KorAP: Find »[drukola/base=platonician & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...40 >

995 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017

indiferent. Dimpotrivă, are loc mai degrabă în felul a ceva ce traversează mai multe alternative de existență. Faptul repetării înseamnă altceva decât restabilirea - chiar și pe o altă treaptă - a stării anterioare. Înseamnă altceva și față de ceea ce ne spune termenul platonician anámnesis, reamintire a unui mod originar de existență. Nu se mai definește ca participație la un model atemporal, unul și același pentru oricine. Stă în relație cu noi categorii ale vieții subiective: voință liberă și suferință, păcat și vină, stare

Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

altfel spus, eliberarea definitivă (mokÑa), implicând transcendența Cosmosului.16 Și Grecia a cunoscut mitul eternei reîntoarceri, iar filozofii din epoca târzie au împins la limita extremă concepția Timpului circular. Cum spune atât de frumos H. Ch. Puech, "după vestita definiție platoniciană, timpul, care determină și măsoară revoluția sferelor cerești, este imaginea mișcătoare a veșniciei nemișcate, pe care o imită desfășurîndu-se în cerc. Prin urmare, întreaga devenire cosmică, precum și durata acestei lumi de creație și de corupție, care este lumea noastră, se

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
face, se desface, se reface, conform unei legi și unor alternative imuabile. Nu numai că aceeași cantitate de ființă se păstrează fără ca nimic să se piardă ori să se creeze, ci mai mult, unii gânditori de la sfârșitul Antichității - pitagoricieni, stoici, platonicieni - ajung să admită că în interiorul fiecăruia dintre aceste cicluri de durată, aiones sau aeva, se reproduc aceleași situații care s-au produs în ciclurile anterioare și se vor reproduce și în ciclurile următoare - la nesfârșit. Nici o întîmplare nu este unică

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942

realizată în ele însele. Pentru prima dată în istoria omenirii arta este concepută ca fiind legată de realizarea frumosului și devine un scop în sine. În concepția anticilor, frumusețea era în același timp o problemă filosofică si morală. Vulgarizând doctrina platoniciană, vom vorbi despre unitatea triadică a Frumosului, Adevărului și Binelui. Platonicianismul ridică problema ambiguității și a “insubordonării” frumosului. Filosoful grec atribuie îndeletnicirii cu frumosul demnitatea supremă care ține de posibilitatea de a accede către lumea suprasensibilă, căci contemplarea frumosului contingent

Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
greci ca semn al armoniei, unității și raționalității, devine în religia creștină antagonismul trupului și al sufletului. Cuvintele corpus și anima sunt deseori folosite în textele medievale, fie desemnând, în sens propriu, componente ale ființei umane, fie metaforic. În tradiția platoniciană, sufletul nu este creat, el preexistă în trupul în care-și găsește lăcaș provizoriu. Această concepție va duce la relativizarea formelor materiale și la pierderea interesului pentru ele, fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului

Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

care se mai numește încă Podul Nou. Deși orașul nostru are asemenea vechime, nu ne putem mândri că a dăruit omenirii personalități ilustre. Istoria menționează un episcop care a dat de necaz prin secolul al XVII-lea pentru că era un platonician de formație cambridgeană. Și a mai existat prin secolul al XVIII-lea un sărman nonconformist care, după ce a ajuns predicator faimos, a declarat într-o bună zi că el e Hristos și a stârnit un soi de răzmeriță. Numele său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550

și legendele de altădată. Acest lucru poate părea anecdotic. Dar anecdota este semnificativă prin aceea că amintește că legătura socială nu se mai structurează plecând de la idolii ideologici, ci mai degrabă de la figurile carnale care sunt, ca tot atâtea reminiscențe platoniciene, expresiile instinctelor sociale. Este ceea ce trebuie luat în serios. Căci, dincolo sau dincoace de naivul pro-gresism modern (occidental, iudeo-creștin), bătrânele fantome continuă să lucreze inconștientul colectiv și își fac, aici și acolo, la bine sau la rău, apariții discrete sau

Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
ceea ce ne învață demersul inițiatic, o formă de retragere, această "orfanitate" dragă cu-rentelor mistice, unde în secret, unde în discreție are loc un soi de comuniune în jurul figurilor esențiale. Ritualuri ce fac vizibilă forța invizibilă a comunității. De la mitul platonician al "bărbatului-copil" la "copilul-dumnezeu" creștin, fără a uita "juvenilismul" ambiant contemporan, regăsim, asemenea unei centralități subterane, reîntoarcerea ciclică spre izvorul tuturor lucrurilor. Fiind înțeles că această reîntoarcere este cea care, asemenea unui arc, prefigurează ceea ce va putea fi o înaintare

Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607

psihică la alta (ep.123, 13 in contrarium pugnemus et ab invitantibus recedamus, adversus petentia concitemur, de benef. 7,2,2 quo avidius voluptas hausta est, citius in contrarium recidiens). Lucius Appuleius, format la școlile filozofice grecești, adept al concepției platoniciene, a avut o contribuție specială în logică și în fondarea terminologiei filozofice latine prin lucrarea De dogmate Platonis. Împărțirea propozițiilor în universale (propositiones universales) și particulare (particulares), după cantitate, și în afirmative (dedicativae) și negative (abdicativae), după calitate, este realizată

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
non possumus, quod duo numeri qui ni se multiplicati vitale spatium viri fortis includerent ex pari et impari constiterunt) recurge la un excursus despre crearea Sufletului Universal (I, 6, 2, 3; I, 6, 46; II, 2, 14-24). Macrobius reia teoria platoniciană existentă în Timaios (35a-36d). Heptada 8, ultimul număr prim al decadei, reprezintă Intelectul (I, 6, 11 Pallas; I, 6, 45-48) și lumina primordială (), întruchipează viața sau principiul ei cel mai nobil și sănătatea (cicluri sau bioritmuri în cuprinsul unei existențe

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
a Ființei stă în gradul de exactitate, în proporția amestecurilor, care pornind de la limită și nelimitare, de la Identitate și Alteritate, constituie diversele realități, în vârful cărora domină și guvernează Ideea de Bine, uneori asimilată Demiurgului (69 b-d). Macrobius nuanțează doctrina platoniciană, recurgând la interpretarea lui Plotin (Enn. IV, II) care caută în prima frază a psychogoniei din Timaios (35a), ca și Albinus (De Plat. Dogm. XIV) și Proclos (In Tim. 185 b sq.), o teorie exactă a sufletului. Consideră că dificultatea

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
imparele (I, 6, 45-46). Fragmentul II, 2, 17 adoptă, însă, schema liniară a progresiei alternată de pătrați și cubi 1, 2, 3, 4, 9, 8, 27 (ca și Porphyrios), iar ultimul pasaj (I, 6, 2-3) în care apare această teorie platoniciană nu aduce nicio reprezentare figurată (II, 2, 17 alternis, enim, ut monadem quae et par et impar est, primus par numerus ponetur id est duo). Jacques Flamant consideră că poziția autentică a lui Macrobius este cea a lui Porphyrios, ale

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
ființelor în diversitatea și multiplicitatea lor. Capitolul 3 Teoria elementelor Aceste două numere (3 și 4), netratate separat, fac obiectul unui studiu detaliat (Comm. I, 6, 21 - I, 6, 44) care cuprinde întreaga argumentație a lui Macrobius în sprijinul teoriei platoniciene a elementelor. Unul dintre motivele esențiale ale interesului deosebit acordat acestei doctrine ar putea fi și faptul că aceasta reprezintă a doua mare matematizare a concretului și sensibilului, constituirea Corpului Universal care urmează cronologic creării Sufletului. În Commentarii și Timaios

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
alta dimensio, nodum nisi gemina intreiectione non necti. Inde aerem et aquam inter ignem terramque contextuit et ita per omnia una et sibi conveniens iugabilis competentia cucurrit, elementorum diversitatem ipsa differentiarum aequalitati consocians. Ratio divini decoris nu apare în textul platonician, Macrobius sugerează, subliniind astfel, rațiunea ( ) divină, concepută fie ca fie ca a doua ipostază neoplatoniciană, ca principiu și cauză a frumuseții, a armoniei universale, aceasta din urmă fiind efectul funcției ei ordonatoare. Formularea macrobiană se distinge de cea a lui

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
din ratio divini decoris, iar visum et tactum (part. pf.) percepția devine o realitate, capătă existență, este o certitudine. Concepțiile celor doi despre demiurg diferă: Demiurgul pentru Macrobius este factor pasiv, cu putere limitată care nu produce, dar structurează, cel platonician, factor activ nu numai organizator al realității, ci și motor. Distincțiile de interpretare devin mai clare din formulările: vidit duo convenire sine medio colligante non posse și          impersonală din partea lui Platon, prin urmare general valabilă, este implicită cunoașterea de către demiurg

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
este a priorică, în cea a lui Macrobius fabricator observă (vidit) în timpul operațiunii, nu deține cunoaștere absolută, implicarea lui în creație este minimă. Depărtarea de Platon în această privință este explicabilă doar prin încercarea lui Macrobius de a concilia doctrinele platoniciene cu cele neoplatoniciene asumate de autor: Plotin (IV, 3, 10) desemnează prin numele de Zeus în același timp cele două realități pe care Platon, în Timaios, le numește demiurg și Sufletul Universal. Termenul macrobian vidit se referă, probabil, la ezitarea

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
puternic, exprimă o noțiune clară și distinctă (factor activ), medio colligante (tot pentru  ) termen mai expresiv, Macrobius aduce o dublă întărire (alături de convenire) accentuând profunda conexiune a elementelor și indisolubilitatea legăturilor dintre ele. Iugabilis competentia are ca echivalent în textul platonician , de fapt traduce ; expresia macrobiană este aproape tautologică, dar aduce cu sine, ca sens, mult mai mult decât termenul grecesc care este strict și tehnic (proporția): competo a se întâlni într-un punct, a coincide, trimite la geometria elementelor sau

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
a coincide, trimite la geometria elementelor sau mai degrabă la armonia geometrică elementară, iugabilis pasibil de uniune, de conexiune. Partea finală a citatului lui Macrobius din Timaios subliniază (31c-32c) cu o surprinzătoare abilitate și dovedește o mânuire subtilă a terminologiei platoniciene și o accentuare personală a unor idei din text: folosește altitudo și alta dimensio pentru  (măsurare de jos în sus, înălțime), deși în I, 6, 35-36 profunditas, probabil din dorința de variatio, solidum pro , volumul care implică un corp cu

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
contexto, nodum, necto); consocians trimite la 32c,       prietenia ca principiu al unității și solidarității în Univers (v. Empedocle, opusă lui  = ură). Termenul cel mai puternic iugabilis competentia care semnifică o îmbinare, o sudură profundă a elementelor, conține toate implicațiile doctrinei platoniciene; metafizică, fizică, matematică (geometrie și artimetică). Conchide cu o exprimare oxymoronică, dar simbolică pentru întreaga teorie elementorum diversitatem ipsa differentiarum aequalitate consocians expresie puternică a doctrinei armoniei contrariilor, care stă la baza întregului Univers. Finalitatatea acestei digresiuni a lui Macrobius

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
menționând mișcarea diurnă (I, 17, 6-7 de septem subiectis globis ait, qui versantur retro contrario motu atque caelum. quod cum dicit, admonet ut quaeramus si versatur caelum, et si illi septem et versantur et contrario motu moventur [...]). Autorul omite teoria platoniciană a construirii sferei celeste, dar cu siguranță o implică, de vreme ce, pe de o parte, descrie atât crearea Sufletului Universal de către Demiurg (I, 6, 2 sq.; I, 6, 46; II, 14-24), cât și pe aceea a Corpului Universal (I, 6, 23-40

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
6, 46; II, 14-24), cât și pe aceea a Corpului Universal (I, 6, 23-40), iar pe de alta folosește numele lui Platon drept o garanție în plus pentru validitatea argumentației sale (e.g. Platonica auctoritas - I, 17, 7). Astfel, în teoria platoniciană, după crearea Sufletului Universal, Demiurgul a început construirea sferei celeste utilizând amestecul principiului Identității (identicul, Același ) și principiului Alterității (Diferitul ), creând dintr-un lucru ideal o realitate vizibilă și concretă: bolta cerului. Ambele mișcări de rotație ale Identicului și Diferitului

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
lineară egală și o viteză angulară proporțională cu depărtarea lor, fapt care îi permite lui Macrobius să descopere ordinea planetelor (ordo) și să le aranjeze între Pământ și stelele fixe, luând drept criteriu durata revoluțiilor lor (I,21). În teoria platoniciană, viteza cerului fixelor servește drept punct de pornire în comparare, este unitatea de măsură a altor viteze; O diferență de mare importanță între metodele de analizare a lui Platon și a lui Macrobius este faptul că, pe de o parte

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
enim pondera in imum natura deducit, nam et in ipso mundo ut esset terra). Demonstrația lui Macrobius asupra mobilității Pământului pornește de la argumente de natură geometrică (atât plană, cât și în spațiu), mai apoi, folosindu-se de doctrine din fizica platoniciană și aristotelică, ajunge să respingă teoriile (e.g. epicureică) care nu concordau cu ale sale, prin reducere la absurd. Astfel centrul unei sfere trebuie să fie imobil pentru că un cerc nu se poate roti decât în jurul unui reper fix (I, 22

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
valoare muzicală decât prin relații reciproce, muzica fiind, de fapt, fundamentată tocmai pe aceste relații. II, 1, 6 sonus, qui ex qualicumque aeris ictu; II, 1, 7 quia et sonum ex motu fieri necesse est.) Termenul de sonus, ca și  platonician, se referă la toate speciile de sunete, atât melodioase, cât și la zgomote; distincția macrobiană dintre sonus dulcis și sonus asperus se bazează pe opoziția esențială dintre știință și opinie, rațiune și hazard, nullis modis gubernata. Melodicitatea (I, 1 modulatio

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
este zeu în măsura în care este asemănător celui care a creat și animă Universul. Din distincțiile și opozițiile dintre suflet și corp derivă cele dintre Lumea Inteligibilă și Lumea Sensibilă. Macrobius (I, 11, 5-12) prezintă trei teorii diferite aparținând a trei secte platoniciene cu privire la împărțirea Universului: prima 44 îl împarte în două părți, una activă și imuabilă de la sfera fixă până la Lună, cealaltă pasivă, supusă schimbării de la Lună la Pământ (II, 11, 5-7); cea de-a doua, în trei părți: una de la Pământ

Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]