472 matches
-
Ținînd locul tatălui care retrăiește în el, redivivus, el este în același timp cel-ce-ține-locul masei fraților conjurați care i-au lăsat în mîinile lui puterile lor. Astfel, apăreau și acum știm de ce împărații romani, părinți ai patriei și tribuni ai plebei. La fel sînt majoritatea liderilor contemporani, deținători ai tuturor puterilor și reprezentanți aleși ai poporului. În concluzie, carisma realizează coincidența termenilor opuși în persoana unuia singur și de aceea fascinația ei este irezistibilă. Aici apare însă adevărata problemă. După cum bănuiți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atunci când lumii i se oferă un spectacol, toți râd și nu iau în serios niciun adevăr, spus fie cu voce normală, fie cu un strigăt. Era nevoie, așadar, să găsească un mod ca o după-amiză să nu devină sărbătoare pentru plebea însetată de sânge. Și-a continuat exhibițiile nocturne trezindu-i pe cei care își dormeau somnul meritat sau nu. Există mai multe greșeli și presupuneri în lumea medicinii decât în cea a filosofiei; trebuie să te cerți cu toți chirurgii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îndepărta asemenea dezastre se celebrau ceremonii religioase, la care creștinii (datorită creșterii lor numerice de acum puteau fi descoperiți cu ușurință) nu mai participau de teamă să nu cadă în idolatrie. Această atitudine a provocat neîncrederea autorităților publice și nemulțumirea plebei ducând la identificarea creștinilor cu dușmanii statului, datorită opiniei lor rezervate față de ideologia păgână. La sporirea tensiunilor dintre creștinism și religia tradițională a contribuit și prosperitatea sectelor eretice care asumau atitudini diferite față de statul roman, în funcție de orientarea lor teologică. Astfel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este unită; e) interzicea creștinilor să-și înmormânteze morții ziua, pe motiv că se scandalizau păgânii datorită cultului creștin; f) interzicea bărbaților să vorbească femeilor despre creștinism, iar acestora să se adreseze copiilor cu asemenea învățături
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și Biserica, În Înțelepciunea ei, a Îngăduit clipa de sărbătoare, de carnaval, de bâlci, această Întinare diurnă care-ți descarcă umorile și te abate de la alte ambiții... Dar așa râsul rămâne un lucru josnic, la Îndemâna celor simpli, taină dezvăluită pentru plebe. Dar aici, aici... și acum Jorge bătea cu degetul În masă, alături de cartea pe care Guglielmo o ținea dinainte, aici se răstoarnă funcția râsului, aici e ridicat la rangul de artă, i se deschid porțile lumii celor Învățați, se face
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
multe rînduri pe Eminescu. E poezia celor ce n-au „nimic de spus” („O, tristă meserie, să n-ai nimic de spus”), „cu versuri goale de cuprins”, a barzilor interesați („Care ncearcă prin poeme să devină cumularzi”), cu succes”la plebe”. E poezia în care în locul „simțirilor adevărate” sînt „niște mofturi”2). Pentru Vlahuță, ea e poezia cu fraze „sunătoare și deșerte”, lipsită de gravitate, comodă 3). Adesea, aceasta e o poezie „romantică”, în care există o mare diferență între realitatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
presus de toți și de toate. Sînt stăpîni pe teritoriile lor și fac absolut tot ce le stă în putință pentru a se asigura că ceilalți au priceput că nu se pot măsura cu Domniile Lor. Nu iau masa împreună cu plebea, nu socializează cu aceștia și nu dau doi bani pe părerile lor. Au pretenția ca angajații să recunoască Deosebita Lor Importanță și să îi trateze în mod corespunzător. Cei care îndrăznesc să se comporte ca și cum ar fi pe picior de
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
refractare la orice obiectivare (Heinich, 2000). În plus, grupările artistice (companii, ansambluri muzicale...) se concep în termenii opoziției cultură de creație/cultură de reproducere. Analiza lui Becker din Outsiders (1985) arată că muzicienii de jazz se autodefinesc prin opoziție cu plebea, denumire devalorizantă care desemnează ansamblul muzicienilor care se grăbesc să răspundă cerințelor publicului. Această rezistență se înscrie în tradiția lui Voltaire, care-i disprețuia pe jurnaliști, acești reprezentanți ai "scriiturii industriale". Ea se prelungește astăzi în modul în care Bourdieu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ale Școlii Ardelene nu urmăreau congruența dintre entitatea politică și cea națională, ci doar reprezentarea "națiunii" române - căreia i se refuza statutul de națiune politică, recunoscută fiind doar în calitatea oficială de "națiune tolerată", sau, periorativ, numai în cea de "plebe valahă" - în structurile politice ale Transilvaniei. Acest lucru va fi și mai transparent de îndată ce decojim multiplele straturi de semnificație acumulate înlăuntrul termenului de națiune. O foarte amănunțită investigație genealogică a conceptului de "națiune" a fost realizată de L. Greenfeld (1992
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conținutul expres al celei de-a treia cerințe cuprinsă pe agenda revendicativă a Supplex-ului din 1791: "Clerul acestei națiuni credincios bisericii orientale, fără discriminare dacă gândește sau nu în toate la fel cu biserica occidentală, de asemenea și nobilimea și plebea, atât cea orășenească, cât și cea rurală, să fie socotită și tratată drept în același fel ca și clerul, nobilimea și plebea națiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii, și să fie refăcută părtașă la aceleași drepturi" (Prodan, 1984, p. 478). Pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fără discriminare dacă gândește sau nu în toate la fel cu biserica occidentală, de asemenea și nobilimea și plebea, atât cea orășenească, cât și cea rurală, să fie socotită și tratată drept în același fel ca și clerul, nobilimea și plebea națiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii, și să fie refăcută părtașă la aceleași drepturi" (Prodan, 1984, p. 478). Pe de altă parte însă, aceeași suplicanți mărturisesc deschis că " Nu este desigur intenția națiunii suplicante să capete pentru plebea sa ceva nai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clerul, nobilimea și plebea națiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii, și să fie refăcută părtașă la aceleași drepturi" (Prodan, 1984, p. 478). Pe de altă parte însă, aceeași suplicanți mărturisesc deschis că " Nu este desigur intenția națiunii suplicante să capete pentru plebea sa ceva nai mult decât i se cuvine ei de drept". Paritatea scalară a românilor cu celelalte naționalități, în cadrul vechiului sistem constituțional ce consfințea stratificarea juridică a populațiilor, aceasta este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
puncte concluziile Dietei care respingeau categoric pretențiile ridicate de prima Suplică drept inacceptabile. Ce o diferențiază de cea dintâi este faptul că în paginile celei de-a doua, națiunea este din nou extinsă pentru a cuprinde în marginile sale și plebea. Aceasta este relevată în clar de faptul că Supplex-ul din 1792 este semnat de episcopii unit și ortodox în numele națiunii române, fără nicio distincție scalară. În timp ce primul Supplex lăsa pe dinafară plebea, semnată fiind de Clerus, Nobilitas, Militaris Civicusque Status
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
extinsă pentru a cuprinde în marginile sale și plebea. Aceasta este relevată în clar de faptul că Supplex-ul din 1792 este semnat de episcopii unit și ortodox în numele națiunii române, fără nicio distincție scalară. În timp ce primul Supplex lăsa pe dinafară plebea, semnată fiind de Clerus, Nobilitas, Militaris Civicusque Status universae Nationis in Transylvania Valachicae, cel de-al doilea pretinde ca în congresul național pe care îl solicită a fi aprobat și plebea să fie reprezentată (Prodan, 1984, pp. 76-80). După cum o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nicio distincție scalară. În timp ce primul Supplex lăsa pe dinafară plebea, semnată fiind de Clerus, Nobilitas, Militaris Civicusque Status universae Nationis in Transylvania Valachicae, cel de-al doilea pretinde ca în congresul național pe care îl solicită a fi aprobat și plebea să fie reprezentată (Prodan, 1984, pp. 76-80). După cum o arată L. Blaga, cu o măiestrie analitică ce ar putea fi asimilată astăzi istoriei conceptuale (Begriffsgeschichte), "chiar de la început conceptul de "națiune" va fi pentru ei [românii din Transilvania] un concept
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 241). Statul etnocratic, așa cum îl definește programatic Crainic, este secreția organică, pe plan organizațional, a neamului românesc. Spre deosebire de statul democratic, care "se întemeiază pe numărul populației, fără deosebire de rasă și de religie", fiind, mai grav, alcătuit dintr-o "plebe amorfă, anonimă și fără memorie, care-și schimbă părerea cu fiecare răsărit de soare" (așa cum reiese din definiția lui E. Renan: națiunea este un plebiscit de fiecare zi), statul etnocratic își are temeiile în pământul strămoșesc, sângele românesc, sufletul național
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacă în lungul secol al naționalismului românesc a prevalat expresia "părăsirea Daciei Traiane", acum se glisează către formula "eliberarea Daciei" de "stăpânirea romană" (Roller, 1952, pp. 47, 41). În timp ce stăpânitorii dădeau bir cu fugiții din calea năvălirilor barbare, țărănimea săracă, plebea și sclavii rămân locului. În formule triumfaliste, considerate pesemne tocmai potrivite pentru a-i impresiona pe copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR (1950) trâmbițează, mesianic, marea liberare: "Stăpânii au plecat! În sfârșit, [țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și sclavii rămân locului. În formule triumfaliste, considerate pesemne tocmai potrivite pentru a-i impresiona pe copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR (1950) trâmbițează, mesianic, marea liberare: "Stăpânii au plecat! În sfârșit, [țăranii, plebea și sclavii care au rămas] sunt liberi! Popoarele migratoare i-au eliberat" (p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie să mergi până la Voltaire. Giovanni Boccaccio a fost, într-o anumită privință, un Voltaire al secolului al XIV
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
2005”, p.205-208. 83 suntem în slujba nici unui partid politic, nu facem politică." Consecvent scopurilor propuse, ziarul publică informații despre neplata salariilor, situația materială a învățătorilor, face campanie țărănească în cele patru pagini dezvăluind tabloul vieții lor grele. În articolul „Plebea" din 15 martie 1935 notează: ..." În o țară românească încă mai există clasa de jos a plebei. Unii îmi vor da dreptate, alții vor riposta poate. Atunci să poftească acei ce nu cred... să vadă cum mor cu zile țăranii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publică informații despre neplata salariilor, situația materială a învățătorilor, face campanie țărănească în cele patru pagini dezvăluind tabloul vieții lor grele. În articolul „Plebea" din 15 martie 1935 notează: ..." În o țară românească încă mai există clasa de jos a plebei. Unii îmi vor da dreptate, alții vor riposta poate. Atunci să poftească acei ce nu cred... să vadă cum mor cu zile țăranii și copii lor din lipsă de asistență medicală la sate. Să vadă cum își vând țăranii bucatele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
muncind în mizerie pământurile care nu le aparțin, o clasă de proprietari suportând treptata lor sărăcie, produsă în avantajul avidei categorii a arendașilor mai mari, un comerț cedat străinilor, o administrație pe care partidele o înlocuiesc periodic din rândurile unei plebe orășenești, clientela lor, apoi speculanții industriei politice, o oligarhie care nu are nici măcar temelia etnică a unei tradiții istorice, nici bravură, nici nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care nu are nici măcar temelia etnică a unei tradiții istorice, nici bravură, nici nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste pagini rezumă comentariile Comediilor ca atunci când descrie clientela politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Carol Quintul (1519-1556) au încercat, prin diverse măsuri, să unifice Imperiul și să întărească autoritatea centrală, însă fără succes. În perioada premergătoare Reformei, opoziția față de Biserică și papalitate a căpătat noi dimensiuni: principii și cavalerii, orășenimea și burghezia, țărănimea și plebea orașelor formulau programe de revendicări și de limitare a puterii Bisericii Catolice. Nemulțumirea crescândă suscitată de instituțiile religioase își va găsi o supapă de refulare în Reformă. În anul 1517, Martin Luther (1483-1546) își expunea doctrina la Wittenberg, prin 95
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
alegeri. Acest proces "altruist" a fost poreclit, spre liniștea observatorilor europeni, descentralizare, și această etichetă, proprie limbajului de lemn polisat și dat cu lac al euroactiviștilor, ne tot este fluturată prin fața ochilor, de ceva vreme de politicieni, jurnaliști, analiști și plebe. Se cuvine, prin urmare, să o disecăm puțin. Trebuie spus, din capul locului, că există mai multe tipuri de organizare guvernamentală, de structurare instituțională și, pe cale de consecință, de filosofii de guvernare proprii statului modern. Nu e aici locul de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]