954 matches
-
universului așteaptă. El este un focar luminos, o entitate. Și În poetica claudeliană există un focar luminos: ochiul. “O lungă rază plecînd din centrul ochiului nostru ne proptește de obiectul privit”... “Ochiul este un soare portativ” Eminescu face parte din pleiada poeților expansivi: Goethe, Byron,, Hugo, Lamartine. Hyperion poate spune aidoma eroului claudelian „in my beginning is my end,in my end is my beginning ...” (East Coker). Simeon Noul Teolod În imnele sale nu spune altceva „și așa cum avînd pe Hristos
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și important concurs a fost câinele KLODO, care anterior, În anul 1923, a fost câștigătorul altui concurs din Cehoslovacia. El era fiul lui ERICH, bine proporționat, cu trăsături fine, de o statură mai joasă, mai adâncă și mai lungă. Dintre pleiada de descendenți ai lui Klodo, au fost doi fii ai lui, pe nume ODIN și UTZ, care au influențat pozitiv dezvoltarea rasei În continuare. De la KLODO Încoace s-a schimbat radical și În mod gradat tipul de câine din rasa
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
PLEIADA, revistă apărută la București, lunar, între 15 martie și 15 iunie 1930, sub direcția lui Valeriu Grecu. Într-un Cuvânt înainte, se arată că „«Pleiada» s-a creat spontan, țâșnită din entuziasm juvenil. Nu-i o grupare exclusivistă, dimpotrivă, cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
PLEIADA, revistă apărută la București, lunar, între 15 martie și 15 iunie 1930, sub direcția lui Valeriu Grecu. Într-un Cuvânt înainte, se arată că „«Pleiada» s-a creat spontan, țâșnită din entuziasm juvenil. Nu-i o grupare exclusivistă, dimpotrivă, cea mai largă cu putință”. Se publică foarte multă poezie, semnată de Radu Gyr, Radu Boureanu, Ion Pillat, V. Demetrius, Al.T. Stamatiad, George Murnu, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
și 1912, a semnat acorduri informale cu Marea Britanie. Configurația din 1914, în care Franța era ajutată de aliați puternici, iar Germania abandonată de unul (Italia) și îngreunată de slăbiciunea altora (Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia), a fost în principal rezultatul muncii unei pleiade de diplomați francezi străluciți: Camille Barrère, ambasador în Italia; Jules Cambon, ambasador în Germania; Paul Cambon, ambasador în Marea Britanie; Maurice Paléologue, ambasador în Rusia. În perioada interbelică, România și-a datorat abilitatea de a juca un rol în relațiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al ceții. Într-un loc este vorba de un brad 46 uriaș care străbate prin văzduhul norilor până în tăria luminii. În unele pasaje, cerul, fără nici o distincție, e socotit solid, de aramă, mai arareori de fier. Dintre constelații sunt pomenite Pleiadele, Hiadele, Orion, Carul Mare și Boarul, iar dintre stele și planete, Câinele lui Orion sau Steaua Toamnei, care este Sirius, Luceafărul de seară și cel de dimineață. Într-un loc se vorbește de o stea căzătoare. Ce se întâmplă cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
voi mulțumi, încheind, să descriu Scutul lui Ahile, în care unii au văzut, nu fără temei, o reprezentare trifuncțională. Pe el sunt reprezentate următoarele lucruri: pământul și cerul și marea, soarele neostenit, luna plină, stelele și constelațiile: Orion, Hiadele și Pleiadele, Carul mare. Într-o cetate se văd nunți, ospețe, alaiuri, dansatori, femei privind din pragul caselor, o judecată; alta este împresurată și scapă printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de arat, un seceriș pe un domeniu regesc, prânzul stăpânului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
15 Vaslui ... în frunte sau alături, 24 din 24 ore, fiind Dumitru V. Marin, profesor mereu în acțiune, la lucru ! 119 Iar personalitățile care au făcut și fac istorie la Vaslui sunt nu numai șefii statului, diferiți demnitari, ci o pleiadă de oameni pe care îi enumeră, în fel și chip, cartea citată. Și poate, încă, nu-i identifică pe toți cei care au dat căldură de suflet meleagurilor vasluiene. Ion N. Oprea (MERIDIANUL, an XI, nr. 20 (798), joi, 11
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a evaluării, încât sunt copleșiți de tehnici în defavoarea altor disponibilități ale evaluării. Ei cred că totul ține de instrument, de acuratețea și „puritatea” lui. Transferă unele responsabilități evaluative dinspre ei, ca subiecți, către niște „inocente” unelte. De aici, o întreagă pleiadă de „specialiști” ce pun pe piață instrumente „exacte” (teste standardizate, probe docimologice, programe de evaluare pe calculator etc.), la diferite examinări sau concursuri. Evaluăm nu „inginerește”, ci omenește. 4. Simptomul deturnării. Sunt și profesori care deturnează evaluarea în mijloace de
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
într-un unic Dumnezeu a consolidat cunoașterea universului. Astronomia a dominat știința și a înrâurit dezvoltarea gândirii și înțelegerii lumii și puterii absolute reprezentată prin lumină și prin soare. Asocierea cu cerurile a realizat-o Atlas 633, tatăl spiritelor numite Pleiade, componente ale constelației Taurului și ale Hyadelor din același grup stelar și al Hesperidelor, cele trei surori care păzesc livada cu mere de aur634. Eusebius îl asociază cu patriarhul Enoh, părinte al astrologiei în Biblie, iar Roger Bacon îl consideră
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
formulele funerare ale stelelor dinastiei a VI-a consecrate inițierii Alexandre Moret, Les Mystères égyptiens, Librairie Armand Colin, Paris, 1913. 5 Este în tradiția chineză balanța cerească, tula din sanscrită, centrul spiritual polar, același rol avându-l în tradiția atlantă Pleiadele. 6 Tau simbolizează constelația Crucea Sudului, simbol al învierii care apare deasupra tinerei Mu abia încolțită ca pământ și civilizație deasupra apelor, reprezintă întoarcerea ploilor binecuvântate. Altarele pentru jertfă aveau uneori forma literei Tau. 7 Liviu Pendefunda, Beggarland, Editura Timpul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
altfel, încercarea de fundamentare teoretică a ideii de națiune, din perspectiva teologiei și a metafizicii religioase, era cvasi-recurentă în perioada interbelică, aceasta fiind decelabilă la o parte însemnată a elitei: Nae Ionescu și Nichifor Crainic. Dumitru Stăniloae făcea parte din pleiada de patrologi și istorici ai creștinismului antic care-i mai cuprindea pe: Teodor M. Popescu, Ioan G. Coman, Iustin Moisescu, Dumitru Fecioru, Olimpiu Căciulă ș.a. Plecând de la ideea lui Bulgakov potrivit căreia lumea este Sofia în formă creată, teologul Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de drept canonic. Era oare acesta un semn al schimbărilor care se înfăptuiau în domeniul cărții? IV. Umanismul și cartea Umanismul apăruse în Italia secolul al XIV-lea (Petrarca, Boccaccio) și se dezvoltase în secolul al XV-lea cu o pleiadă de scriitori și de erudiți ca: Poggio, Enea Silvio Piccolimini (Pius al II-lea), Lorenzo Valla. Revigorarea literaturii antice era principala preocupare a umanismului, care a găsit în tipar un instrument de calitate. Tipografii difuzează textele clasice păstrate în Evul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de spirit și să fie ei înșiși erudiți. Nu putem cita aici decît cîteva figuri caracteristice. La Basel, Jean Amerbach se străduiește să ofere texte corecte din Sfinții Părinți; Jean Froben, editor și prieten al lui Erasmus, și o întreagă pleiadă de tipografi dau acestui oraș un loc de frunte în lumea cărții la începutul secolului al XVI-lea. Italia este bogată în tipografi umaniști; Aldo Manuzio îi depășește pe toți. Mai întîi profesor, el deschide un atelier tipografic la Veneția
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
este mai puțin costisitor pentru el; cu cât sunt mai mici, cu atât costul crește"88. Un Panteon francez e costisitor în secolul al XVI-lea, atunci când literatura e săracă în raport cu tradiția latină și când Ronsard își pune problema unei "pleiade". În secolul XXI, Panteonul nu e decât un obiectiv turistic care stârnește scanadaluri atunci când o nouă personalitate e admisă sau exclusă. Tot așa, un Panteon român e costisitor la 1868 când Iosif Vulcan încearcă să alcătuiască în paginile Familiei o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Pe ce se sprijină această narațiune a unei vocații singularizate? Ce fondează această emancipare de dorința națională și de câmpul profesional? Biografia lui H. Grandea publicată în Lepturariu în 1865 a fost preluată de la G. Sion, dintr-un articol despre "Pleiada poeților români", apărut în 1861. Ca multe texte, nu îi aparține lui Pumnul. Însă spre deosebire de alte articole, acesta contrazice logica însăși a seriei de biografii. De fapt, nu e propriu-zis o narațiune de viață, ci relatarea primei întâlniri cu poetul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
românilor) la un statut universal"136. Altfel spus, la întrebarea de ce e Eminescu "singurul", se răspunde fie printr-un argument al valorii (e excepțional în raport cu o literatură de poeți mediocri), fie printr-unul al audienței internaționale (e universal în raport cu o pleiadă de poeți naționali). Nici nu știu dacă asemenea argumente sunt date dinăuntrul sau dinafara mitologiei eminesciene... Un lucru se reține totuși de aici: faptul că singularitatea nu se poate explica prin simpla analiză a mitului genialității și a componentelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Ibidem, p. 33. 92 Ibidem, p. 85. 93 Ibidem, p. 131. 94 Pop, Conspect, I, p. 122. 95 Ibidem, p. 113. 96 Ibidem, p.143. 97 Ibidem, p. 90. 98 Pumnul, Lepturariu rumânesc, IV, 1, p. 300. 99 G. Sion, "Pleiada poeților români" (1861), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, pp. 624-625. 100 Despre toposul "vizitei la scriitor" în romantism, v. José-Luis Diaz, L'Écrivain imaginaire. Scénographies auctoriales à l'époque romantique, Honoré Champion, Paris, 2007. 101
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
activitatea de creație: "Iată expresiunea cea mai fidelă a poetului. Ca în tinerii săi ani, Baronzi e constant vocațiunei sale: rezemat pe lira sa cea languroasă și armonioasă, de-a pururea visător și distract, el cântă și mereu cântă" (Sion, "Pleiada poeților români", p. 623). 102 Heinich, L'élite artiste, p. 68. 103 Alexandru Philippide, Introducere în istoria limbei și literaturei române, Frații Șaraga, Iași, 1888, p. 52. 104 Tot ca antologie îl menționează și Marian Bucur, Istoriografia literară românească, Minerva
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Proloage sau din alte surse, cât și cu o altă culegere de miracole ale Fecioarei, intitulată Cer nou. Aceasta din urmă este versiunea românească a cărții Niebo novoie a lui Ioanichie Galeatovski, „cel mai talentat și mai prodigios scriitor din pleiada cărturarilor ieșiți din școala lui Petru Movilă” (Ștefan Ciobanu), carte dedicată în 1665 surorii mitropolitului Petru Movilă, Ana Potocki. În carte, Galeatovski adunase Minuni ale Maicii Domnului, folosindu-se, ca și Landos, atât de surse apusene, cât și de surse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
s-a păstrat o versiune în latină și cîteva lucrări în arabă, care îi sunt atribuite, cum ar fi Cartea lui Ostathas, care expune încă o dată unitatea microși macrocosmosului. Alții consideră că aceste lucrări sunt compuse, de fapt, de o pleiadă de autori, variantă pentru care pledează și Sarane Alexandrian, în foarte erudi-ta sa Istorie a filosofiei oculte, apărută la Editura Humanitas, București, 2005, în traducerea Claudiei Dumitriu. Așa cum arată A. J. Festugière, în La Révélation d'Hermès Trismégiste, J. Gabalda
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
declamație a Conservatorului bucureștean (1873). V. a fost un adept al realismului segregat de naturalism, pe care îl repudiază, și degajat de orice emfază și retorism (Despre declamațiune), totodată un profesor cu merite deosebite, prin clasa lui perindându-se o pleiadă de viitori mari actori, printre care Grigore Manolescu, C.I. Nottara, Mihail Mateescu, Iancu Brezeanu, Vasile Toneanu, Ioan I. Livescu. În stagiunea 1883-1884 i s-a încredințat direcția de scenă la Teatrul Național din București. Figurează printre membrii fondatori ai Ateneului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
El inaugurează tradiția de a se deschide stagiunile cu o piesă românească, încearcă să echilibreze repertoriul făcând loc și scrierilor autohtone, imprimă un nou stil de interpretare, bazat pe realismul psihologic. Cu un fler care nu dă greș, promovează o pleiadă de tineri actori (Tony Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra, Marioara Voiculescu, Maria Giurgea, Gh. Storin, Ion Manolescu), care îl vor urma atunci când, după primul directorat, își alcătuiește o trupă ce devine cunoscută sub denumirea de Compania Dramatică Davila, inaugurată oficial în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
nouă și îndrăzneață a proprietății private în secolele al XV-lea și al XVI-lea, rămăseseră de completat conținutul și detaliile noțiunii moderne de proprietate, lucru realizat în secolul al XVII-lea de John Locke, după care a urmat o pleiadă de teoreticieni, în frunte cu Adam Smith, David Hume, Jeremy Bentham, Stuart Mill și Georg Wilhelm Friedrich Hegel<footnote Orio Giarini; R. Walter Stahel, Limitele certitudinii. Înfruntând riscurile în noua economie a serviciilor, București, Editura Edimpress, 1996, pp. 87-96. footnote
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
produsă este deosebit de importantă (bogăția nu trebuie produsă în sine). Este criticată polarizarea accentuată între bogați și săraci (paradoxul unei țări bogate cu oameni săraci). Se discută despre echitate și justiție socială, redistribuirea venitului și inegalitățile asociate acesteia. Există o pleiadă de economiști clasici (printre care Vilfredo Pareto) care se referă la găsirea unor curbe generale privind polarizarea veniturilor în societate și discrepanțele dintre venituri. Despre miracolul german s-a scris mult, iar măsurile de politică economică s-au axat pe
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]