1,084 matches
-
poate trage concluzia că "Mân is All Imagination" (E: 664) și că omul și Dumnezeu sunt una. În acest scenariu, desigur, filosofia greacă este pernicioasa și trebuie atacată cu toata asprimea: "What Jesus came to Remove was the Heathen or Platonic Philosophy which blinds the Eye of Imagination The Real Mân" (E: 664). Sedus de entuziasmul propriilor declarații, Blake pare a uita că, în propriile manuscrise iluminate, împrumuta el însuși numeroase idei din Platon și din Aristotel și, mai mult, că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de traduceri latine. Cunoașterea limbii grecești era în acea epocă într-un regres tot mai accentuat: traducerile lui Rufin servesc tocmai pentru a depăși aceste dificultăți. Augustin a citit din Părinții greci mai ales într-o epocă mai tîrzie. „Cărțile Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și de logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fideli care își spuneau împreună cu el „servitorii lui Dumnezeu”, o viață de sărăcie voluntară, dar și de rugăciune și de studiu. în scris, prietenii îi pun lui Augustin o serie de întrebări despre natura sufletului, despre Dumnezeu creatorul, despre ideile platonice, despre originea răului; sau despre Treime și cristologie; Augustin le adună și le dă un răspuns: astfel se alcătuiește tratatul Diverse întrebări (De diversis quaestionibus), în număr de optzeci și trei, a cărui scriere se prelungește pînă în 396. Pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de a face distincția, în cazul diferitelor lucruri, între cele de care omul se bucură (frui) și cele de care omul doar se folosește (uti): o distincție de origine păgînă, dar pe care Augustin o reinterpretează conform credinței, în virtutea distincției platonice între realitatea durabilă și lucrurile trecătoare. Adevărata sursă de bucurie sînt numai Treimea și adevărul credinței și al moralei, pe care scriitorul îl explică în același context. în schimb, de lucruri trebuie să ne servim călăuziți de preceptul evanghelic al
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
literatura veche. Mai scurtă este narațiunea referitoare la anii cruciali pentru formarea intelectuală și spirituală, de la întîlnirea cu maniheii pînă la atmosfera de la Roma și Milano. A șaptea carte este plină de reflecții teologice și filozofice prilejuite de descoperirea „cărților platonicilor”, care l-au ajutat pe Augustin să se apropie de creștinism, în forma sa neoplatonică din cercurile creștine din Milano, profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii, care se rezumă la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca și în Opuscula theologica. O analiză rapidă a operei ne permite să surprindem unele caracteristici esențiale ale acesteia. întîi de toate, opera e structurată în mod abil în cinci cărți. Avem de-a face cu un dialog de tip platonic, care adesea imită cu mare finețe ritmul și tonul modelului; dar nu avem numai dialog, pentru că în cazul părților cu conținut mai dificil și mai tehnic, cum e cartea a cincea, scriitorul abandonează în bună măsură acea formă pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Oreste, expulzarea multor iudei din Alexandria urmată de transformarea sinagogilor acestora în biserici; el are cu siguranță o responsabilitate, cel puțin indirectă - pentru climatul pe care l-a creat -, în privința inițiativei mulțimii fanatice care a linșat-o pe celebra gînditoare platonică Hypatia în 415. O consecință a acestor abuzuri au fost probabil edictele imperiale din anii 416-418, menite să limiteze activitatea grupurilor de parabalani, un fel de infirmieri care, în realitate, erau gărzile înarmate ale episcopului. Probabil pentru a menține bunele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anatematisme. în martie sau aprilie 553, Iustinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din cîte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
drept la Gaza, dar și în alte localități din Palestina și Siria și, poate, și la Constantinopol. A murit puțin după 518. Prin 490 (invazia vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sînt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și siriacul Euxiteu. Egipt nu face altceva decît să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
siriacul Euxiteu. Egipt nu face altceva decît să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfîrșit, este acceptat și de Teofrast. Bogat în citate și în aluzii la literatura clasică, dialogul apără doctrina facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfîrșitului lumii și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teofrast. Bogat în citate și în aluzii la literatura clasică, dialogul apără doctrina facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfîrșitului lumii și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă tîrzie și lipsită de originalitate, a contactului/conflictului dintre creștinism și platonism. Materialul variat este tratat într-un stil
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
finalmente de pătimașa dorință a fecioarei și de pilda unui devotament ieșit din comun. Reticența lui Tullio se explică, inițial, prin absența interesului erotic față de fetița "sfioasă și nenorocită", cu sânul "ca un bobocel în floare", de care se îndrăgostește platonic ("cu o iubire de frate mai mare"), nu întâmplător, exact în timp ce-i face portretul (încercând să-i pătrundă "taina" de dincolo de chip, expresia unică, "personală"). Feciorelnica, diafana Bianca ilustrează, prin urmare, un model feminin opus în raport cu planturoasa Igeea, câtă vreme
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nu întâmplător, chiar în momentul când Andrei încearcă să-și găsească liniștea sufletească pe malul unui lac din împrejurimi, de pe oglinda apei coboară Marta (în altă variantă, Yvette-Lisette), femeie cunoscută înainte de Mab și de care se despărțise după o idilă platonică, speriat de dorința imperioasă a fetei de a-și sacrifica fecioria în noaptea unei nunți cât mai apropiate. Văzându-l nehotărât, Marta își pierde răbdarea și dă buzna într-o seară la el în cameră cu gândul de a consimți
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Grafie greacă imprecisă (1852, p. xvi). Mulți ar fi Înclinați să considere adagiul delfic un exemplu destul de mediocru și inoportun de referință europeană Într-un context care, fie asiatic, fie medical, nu se potrivește. Totuși, și În principal pentru că Academia platonică din Atena s-a mutat după 529 În Iran, există o carieră absolut impresionantă a formulei din primul Alcibiade, de-a lungul unor filiere neoplatonice, așa cum a documentat Michel Tardieu Într-un articol excepțional, „ß³biens coraniques et ‘ß³biens de Harr³n
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cel al persoanelor, lucrurilor și evenimentelor explicit menționate într-un text. O variantă a acestei tălmăciri este cea tipologică, exemplu fiind asocierea arcei lui Noe cu biserica creștină 219, considerată ca intenție protoistorică a lui Dumnezeu dintru început. Folosirea categoriilor platonice și stoice au fost utilizate încă din vechime de Clement din Alexandria care a văzut sensul alegoric al textelor biblice, dezvăluind înțelesul, tâlcul profundelor adevăruri filosofice în narațiunile și preceptele Bibliei, urmat apoi de Origen care a distins sensurile literale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plăcut lui Dumnezeu în limba greacă veche și așa hermeneutica a devenit metodă de schimbare a sensurilor după bunul plac și adaptarea la filosofia locului. Mai mult, filosofi precum Philo, depășind orice aspect hermeneutic creștin, aduc sensuri noi în idealism platonic și etică stoică întregului Pentateuh. Comentariile cele mai interesante ale vremii dar cu referire exactă asupra personajelor din acea perioadă sunt comise de comunitatea de la Qumran 226. Această perioadă se regăsește și în Evul Mediu când dezvoltarea textelor Kabbalei și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
extaz numită prin inițialele PeReDeS paradis. Toată istoria Israelului dominată de mesianismul Vechiului Testament se regăsește în Evangheliile creștine arătându-se că profeticele cuvinte oracolare se dovedesc a se petrece în zilele Fiului Omului. Eternul tipar este repetat în mod platonic de evanghelii și scrisorile lui Paul. Clement din Alexandria și Origen insistă asupra tălmăcirii literale și doar parțial asupra celei alegorice. Dacă Clement indică sensul spiritual al Evangheliei lui Ioan, Origen recunoaște în afara sensului literal, unul moral al sufletului și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
elementul de analiză al subconștientului transmis conștiințelor receptoare prin mesaj liric, nedefinit, îmbinând acel creatio ex nihilo al lui Guillaume de Conches cu obiectul unui scop liric magic. Astfel se creează un pisc solitar, poem al poemului de inspirație uneori platonică, alteori aristotelică. Pentru a defini caracterul de excepție al paradigmei să aplicăm pentru început modelul deductiv că toate lucrurile perfecte preced eminamente necesar toate lucrurile imperfecte. Și să nu uităm că toți marii poeți au demonstrat în timpul lor creator această
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
musulmani, budiști, hinduși, animiști, agnostici, din toate păturile sociale și toate mișcările politice cunoscute, bărbați și femei deopotrivă. Toleranța e prima noastră virtute. Asta nu înseamnă că ne face înțelepți, dar sigur iubitori de înțelepciune. E utopia rosicruciană în sensul platonic al cuvântului pentru o zi care urmează să vină. Prietenii adevărului sunt cei care îl caută și nu cei care se laudă că l-au găsit 472. Poate că ea nu va veni așa cum o dorim, dar dacă fiecare dintre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
operelor lor este divină (Haydn, Schumann etc). Ascultă vocea unui Bard Ce în prezent, trecut și viitor Surprinde ce urechi aud Cuvântul Sfânt Ce-a străbătut străvechile cărări 1127. Și dac-ar fi să mă întorc la Dante Alighieri, Beatrice, platonica lui muză, atât ca frumusețe dar și instrument al divinității, la Petrarca, Laura exponent al religiozității, ambele îmbină credința și dragostea poeților. Dacă muza e femeie dar și zeiță în același timp, nu avem cum să nu amintim de vorbele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trebuie să câștige” Dumnezeu. Dacă Ivan Turbincă a răpit moartea Pământului, a răpit și ultima șansă a oamenilor de a-și aminti în filmul vieții lor de adevărata existență care le bântuia subconștientul. Bolile, rănile, toate vindecate de moarte, sunt platonic vorbind reminescențe ale unor străvechi cunoștințe materializate în amintiri vagi, fără precizie și în imposibilitatea de a reuși o reformare totală. Fără moarte nu există cunoaștere, și fără rememorare nu există somnul uitării care purifică creierul uman precum sucul de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
asumat diferite metode (structuralism/semiotică, antropologie culturală, psihanaliză) și continuă să fie declanșatoare de text artistic. Pentru a identifica sensul originar al termenului mythos în Grecia antică ar trebui să se ia în considerație etimologia acestuia, având în vedere concepția platonică. Termenul mythos trebuie pus în relație cu alți doi termeni -cheie pentru cultura și mentalitatea grecească: mimesis și mysterion, care conțin particular mi, exprimând ideea de micșorare. Anton Dumitriu relevă faptul că mitul nu este o simplă poveste, ci un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la dumnezeirea Fiului presupune a lăsa să strălucească în noi înșine frumusețea firii negrăite a Sfintei Treimi. Pe urmele aceluiași Chiril al Alexandriei, Karsavin accentuează dimensiunea pneumatologiei: noi suntem îndumnezeiți prin Duhul Sfânt care ne face asemănători Fiului. Opusă contemplării platonice, teologia Sfântului Chiril al Alexandriei, revalorizată de Karsavin, plasează izvorul cunoașterii în Duhul Sfânt. De fapt, teologia alexandrină își găsește, în secolul V, expresia desăvârșită în gândirea Sfântului Chiril al Alexandriei, gândire dominată de ideea îndumnezeirii ca scop suprem al
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
definită și exprimată în activitatea ei. În percepția occidentală, "realizarea" nu a reprezentat o "împlinire, un adaos ontologic semnificativ prin acțiune", ci, mai degrabă, "o superficia lizare, trecere de la adâncul plin de ființă, deplin realizat într-un plan de idei platonice, la suprafața unei înfățișări trecătoare și efemere, într-o lume inconsistentă în ea însăși, cum este aceea a simțurilor"6. În schimb, Ortodoxia a delimitat cu precizie între ceea ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu și cea a Cezarului. Actualizarea permanentă în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aici aluzie la contextul care corespunde primei etape a istoriei platonism-nihilismului, cu alte cuvinte la capitolul care corespunde gândirii lui Platon: se postulează existența unei lumi reale, suprasensibile, care însă nu a devenit încă o entitate pur și simplu "ideală", "platonică", dar la care pot ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos care ispășește")97. În a doua etapă a istoriei platonism-nihilismului se deschide fractura dintre lumea ideală și lumea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]