945 matches
-
adică a unor practici individuale care sunt localizate În „lume”. În modelul cultural românesc, dar nu numai, rolul acestei constrângeri este major, În același timp diferit de alte culturi, fapt datorat diferenței confesionale majoritare. Observ În continuare că pentru o pleiadă Întreagă de autori, mai ales autohtoni, ortodoxia Își pune amprenta asupra definirii acestei constrângeri culturale. Ea fixează un comportament cultural distinct. În același timp, pentru unii autori, ce-i drept, mai puțini, dintre care Daniel Barbu este cel mai reprezentativ
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interbelic. A debutat în „Tribuna” cu un eseu despre romanul Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade (1981). Colaborează cu cronici literare, articole, studii și eseuri critice la revistele „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Poesis”, „Jurnalul literar”, „Pleiade”, „Nord literar” (al cărei director este) ș.a. A fost distins cu o serie de premii locale sau ale unor saloane naționale de carte. Critic al cărui exercițiu predilect are în vedere proza românească, G. debutează editorial cu o monografie, Fantasticul
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
versuri se ivesc deseori, prelucrate, stilizate, motive din poveștile, miturile, doinele și cântecele de leagăn românești, după cum intervine, temperat, și inspirația istorică. Aflată la anii lecturilor devoratoare, poeta conservă mai cu seamă ecourile livrești: Dante, Petrarca, Tasso, Ariosto, trubadurii, poeții Pleiadei, Shakespeare, iar mai aproape, Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme. Sedusă de câte un model, absoarbe și apoi dezvoltă, ca într-un foarte personal jurnal de lectură, substanța unui vers celebru, a unui aforism. Versurile ei, desen liniștit, limpede, aproape caligrafic, închid
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
Premiul pentru proză pe anul 1925, materializat în tipărirea la Casa Școalelor a volumului de debut Minunea (1926). Prozatorul va mai fi prezent cu nuvele și fragmente de roman în „Clipa”, „Viața literară”, „Gazeta Băilești”, „Țara de Jos”, „Premiera ilustrată”, „Pleiada”, „Revista literară” și mai frecvent în „Adevărul literar și artistic”, „Duminica Universului” și „Gândirea”. De sub tipar îi apar volumul de nuvele Cărarea cenușie (1929) și romanul Un strigăt în noapte (1933). Un alt roman, intitulat Bancherul cu părul de aur
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
1925, împreună cu C.S. Nicolăescu-Plopșor și T. Păunescu-Ulmu lansează publicația „Sufletul românesc”. În 1926 întemeiază la Craiova revista „Favonius”, pe care în 1929, prin contopire cu „Orpheus”, o transformă în „Revista clasică”, mutând-o la București. După ce scosese împreună cu T. Păunescu-Ulmu „Pleiada” (1927-1928), colaborează cu Ion Pillat și V. Voiculescu la editarea unei noi serii a revistei, în 1934. Debutează ca poet în 1922 la revista craioveană „Năzuința”, prezența sa în presa vremii, unde publică versuri, eseuri și traduceri din literaturile clasice
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Năzuința”, prezența sa în presa vremii, unde publică versuri, eseuri și traduceri din literaturile clasice, mai ales din cea latină (Tibul, Vergiliu, Plaut, Horațiu), fiind importantă („Adevărul literar și artistic”, „Flamura”, „Năzuința”, „Cele trei Crișuri”, „Clipa”, „Familia”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Pleiada”, „România literară”, „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Scrisul românesc”, „Universul literar”, „Viața” ș.a.). Aflat în Portugalia în timp ce în țară se desfășurau evenimentele din august 1944, H. hotărăște să rămână în exil. Destituit in absentia din învățământul românesc în 1945, funcționează ca
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
D.I. Atanasiu din numărul 2, Unde sunt criticii? O retrospectivă sumară arată reverență pentru acțiunile lui Titu Maiorescu, instauratorul „științei de a critica”, C. Dobrogeanu-Gherea, șeful unei „noi școli”, „magistrul” N. Iorga, a cărui epocă „de directivă” a dat „întreaga pleiadă” a vremilor lui Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu ș.a., „cu acea literatură țărănistă care îi mirosea a opincă literatului diplomat Duiliu Zamfirescu”, Ilarie Chendi, „analistul fin și desăvârșit”, G. Ibrăileanu, „o autoritate determinând un curent nou” potrivit principiilor de luptă socială
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
Dornei”. Cele „de sub stânci”, dintr-o altă piesă, cresc „în partea de nord a Carpaților”. Chiar și constelațiile sunt, uneori, autohtonizate, prin utilizarea denumirilor populare: Carul Mare, Găinușa, Drumul Robilor. Mai mult decât atât, Carul Mare e „încărcat cu fân”, Pleiadele sunt desprinse de poet de pe cer pentru a „sorcovi” cu ele „pe tot românul”, în timp ce Orionul e un „zmeu săltat”. Înscrisă tematic în linia tradiției, lirica din aceste culegeri este de accentuată factură modernă. Materialul de inspirație e transfigurat cu
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
autor al articolelor G. Bacovia, Poezia cea nouă românească, Georges Sorel și lașitatea burgheză, Antiromantismul și Pierre Lasserre. Se publică traduceri din Maurice Maeterlinck, Jean Moréas, José Maria de Hérédia și Paul Bourget. Majoritatea celor care scriu la R. aparțin pleiadei de poeți trecuți prin cenaclul macedonskian și promovează simbolismul, G. Bacovia fiind socotit „un inovator fericit și un precursor al poeziei românești noi”. I.M.
RODICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289293_a_290622]
-
În secolele al XV-lea și al XVI-lea, rămăseseră de completat atât substanța, cât și detaliile noțiunii moderne de proprietate, lucru care a fost realizat În secolul al XVIII-lea de filosoful politic John Locke, iar apoi de o pleiada de teoreticieni incluzându-i pe Adam Smith, David Hume, Jeremy Bentham, John Stuart Mill și Georg Wilhelm Friedrich Hegel 12. Teoria proprietății a lui Locke a fost publicată În 1610 În Two Treatises on Civil Government. Tratatele lui au devenit
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
XV-lea și al XVI-lea, în germană, poloneză, italiană, maghiară ș.a. În cazul literaturii române, este plauzibil ca Sfânta Scriptură să fi urmat același traseu cu ansamblul elementelor culturale legate de creștinism. E mai mult decât probabil, dată fiind pleiada de scriitori patristici străromâni, ca strămoșii noștri să fi cunoscut Vulgata, după cum e la fel de plauzibil, datorită funcției acestora, de „mediatori spirituali între Roma și Constantinopol” (G. Țepelea), ca și Septuaginta să fi circulat pe teritoriul românesc. Dovezile materiale existente nu
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
lui construită din materiale care au apărut în anii 1933, 1944, 1945-1948 în ziarul „Păreri tutovene” și revista „Lumina”, dar și în alte documente ce conțin informații cu privire la „trecutul de glorie” al Bârladului lui George Tutoveanu, George Nedelea și toată pleiada de la „Academia Bârlădeană” - după care - zic eu, viața spirituală a intrat în declin din cauza schimbării orânduirii sociale, a migrării „materiei cenușii”, a dispariției celor care i-au ctitorit faima. Oricum, în publicațiile de la Bârlad au poposit multe creiere luminate și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
fi profesor de limba franceză la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1918-1928) și în continuare la București. Preferat al lui Al. Macedonski din ultima generație de discipoli, S. intră în cenaclul acestuia. Debutează, sub pseudonimul Adrian Alexandru, în 1904, la „Pleiada”, aflată sub auspiciile marelui poet, pe care îl cunoscuse în 1903. După război, la reapariția „Literatorului”, în 1918, S. devine prim-redactor al revistei. Alcătuiește unicul număr (4 aprilie 1912) al publicației „Grădina Hesperidelor”, iar la Arad înființează și conduce
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Cercuri de aur”, ST, 1987, 1; Al. Pintescu, Diptic sătmărean, FLC, 1987, 8; Marin Chelu, „Cercuri de aur”, F, 1987, 3; Titu Popescu, „Cercuri de aur”, T, 1987, 6; Ioan Vădan, Ora maturei afirmări, „Pleiade”, 1993, 1; Maria-Elena Ganciu, Lamentarea poetului și a poeziei, ECH, 1993, 6; Mircea A. Diaconu, Melancolii cerebralizate, „Bucovina literară”, 1994, 1; Constantin Cubleșan, Vârste poetice, ST, 1996, 7-8; Ioan Țepelea, O linie a echilibrului și a candorii, „Unu”, 1996, 7-8
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Praxis, B. Schwabe and Co., Bassel, 1939. Piaget, J., Epistemologie des sciences de l’homme, Gallimard, Paris, 1970. Picat, J., Contribution à l’étude epidémilogique d’un grupe, de schizopirènes, teză în medicină, Paris, 1968. Platon, Oeuvres, vol. I-II, Pleiade, Paris. Plutarch, Despre mânie, despre liniștea sufletească, despre limbuție, Editura Cartea Românească, Sibiu, 1943. Pöldinger, W., Die Abschätzung der Suizidalität. Eine medizinisch-psychologische und eine medizinisch-soziologische Studie, H. Huber, Berna, 1968. Poletti, R., „L’angoise face à la mort”, în Méd
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
1968 și concomitent în învățământ, ca profesor în județele Cluj și Satu Mare, iar din 1975 la o școală generală din orașul Satu Mare. După 1989 este director al Studioului de Radio și Televiziune Samtel din Satu Mare, director-fondator al Casei de Editură Pleiade și al revistei culturale omonime (1990-1994), al publicațiilor „Arena” (1990-1994) și „Acolada”, comentator politic în presa locală („Gazeta de Nord-Vest”, „Informația zilei”). Debutează la „Luceafărul” în 1964 cu versuri, la rubrica „Poșta redacției”; abia după doi ani, în 1966, revine
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Niculae Stoian (redactor-șef, 1983-1986), Mihai Ispirescu (redactor-șef adjunct, 1986-1989), Tudor Popescu (redactor-șef adjunct, 1989), Ion Tipsie (director, 1991-1999), Rodica Tott (redactor-șef, 1991-1996). În acord cu programul implicit în titlu, care o și situează în descendența unei pleiade de publicații satirico-umoristice ce debutează în secolul al XIX-lea, revista îi va „urzica” pe cei „leneși, mincinoși, îngâmfați, birocrați, lăudăroși, parveniți, panicarzi, timorați, zvoniști, pleșcari, servili și alții de aceeași teapă”, precum și diferite aspecte din viața socială și culturală
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
de Val Munteanu, București, 1968 (în colaborare cu Ileana Vulpescu); Plaut, Militarul fudul, București, 1963; Molière, Avarul, București, 1964; Jean-François Regnard, Jucătorul, București, 1964; Jean-Paul Sartre, Târfa cu respect, în Teatrul francez contemporan, pref. Elena Vianu, București, 1964; Poeți ai Pleiadei, pref. N. N. Condeescu, București, 1965; ed. bilingvă (Pleiade - Pleiada), București, 2001; Pablo Picasso, Dorința înhățată de coadă, București, 1967; André Praga, Un Stradivarius pentru Brummel, București, 1967; Roger Richard, Era armoniei, București, 1967; [Versuri], în Charles Baudelaire, Les Fleurs du
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Ileana Vulpescu); Plaut, Militarul fudul, București, 1963; Molière, Avarul, București, 1964; Jean-François Regnard, Jucătorul, București, 1964; Jean-Paul Sartre, Târfa cu respect, în Teatrul francez contemporan, pref. Elena Vianu, București, 1964; Poeți ai Pleiadei, pref. N. N. Condeescu, București, 1965; ed. bilingvă (Pleiade - Pleiada), București, 2001; Pablo Picasso, Dorința înhățată de coadă, București, 1967; André Praga, Un Stradivarius pentru Brummel, București, 1967; Roger Richard, Era armoniei, București, 1967; [Versuri], în Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului, îngr. Geo Dumitrescu, introd. Vladimir
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Vulpescu); Plaut, Militarul fudul, București, 1963; Molière, Avarul, București, 1964; Jean-François Regnard, Jucătorul, București, 1964; Jean-Paul Sartre, Târfa cu respect, în Teatrul francez contemporan, pref. Elena Vianu, București, 1964; Poeți ai Pleiadei, pref. N. N. Condeescu, București, 1965; ed. bilingvă (Pleiade - Pleiada), București, 2001; Pablo Picasso, Dorința înhățată de coadă, București, 1967; André Praga, Un Stradivarius pentru Brummel, București, 1967; Roger Richard, Era armoniei, București, 1967; [Versuri], în Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului, îngr. Geo Dumitrescu, introd. Vladimir Streinu
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
nostru”, „Duminica Universului”, „Azi”, „Herald”, „Vremea”, „Satul”, „Muzică și poezie”, „România literară” (1943) ș.a. Împreună cu G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu scoate la Bârlad „Florile dalbe”(1919), iar alături de N. I. Herescu și Ion Pillat revista „pentru poezie și artă” „Pleiada” (1934). Scrie permanent în „Gândirea”, din 1927 fiind unul din stâlpii grupării din jurul revistei, devine și unul din principalii colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale”. Editorial a debutat în 1916 cu placheta Poezii; peste doi ani îi apare culegerea Din Țara
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
prin veac, București, 1967, 237-244; Constantinescu, Scrieri, V, 218-220; Aderca, Contribuții, II, 30; Perpessicius, Opere, III, 36-40, VI, 321-323; Tudor Vianu, „Poeme cu îngeri”, G, 1927, 5; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 107-110; N. I. Herescu, Poezia lui V. Voiculescu, „Pleiada”, 1928, 3-4; Davidescu, Aspecte, 456-458; N. Crevedia, Poetul V. Voiculescu, UVR, 1930, 182; Călinescu, Cronici, I, 246-256, II, 353-357; Victor Ion Popa, „Fata ursului”, „Duminica Universului”, 1931, 1; P. Nicanor et Co. [G. Călinescu], Câți îngeri sunt în cer, VR
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cărți, de vreme ce autorul nu se sfiește să își rezume, la începutul fiecărui volum, materia epică. Mai mult, narațiunea cedează de fiecare dată locul jurnalului, susținut printr-o cohortă de artificii autenticiste (manuscrisele „găsite” și scrisorile, bunăoară) și deconspirat printr-o pleiadă de inserții metatextuale. De altfel, jurnalul reprezintă structura favorită a autorului, după cum o arată și cele două tomuri diaristice - Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, București) (1992) și Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal (2002) -, unde sunt comentate
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
1993), Popa Marcu (1994), Legenda Mănăstirii Argeșului (1998). În lunga sa viață, T. a desfășurat o notabilă activitate de traducător din literaturile romanice. Risipite în publicațiile vremii au rămas versiuni din poezia franceză, de la Charles d’Orléans și reprezentanți ai Pleiadei până la simboliști și parnasieni ori la Charles Péguy. În 1938 îi apare la Sibiu tălmăcirea piesei într-un act Doctor Death de la 3 la 5 a scriitorului spaniol Azorin, care a fost jucată la Teatrul Național din Cluj în același
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
întemeind prestigioasa Ecole libre des sciences politiques, la care s-au adăugat ulterior Collège libre des sciences sociales și Ecole des hautes etudes sociales. Regenerarea politico-economică și spirituală a Franței care a urmat după 1871 se datorează, în mare măsură, pleiadei de oameni politici, economiști, publiciști, scriitori și diplomați care au fost, toți, profesori sau studenți ai acestor instituții. În același fel a procedat și Germania, care, după înfrângerea catastrofală din primul război mondial, a înființat o universitate pentru științele politice
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]