, Radu Moraru (care începuse bine, a continuat potrivit, pentru a sfârși în penibilul invitaților de acum!) ori Cristoiu (depășit din toate punctele de vedere: de la înălțime, la umorul îndoielnic și mania de a scoate chestii "adânci" din toate platitudinile presei și realității noastre) cu presa, eu nu prea înțeleg, dar probabil d-l Tatulici a dorit să se simtă și între "ai lui", care de la utecime, care din șmecherime, care reunindu-le pe amândouă!!! Cât privește profeția d-lui
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
demisia de săptămâna aceasta, crede că nu va mai fi deloc în presă peste cinci ani, că se gândește să facă altceva. Dan Diaconescu a fost, cum să spun?, maestru în conversația de astăzi, în fața lui Radu Moraru, care trimitea platitudini în toate direcțiile cu o veselă incontinență verbală. Totuși, m-a bucurat ca și-au pus problema școlilor de jurnalism și a culturii generale a celor care practică această profesie, ba chiar a deontologiei profesionale. Liviu Antonesei: Nu prea-l
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acestea sunt foarte prețioase, pentru că încearcă să comunice totuși câte ceva și despre personalitatea omului de dincolo de text. Din păcate, și aici, impresia de convențional înăbușă manifestarea spontană a trăirilor interioare, iar interpretarea păstrează aerul acela de insuportabil diletantism și de platitudini încălecate ce se degajă din extazul obligatoriu al iubitorilor de turism în grup. De pildă, tablourile "marelui" Arnold Böcklin nu rețin atenția decât prin "farmecul tragic al subiectelor și prin coloritul lor izbitor". Atât aflăm despre arta pictorului de ajuns
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și multe dintre tacticile pe care le folosesc practicienii de azi ai relațiilor publice au fost folosite și de conducătorii societății timp de mii de ani."3 Din punctul nostru de vedere, acest gen de aprecieri, în care se amestecă platitudini și retorica specifică filozofiei istoriei, ratează de departe esențialul. De fapt, nu se poate extinde chiar atat de mult "sensul cel mai general" al RP. La începuturile civilizației (oricare ar fi aceste începuturi neprecizate) nu se practicau RP. Pe scurt
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
un roman modern ca cel al lui Proust, sau romanele post-moderne ce resping tocmai asemenea categorii, rămîn astfel în afara ariei de observație, pentru că prezintă numai personaje "plate". Într-adevăr, Albertina lui Proust este în mod explicit prezentată ca "plată" o platitudine care ea însăși constituie complexitatea acestei figuri, dacă nu chiar "densitatea" ei. Albertina este la început observată de Marcel și "aleasă" ca obiect al iubirii lui, pe baza imaginii ei văzută de la distanță, pe plajă. În Captiva, Albertina, după ce și-
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fixée, definesc exact natura acelor serii de cadre și explică utilizarea specifică a poeticii în roman. Erotismul are o importanță crucială: ținta acestei stabilități trecătoare este obiectul iubirii, a cărui orientare sexuală nu poate fi stabilită de naratorul focalizator. Firește, "platitudinea" Albertinei nu poate fi în nici un fel considerată o lipsă de "densitate". Se poate face o distincție între categoriile de personaje pe baza modelului "actanțial" care va fi prezentat în următorul capitol, dar acel model se ocupă doar de relațiile
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fusese asta, totuși, replica finală. Altceva adăugase colegul Lucian Vornicu, după o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care cel care o primea să n-o poată uita ușor. Și o uitase, totuși, ca să vezi !... Cuvinte, cuvinte, gemete mici, platitudini secătuite, mâlul lor cald. ...Călătoria nenăscutului în cavitatea umedă, urmele lipicioase din care cresc degete, muchia unui os încă lichid, nodul unei încheieturi. Vecinătăți fluide, urme gelatinoase, spută și sânge în marea mucoasei până ce membrana se sparge, îngăduind lumina. În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
e ca o religie. Fiecare îl crede autentic numai pe al lui. Metafizica este coloana de rezistență a multor capodopere. Pe Dumnezeu nu-l contestă nici o religie. Disputele dogmatice încep de la tălpile Lui în jos. Viața ateului este sfârtecată de platitudine. A credinciosului - de zbucium, dar și de speranțe. Simțurile formează religia trupului. Metafizica presupune zbucium, iluminări, revelații. În imensitatea întunericului terestru, orice religie se dorește a fi un amnar. Creștinismul a dat veșminte mai multor valori păgâne. Biblia nu a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ele sânt uneori cu asupra de măsură), ci datorită faptului că înșiși cei care le 292 aleg ca să figureze-n manuale sânt plictisiți până peste cap de ele, "își fac treaba cu ele", cum se zice, la minima rezistență, flatând platitudinea, conservatorismul și lipsa de curiozitate ale celor mai mulți dintre profesorii de română, pentru care timpul trece, leafa merge, pensia se apropie. Pe când eram profesor de școală generală, pe vremea răposatului, mergeam sâmbetele Ia "consfătuiri". O spun cu mâna pe inimă: semidoctism
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și partea, Întregul și detaliul. Dacă ne gîndim mai bine, În felul acesta se vulgarizează acea surprindere a clipei și a revelației În haiku. Există În teoria respectivă un reducționism evident. Clipa (revelația cu profunzimea ei spirituală nevăzută) devine doar platitudine a unui instantaneu fotografic. Diferența aparentă dintre cele două părți este doar de cadraj care explicitează cerceveaua spațio-temporală În care un blitz luminează un fapt banal. La urma urmei, În felul acesta, semnificația juxtapunerii de diluează, dacă nu se pierde
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tîlc. Acum. TÎrziu. Dacă această cîinoșenie Întru bucurie vi se pare suspectă sau ușor blasfematorie, Încerc să vă Înmoi Încrîncenarea citînd dintr-un text mai vechi: „Soarta noastră este ca, atunci cînd, prin grația miraculoasă a Întîmplării, ne smulgem din platitudinea amorfă a vieții fără rost, să ne resimțim fericirea - cu vorbele lui Blaga - ca un joc de iezi pe morminte Înalte. Simțim În această emblematică efigie a destinului nostru o Împăcare virilă cu tot răul vieții, o revărsare a durerii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
eu ostil artei pusă în rețetar. Ofensiva sa e îndreptată împotriva ideilor "comode", pentru că "singure ideile incomode sunt generatoare de viață, de luptă și de [...] cultură"5, tot așa cum aceeași ofensivă are drept țintă pretențiile academice, lipsa de talent, impostura, platitudinea în literatură etc., iar această luptă o duce pe două fronturi: pe cel teoretic-atipic unde își formulează categoric și tranșant viziunea asupra propriei ars poetica și, mai ales, pe frontul experimentării lirice, unde sondează dimensiunea amorală (în sensul etimologic al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
convingerea că tatăl său e mort pare o cruzime inutilă. Dar Ferdinand nu pare prea zdrobit și, foarte curând, în fața lui Prospero și a Mirandei, se prevalează de noua lui condiție de rege al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
convingerea că tatăl său e mort pare o cruzime inutilă. Dar Ferdinand nu pare prea zdrobit și, foarte curând, în fața lui Prospero și a Mirandei, se prevalează de noua lui condiție de rege al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a publicului cititor, de pildă de angliști. Încă mai trăiesc persoane care au prins în copilărie Marele Război, ca să nu vorbim de cel de-al Doilea Război Mondial. De aici și necesitatea prezentării cronologice, cu informații care să depășească obișnuitele platitudini, deși Oscar Wilde, maestrul paradoxurilor, spunea cîndva Nothing is better than a good platitude. În rest, structura volumului este cea din volumele precedente, cu note de subsol (footnotes, mai succinte, uneori chiar scheletice) și note de capitol (end notes, mai
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
știința istoriei, a limbei, a manifestărilor artistice, a vieții juridice, a datinilor. Acestea, spune el, întăresc vertebrele naționalității, acestea fac ca un popor să se cunoască pe sine însuși, îl păstrează în originalitatea și tinerețea lui și-l mântuie de platitudinea unei culturi cosmopolite”. Recunoscând caracterul romanic al limbii române, E. pune viitorul României pe seama componentei dacice a spiritului românesc. O nouă Romă, sau o nouă Dacie, urmează să fie construită prin deșteptarea spiritului celor cândva învinși, șansa viitorului revine, sau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un spațiu cu totul abstract în care nu numai că realismul nu mai are loc, dar convențiile sunt în mod ostentativ afișate. Fondator al teatrului modern, el orientează scriitura dramatică și regia pe căile care sunt astăzi și ale noastre. Platitudinea regiilor naturaliste a provocat nu numai o stare de oboseală față de jocul imitativ, ci chiar de suspiciune cu privire la actor, judecat inapt să traducă universul mental al scriitorului. Simboliștii ajung chiar să nege posibilitatea oricărei reprezentări și să prefere lectura în locul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o va asculta la Bayreuth, el aspiră la reformarea scenei. Decorurile realiste în mijlocul cărora opera wagneriană este atunci interpretată îi apar inapte, chiar dacă au fost concepute cu acordul lui Wagner, să redea imensa interioritate a dramei wagneriene. Pânzele pictate, în platitudinea lor, i se par complet depășite. Refuzând realismul iluzionist, el face apel la imaginație. "Refuzul iluziei scenice ne descoperă deodată ceea ce constituie la urma urmelor realismul nostru teatral: acest realism este în noi înșine; ne imaginăm că tabloul scenic trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de epitete sunt elemente care dezambiguizează intenția parodică, oferind un evident exemplu de antistil din perspectiva lui Caragiale care, s-a constatat, n-a scris un cuvânt de prisos în comediile și "momentele" sale, încadrabile perfect dimensiunilor procustiene. Prolixitatea și platitudinea imaginii sunt puse în lumină și în pastișele după Bolintineanu: Grația domniței sau Pașa din Silista, ultima celebră prin amănuntul că a fost întocmită ad-hoc într-o întrunire amicală de scriitori pentru a demonstra ușurința cu care Bolintineanu putea compune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
le permite lumea de azi. Dintr-un orășel văd țâșnind săgeata unei catedrale. Aceasta îmi amintește că am vrut să scriu odată o Reabilitare a Evului mediu. Căci "noaptea Evului mediu" constituie, mi se pare, una dintre cele mai încăpățînate platitudini didactice. Giotto și Dante nu pot fi decât abuziv anexați Renașterii, ca precursori. Și cum să împăcăm setea de absolut din edificiile gotice cu ideea că în afara Renașterii n-ar exista decât barbarie și confuzie? Poate greșesc și merg prea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]