584 matches
-
fost adoptat de „Consiliul celor Zece” pe 30 ianuarie 1919 și transmis la Societatea Națiunilor. Mandatele Societății Națiunilor au fost stabilite în Articolul 22 al Pactului Societății Națiunilor. Comisia Permanentă de Mandate supraveghea mandatele Societății Națiunilor, și organiza, de asemenea, plebiscite în teritoriile disputate, astfel încât locuitorii să poată alege cărei țări vor să se alăture. Existau trei tipuri de clasificare a mandatelor: A, B și C. Mandatele de clasa A (aplicată părților din vechiul Imperiu Otoman) erau anumite comunități care au
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
proces care nu s-a terminat până în 1990. În urma desființării Societății, majoritatea mandatelor au devenite protectorate ONU. În plus față de mandate, Societatea însăși guverna Teritoriul Saar Basin timp de 15 ani, înainte să fie înapoiată Germaniei, ca urmare a unui plebiscit, și Orașul Liber Danzig (în prezent Gdańsk, Polonia) de la 15 noiembrie 1920 la 1 septembrie 1939. Urmările Primului Război Mondial înregistrează și multe dispute lăsate să fie rezolvate între națiuni, inclusiv poziția exactă a granițelor naționale și care regiuni se vor alipi
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
direct prin intermediul Societății. Puterile Aliate au ridicat problema Sileziei Superioare la Societate după ce nu au reușit să rezolve disputa teritorială. După sfârșitul Primului Război Mondial, Polonia avea pretenții teritoriale asupra Sileziei Superioare, care făcea parte din Prusia. Tratatul de la Versailles recomanda un plebiscit în Silezia Superioară pentru a stabili dacă teritoriul va face parte din Germania sau Polonia. Plângerile despre atitudinea autorităților germane au dus la revolte și, în cele din urmă, la izbucnirea primelor două insurecții din Silezia (1919 și 1920). Pe
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
teritoriul va face parte din Germania sau Polonia. Plângerile despre atitudinea autorităților germane au dus la revolte și, în cele din urmă, la izbucnirea primelor două insurecții din Silezia (1919 și 1920). Pe 20 martie 1921 s-a desfășurat un plebiscit în care 59,6% (aproximativ 500.000) din votanți doreau să rămână în Germania, însă Polonia susținea că condițiile impuse erau nedrepte. Ca urmare, a izbucnit și a treia insurecție în 1921. Pe 12 august 1921, i s-a cerut
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
a cerut Societății să rezolve problema, iar Consiliul a creat o comisie cu reprezentanți din Belgia, Brazilia, China și Spania pentru a evalua situația. Comitetul recomanda ca Silezia Superioară să fie împărțită între Polonia și Germania după preferințele arătate în plebiscit iar cele două părți să decidă detaliile interacțiunii dintre cele două zone. De exemplu, dacă bunurile să circule liber peste graniță datorită independenței economice și industriale din cele două zone. În noiembrie 1921, s-a ținut o conferință la Geneva
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
din zonă. Guvernul polonez declarase că se va conforma cu Societatea, dar în loc să părăsească orașul a întărit orașul cu mai multe trupe poloneze. Prin urmare, Societatea a decis ca viitorul orașului Vilnius să fie determinat de locuitorii acestuia într-un plebiscit iar forțele poloneze să se retragă și să fie înlocuite de o forță internațională organizată de Societate. Câteva state membre ale Societății, printre care Franța și Marea Britanie, începeau să trimită trupe în zone ca parte din forța internațională. La sfârșitul
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
internațională. La sfârșitul anilor 1920, ostilitățile între Polonia și Lituania escaladaseră încă o dată dar în 1921, guvernul polonez căuta modalități de rezolvare pe cale pașnică. A fost de acord să susțină planul Societății, să retragă trupele poloneze și să colaboreze cu plebiscitul. Cu toate acestea, Societatea nu avea să fie susținută de Lituania și Uniunea Sovietică, care s-au opus oricărei prezențe de forțe internaționale în Lituania. În martie 1921, Societatea și-a abandonat planurile pentru plebiscit și forța internațională revenind la
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
poloneze și să colaboreze cu plebiscitul. Cu toate acestea, Societatea nu avea să fie susținută de Lituania și Uniunea Sovietică, care s-au opus oricărei prezențe de forțe internaționale în Lituania. În martie 1921, Societatea și-a abandonat planurile pentru plebiscit și forța internațională revenind la încercarea de a oferi un acord între cele două părți. Vilnius și zona dimprejur erau alipite oficial de Polonia în martie 1922, iar pe 14 martie, Conferința Aliaților au trasat frontiera între Lituania și Polonia
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
și o asigurare de neagresiune. Saar a fost o provincie înființată și plasată sub controlul Societății prin Tratatul de la Versailles. A fost formată din părți ale Prusiei și Palatinatei. După cincisprezece ani de administrație sub Societate, s-a desfășurat un plebiscit pentru a stabili cărei părți se va alipi, Germania sau Franța. Când referendumul a avut loc în 1935, 90,3% din votanți doreau să facă parte din Germania. Pe 17 ianuarie 1935, Societatea Națiunilor a aprobat reintegrarea teritoriului către Germania
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
Transleithania, partea ungară dar populată în special de etnici de limbă germană) în Austria. Frontiera cu Statul Sârbilor Croaților și Slovenilor era stabilită doar în mod parțial, regiunea Klagenfurt urmând să fie atribuită unuia din cele două state în urma unui plebiscit. Partea a treia intitulată clauze politice pentru Europa conține în principal o serie de prevederi referitoare la relațiile bilaterale ale Austriei cu statele succesoare ale Dublei Monarhii. Austria se angaja să recunoască independența Cehoslovaciei și Statului Sârbilor, Croaților și Slovenilor
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye () [Corola-website/Science/302609_a_303938]
-
fost stabilită ulterior încheierii tratatului de pace de la Saint Germain însă constituie recunoașterea internațională a unirii Bucovinei cu România. De asemenea, această secțiune definește zona Klagenfurt în care populația era mixtă (slovenă și germană) în care a fost organizat un plebiscit pentru a se stabili voința majorității populației de a aparține fie Austriei fie Statului sârbo-croato-sloven. De o deosebită importanță era articolul 88, care prevedea că independența Austriei este inalienabilă, cu excepția cazului în care Consiliul Ligii Națiunilor ar fi consimțit în
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye () [Corola-website/Science/302609_a_303938]
-
au fost delimitate în anii imediat următori. Teritoriul Burgenlandului a intrat în componența Austriei, dar în orașul Sopron (în ), împreună cu alte opt sate, s-a organizat în anul 1921 un nou referendum în care s-a decis rămânerea în Ungaria. Plebiscitul organizat în zona Klagenfurt a arătat că majoritatea locuitorilor doreau să rămână în cadrul Austriei. Ca urmare a crizei economice care a urmat încheierii războiului, statul austriac nu a fost capabil să plătească despăgubirile fixate prin tratatul de pace. Austria, spre deosebire de
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye () [Corola-website/Science/302609_a_303938]
-
7 din teritoriu și a zecea parte din populație. A cedat Alsacia și Lorena Franței, a cedat Eupen și Malmedy Belgiei și teritorii nordice Danemarcei. Coridorul Dantzig-ului care separă Prusia estică de restul Germaniei revenea Poloniei. Între 1920-1921, au loc plebiscite; în sudul Prusiei, Germania câștigă 90% din voturi, iar în Silezia Superioară, Germania menținea 2/3 din teritoriu, restul teritoriului revenind Poloniei. Regiunea Cieszyn va reveni Cehoslovaciei, unde cehii reprezentau sub o treime din populație. Regiunea Memel din estul Prusiei
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
bazată pe un serviciu militar de scurtă durata, dotată cu același armament că și în celelalte state. Germanai și-a reafirmat fidelitatea față de deciziile de la Locarno și a acceptat un control internațional asupra forțelor militare, dar și anexarea Saarului fără plebiscit. Franța dorea reîntoarcerea Germaniei în Liga Națiunilor. Pentru a împiedică o ruptură, Anglia a mediat, iar Hitler și Mussolini au acceptat propunerile britanice care reluau ideile planului MacDonald. Franța a refuzat public reînarmarea germană. După părăsirea Conferinței Dezarmării și a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Dulfuss și apelul lansat de austrieci pentru asistență germană au determinat Franța și Italia să se concentreze pe independența Austriei. În ianuarie 1935 este semnat un acord franco-italian care elimina divergențele legate de Africa dintre acestea. Saar, în urmă unui plebiscit, devine parte a Reichului. Pe 9 și 16 martie, Hitler a afișat existența aviației militare germane, deși era interzis conform Tratatului de la Versailles. A fost introdus serviciul militar universal și au fost create 36 de divizii. În urmă desfășurării conferinței
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
În cadrul congreselor s-a hotărât că regiunile populate în proporție covârșitoare de arabi să își decidă singure soarta, însă la Congresul de Pace de la Paris, acestea au intrat sub controlul puterilor învingătoare (Franța, Anglia). Al doilea punct prevedea organizarea de plebiscite în Caucaz, în speranța că teritorii din zona vor intră în componentă Turciei.Determinarea statutului Traciei Orientale trebuie să fie ghidat de rezultatul votului liber.Al șaselea punct garanta că drepturile minorităților vor fi respectate, fiind o sfidare la adresa Antantei
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cunoscută dorința de pace aparență. Acordul Reichului cu Vaticanul, menit să asigure drepturile Bisericii Catolice în Germania, pactele de neagresiune cu alte state și găzduirea Jocurilor Olimpice în 1936 au confirmat politică sa. În 1935, Sarlandul se alătură Germaniei printr-un plebiscit, iar puterile aliate recunosc dreptul de autodeterminare al germanilor. În 1935, Hitler introduce recrutarea obligatorie, anunță reînarmarea și semnează un acord naval cu Marea Britanie. În 1936, regiunea demilitarizată a Rinului este ocupată. Naziștii se implică în Războiul Civil din Spania
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Mussolini, dar nu a putut. Oare ar fi putut Mussolini să salveze situația Austriei amenințând cu ruperea Axei? Organizațiile patriotice informate de ultimatumul lui Seyss-Inquart au primit ordin să continue să acționeze conform planului și să urmeze eforturile pentru realizarea plebiscitului. Cancelarul care se afla într-o situație ingrată trebuia să acționeze rapid și eficient. Dar cum? Nimeni nu îl sfătuia, nimeni nu îi dădea nicio garanție. Un apropiat informează că Schuschnigg era foarte ferm. În ajunul Anschlussului afirmase „sunt gata
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
de orice, chiar să fac apel la forța armată, pentru a salva onoarea”. Însă la câteva ore după ce a aflat agitația de la graniță s-a dezis. „"Este imposibil, Pericolul este prea mare. Nici un ajutor de nicăieri. Trebuie să anulăm acest plebiscit"”. La ora 16 Seyss-Inquart și Edmund Glaise von Horstenau aduceau un al doilea ultimatum german, se cerea demisia cancelarului până la ora 19 Kurt Schuschnigg și Wilhelm Miklas au respins imediat ultimatumul. Apelurile presante ale Vienei se multiplicau. Parisul ceru Londrei
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
trebuia pentru a redresa o situație deja pierdută. Pentru Viena era prea târziu, la 23 Wilhelm Miklas l-a numit pe Seyss-Inquart cancelar. La 9 martie 1938 într-un discurs pronunțat la Innsbruck că luase decizia de a organiza un plebiscit. Întrebarea pusă va fi următoarea: „Sunteți pentru o Austrie liberă germană, independentă, socială, creștină și unitară? - Sunteți pentru pace și muncă și pentru egalitatea drepturilor tuturor celor care sunt din popor și ai patriei?” Nu se va putea răspunde decât
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
a luat această decizie după consultarea unei comisii care cuprindea pe Ender, fostul cancelar al Austriei, pe ministrul de stat Schmitz și pe ministrul Justiției Adamovitch, de asemenea au fost întrebați și toți guvernatorii provinciilor care s-au pronunțat în favoarea plebiscitului. Prin organizarea plebiscitului el urmarea să dovedească opiniei publice internaționale că populația Austriei se opunea Anschluss-ului. Nicio opoziție de nici un fel nu s-a ridicat contra trupelor germane care au intrat în această țară pe 12 martie dimineața. După ce a
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
decizie după consultarea unei comisii care cuprindea pe Ender, fostul cancelar al Austriei, pe ministrul de stat Schmitz și pe ministrul Justiției Adamovitch, de asemenea au fost întrebați și toți guvernatorii provinciilor care s-au pronunțat în favoarea plebiscitului. Prin organizarea plebiscitului el urmarea să dovedească opiniei publice internaționale că populația Austriei se opunea Anschluss-ului. Nicio opoziție de nici un fel nu s-a ridicat contra trupelor germane care au intrat în această țară pe 12 martie dimineața. După ce a petrecut seara la
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
decis: Art.1. Austria este o țară din Reich-ul German. Art.2. În ziua de duminică, 10 aprilie 1938, germanii și germanele din Austria, care au împlinit vârsta de 20 de ani, voi fi chemați să se pronunțe printr-un plebiscit liber și secret asupra întoarcerii la Reich-ul german. Art.3. La plebiscit, hotărârea se va lua cu majoritatea voturilor exprimate...”. "
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
În ziua de duminică, 10 aprilie 1938, germanii și germanele din Austria, care au împlinit vârsta de 20 de ani, voi fi chemați să se pronunțe printr-un plebiscit liber și secret asupra întoarcerii la Reich-ul german. Art.3. La plebiscit, hotărârea se va lua cu majoritatea voturilor exprimate...”. "
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]