2,966 matches
-
ei nu se exprimau ca țăranii din sat ci aveau și ei o vorbă aleasă, asemănătoare cu cea a oaspeților din Nordul Bucovinei. Se primeneau, mâncau, stăteau de vorbă cu tata și se culcau. Dimineața când mă sculam erau deja plecați, iar dacă îl întrebam pe tata cine fuseseră îmi răspundea cu blândețe dar categoric : Nimeni ! Ești de-acum băiat mare ! Te rog să bagi bine în cap că nu ai văzut pe nimeni, oricine te-ar întreba, orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fost cândva un loc în care s-au întâmplat multe, un loc al bucuriei și al iubirii, dar și al ororilor, tristeților și suferințelor fără seamăn. Aici mă lasă bunul Dumnezeu să mai trăiesc, înconjurată mai mult de cei plecați decât de cei vii. Da, am plecat într-adevăr pe urmele tatei dar, ca să fiu sinceră, nu amintirea lui este cea care m-a incitat... Dora nu știe cum să continue, să îi spună Teodorei că plecase în căutarea surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putea întâmpla aici. Multe din cele ce-ți voi spune îți vor părea ciudate sau neverosimile. Chiar eu am pronunțat cuvântul "vrăjitoare" ca să văd ce efect are asupra ta. Ți-am mai spus că sunt înconjurată mai mult de cei plecați dincolo, de sufletele lor, decât de oameni. Dacă vrei să nu existe limite și ascunzișuri în tot ce îți voi spune trebuie să accepți că numai voia Celui de Sus m-a învrednicit cu puteri greu de înțeles și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în conacul care era veșnic plin de oaspeți. Se făcea muzică, se făcea lectură, se purtau discuții încinse care se prelungeau adeseori până în zori. Când ne-au cotropit rușii și au făcut în el cartierul general, ai mei erau deja plecați, iar eu am fost ascunsă de Mafta, fosta lor slujnică credincioasă. A fost și asta o dramă... Cele două femei înaintează încet spre ruina vechiului conac Racoce. Gerul a mai scăzut, cerul plumburiu pare să strivească pământul. Zăpada poartă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pot crede că, după tot ce am pătimit, am ajuns la anii ăștia. Singură, doar cu amintirile și cu morții mei, aici pe petecul ăsta de pământ, singurul care pentru mine poartă numele de "acasă". Mereu cu gândul la cei plecați, schimbările care se întâmplă acum în lume mă privesc prea puțin. Izolată cum sunt nu știu prea multe, dar totuși citesc și mai aud ce se întâmplă. Ce importanță poate avea pentru mine că acum partea asta de Bucovină, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ea a coborât șoferul care a deschis reverențios ușa ajutând să coboare doi militari. Când s-au apropiat, mi-am dat seama că erau mari în grad. Copiii nu erau în preajmă iar noi, femeile, i-am întâmpinat cu capetele plecate ca și cum am fi așteptat ca cine știe ce reproșuri sau pedepse să cadă asupra noastră. Motive nu erau, dar oare trebuiau motive ca un deținut să fie înjurat, bătut, călcat în picioare, ucis ? Am fost surprinsă auzind câteva cuvinte de laudă "Harașo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cină pe care "franțuzoaica" o găsește din nou delicioasă. * * * În seara asta o să te invit să ne așezăm la "masa dorului", așa cum mi-a sugerat Simion să numesc micuța masă de spiritism unde mă întâlnesc ades cu ei, cu cei plecați. Nu știu dacă te-ai gândit la prezența dorului nu numai în numele femeilor pe care Simion le-a iubit, ci și a fiicelor și nepoatelor lor. Isidora-Dora-Dorina este ramura mamei tale, iar Teodora-Minodora-Alindora este ramura care a înflorit din iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pot să plec și eu liniștită la ai mei. Știu că Alindora mea, prințesa mea, are viața pe care o merită, pe care a visat-o atât ea cât și maică-sa. Dar hai să încercăm să îi întâlnim pe plecații noștri la masa dorului. Acum știu la ce să mă aștept, știu că mă va cuprinde o emoție care nu se poate compara cu nici o trăire anterioară, asemănătoare cu o așteptare tainică de iubire. După o nouă tăcere Dora rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cântării funebre de Veșnică pomenire și de raportare a omului la timpul trecut. * * * La părăsirea casei, purtătorii sicriului au atins cu acesta de trei ori pragul casei în semn de despărțire fără de sfârșit. În acel moment, ambii feciori ai celui plecat, împreună cu nurorile și nepoții, s-au alăturat mamei la marea durere: Nu pleca, tata!! Rămâi cu noi!! Rămâi la noi!! Noi toți avem nevoie de vorba dumitale înțeleaptă!! Bunicule, noi te iubim!! Întoarce-te la noi!! Văleu-văleu-văleleu!! Omu neu!! Vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
continuat Antu, l-am scos în fiecare zi la plimbare pe El-Zorab. După cum m-a povățuit și spaniolul, l-am lăsat să zburde și liber. În două rânduri a luat-o la fugă spre micul port, unde vă conduce ori de câte ori plecați. Când ajungeam acolo, îl găseam lângă țărm, scrutând orizonturile mării. Nu mă aștepta pe mine, lady... N-am mai vorbit mult timp în ziua aceea cu nimeni. Nici cu El-Zorab. La plecare, Antu mi-a spus: "Lady, dacă nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vara aceea a trebuit să aibă grijă și de Alexandra. Chiar, ea ce mai face? Îți e recunoscătoare pentru cunoștințele pe care ai ajutat-o să și le facă. Ți-a scris de câteva ori însă, cum tu ai fost plecată... Ce-ai mai văzut prin țările prin care ai trecut? În străinătate totul este diferit. Trebuie să înveți să cunoști rapid locurile și inșii respectivi pentru a supraviețui. Acest lucru e cam așa și aici. Să știi că în Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei. Iată că acum îi găsi un rol mai important decât o soluție pentru dorința lui de singurătate. Femeia îl auzi intrând cu zgomot și se sperie. Apăru imediat în hol. O trezi și pe fată. Vreau să fiu singur! Plecați, acum! Cele două se retraseră, cunoscându-i caracterul uneori prea dur. Îl urcă pe Erickson la etaj. Și așteptă să se trezească. Ce dracu? Ce naiba? Fu-tu-i! se deșteptă acesta. Ce mama dracului cauți tu aici? se răsti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o inteligență ieșită din comun. Și se întâlniră la toaletă, în fața chiuvetelor și a oglinzilor. Însă când el o prinse strâns, simțiră ceva. Ea știa că de el depindea reușita întregii petreceri, iar cu toate acestea nu se arătă deloc plecată. Numai ea știa și cum ascundea faptul că o impresiona faptul că îi plăcea felul în care o ținea. Însă el îi putea strica toate socotelile cu nici un efort. Știa lucrul acesta. Însă el ce făcu? O cruță. De ce ? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trei trandafiri împachetați separat de la florărie. —Aveți trei iubite, domnule doctor, l-a întrebat vânzătoarea care-l cunoștea. —Una singură, dar nu le pot neglija pe mama și pe sora ei. Este aici? De câteva zile. Mă gândeam că fiind plecată vă consolați cu altele. — N-o pot trăda niciodată. O iubesc foarte mult. Este o fată norocoasă atunci. Să fiți fericiți împreună! — Mulțumesc! Luându-și trandafirii s-a prezentat la familia Sătmăreanu claxonând cu semnalul lui. A ieșit Cecilia primindu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se va pogorî și asupra mea grația. Grația m-a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și firav, al lui Reiko, a curmat-o brusc. Reiko s-a repezit acum ea, stăpâna, gazda sub al cărei acoperiș nu putea fi tolerată o asemenea calamitate, pe ușa pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar ce ai cu ea, bre? Amu era aici, m-a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa plecat. -De ce n-ai lăsat-o? Nu-nțeleg! a întrebat nedumerit moș Grigore. -Adu-ți aminte că în urmă cu câteva zile a stricat o meliță și amu n-am ce face cu ea, s-a plâns mătușa Saveta. Știi bine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
informații de orice tip. Dar pe de altă parte abundența de informații nu dezorientează, dimpotrivă cizelează. Nu ne lipsesc competențele specifice, ci știința necesară pentru a ne orienta. Multe decizii existențiale trebuie luate fără a face compromisuri. Acționând cu fruntea plecată, sfârșești, aproape întotdeauna, cu a te lovi. Pe de altă parte a acționa cu indiferență nu este tocmai semnul unui caracter onest. Eu am încercat, unde a fost posibil, să găsesc o cale între încăpățânarea dogmatică și moliciunea oportunistă, să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Fără nici un răspuns, Alatriste se duse să-și ia capa și și-o aruncă strânsă pe un umăr, lăsându-și liberă mâna ce manevra spada, pentru orice Împrejurare. Caii nu erau departe și Își târau frâiele pe jos. — Încălecați și plecați, zise În sfârșit. Cel numit Steenie nu se mișcă, mulțumindu-se să-și consulte camaradul, care nu pronunțase nici un cuvânt În spaniolă și nu părea să Înțeleagă limba. Din când În când schimbau câteva vorbe pe limba lor, Încet, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
privi fix, cu mare atenție, și sfârși prin a-și Îndepărta mâna de pungă. — Nu, recunoscu el. Într-adevăr nu arătați. Alatriste dădu din cap, aprobator. — Îmi pare bine că vă dați seama de asta. Acum luați-vă caii și plecați. Colegul meu s-ar putea Întoarce. — Și dumneavoastră? — Mă privește. Englezii schimbară iar câteva cuvinte. Cel În gri părea să reflecteze, cu brațele Încrucișate și cu bărbia sprijinită pe degetele mare și arătător. Un gest neobișnuit, plin de afectare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
absolut sigur. Pe urmă a adăugat: Curând o vei avea pe dânsa ca parte din moștenirea ta. Spunea „dânsa“ și „pe dânsa“. Oricum, era din Västerbotten. Deși avea pregătire academică. VIGNETA Am mai rămas o clipă în genunchi, cu capul plecat, deși dulapul făcut de Lindgren fusese închis și încuiat cu grijă. A doua zi m-am întors la casa de lângă Râu. Am mai vorbit încă o dată, ca de la fiu la tată, despre noul automobil. Mie îmi plăcea mult volanul puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu va conduce la plecare, serviți, e vin natural, din vinoteca mea. V-am ridicat și capota, v-am curățat mașina de apă, că se umpluse, vă iau hainele să vi le usuce nevastămea... Le găsiți pe hol, aici, când plecați, nu mai e nimeni, și ne retragem și noi la un somn... Arm se trase aproape de tavă încrucișându-și picioarele sub ea, ca o mică vrăjitoare. Îl îmbie zâmbind. Eu zic să te grăbești, ai un adversar redutablil, sunt lihnită
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
e mamă-ta, n-o să te bată pe tine, dar pe mine o să mă bată de-o să-mi sară măselele până la cimitir! Într-un sfârșit, portița se deschise și două siluete de copii se strecurară încet în curte, cu capetele plecate. Erau plini de noroi, din creștet până-n tălpi. Arm ieși foarte serioasă în întâmpinarea lor, își luă chiar un aer sever: Domnișoară, aștept explicații. Rochița asta, care nu se mai vede de noroi, era nouă, adusă de tata din străinătate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
murise, de curând, bărbatul: erau singure, aveau ceva în comun. Și-l mai aveau pe Tim. Sau tocmai el le separa. ...S-au dus încă doi ani. Scrisorile din America vesteau belșug și gândul lui Tim tot către Donna. Cel plecat se va întoarce, era limpede. Ce importanță mai avea încă un an? Sau trei? Fuseseră mai ușori cei unsprezece duși? Rudele din C. o îndemnau pe Donna Iulia să lase târgul, să vină să locuiască împreună. Să plece pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
toată lumea! Lasă-mă în pace!” i-a strigat. Vânătorul de lupi albi și-a îndesat căciula pe cap și a pornit gânditor spre casă. Peste vreo săptămână, Donna Iulia a primit plic de la Tim. A învârtit hârtia multă vreme. Cel plecat scria, ca de obicei, că s-a ivit o afacere neașteptată și că, imediat ce termină, va lua bilet pentru vapor. Va veni vremea: toate aveau un timp al lor; Donna Iulia știa bine Ecleziastul, lectura ei de căpătâi. Și Evanghelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în când. Se arăta, vag, soarele. Era liniște. Vânătorul de lupi albi a ieșit din târg fără să privească înapoi. Îl însoțise, de la distanță, un sergent; străinul nu îl observase ori numai se prefăcuse. Donna Iulia se gândea la cel plecat. Să nu-l încolțească lupii albi! Și-a zis, ușurată, că Vânătorul pornise spre miazăzi. Puteau să-i iasă-n cale mistreți sau urși; urșii dormeau sugându-și laba, și-a amintit. Mai erau și tâlhari: aceștia ar fi tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]