5,205 matches
-
în care capii de serie au fost deja stabiliți: Gabriel Garcia Márquez, Ștefan Bănulescu sau Mircea Cărtărescu. Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele, ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau în țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie în pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
ia, nu-ntreabă de-o vezi oare"; cel de-al doilea,-n aceea ignorată, din păcate, a lui Dan Dănilă (cf. R.M.R., Poeme alese, Ed. Saeculum, Sibiu, 2002): "Roză, o, contradicție pură, dorință/ de a fi somnul nimănui, sub atâtea/ pleoape." Ar mai fi și altele de spus, numai că s-a făcut târziu. Închei aici, - nu înainte, însă, de-a sublinia dativul etic (ce nu există în original: "Was wirst du tun, Gott, wenn ich sterbe?") din memorabila traducere a
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție... Albumul „Hoinar ̀în jurul Iașului” ne invită la drumeție în jurul fostei capitale a Moldovei pentru a cunoaște „frumuseți și locuri care sunt numai ale noastre” cum spunea Mihail
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
ANOTIMPURI... Stau în fotoliu, și privesc cum arde focul. Lângă mine, pisica toarce ușor. Încet-încet, Moș Ene mi se strecoară sub pleoape cu săculețul său fermecat doldora de vise. Fetițo, vrei să facem o călătorie în anotimpuri? Nu am mai avut timp să-i răspund pentru că m-am simțit cuprinsă într-un vârtej amețitor... Primăvara mi-a surâs, dăruindu-mi o crenguță
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca o lacrimă albastră pe obrazul mobil al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ne conține și pe noi, ne scufundă în neînțelegere și durere. așchii de frumusețe ne însângerează memoria, vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
doare. doar că ea, în muțenia ei grăitoare, își conține răspunsul pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de albeață solidificându-se sub pleoape. mame cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și realitate. Deși personajul-narator Mircea spune adesea că "nu mai știu când trăiesc și când scriu", deși adesea scrisul îi pare mult mai puternic decât realitatea și când descoperă importanța realității se miră, deși nu mai știe ce e îndărătul pleoapelor închise și ce e în fața ochilor deschiși, în fond, metoda e perfect controlată. Ea conduce, alături de cuvintele explicate unul câte unul de inițiatul Herman, cel care naște cu creierul, spre una din ideile de bază ale cărții: viața curge-n
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
de la Nisa. Căci mergeam la mare, în vacanță, de parcă am fi fost bogați. Dar fotografiile care depun mărturie despre aceste veri dovedesc clar că nu eram. Privesc fotografiile astea. Într-una, tata e în picioare în apă și-și strânge pleoapele din cauza soarelui. Are un aer pierdut și-și trece mâinile peste cap. S-ar zice că-și ridică brațele pentru că e amenințat că o să fie lichidat. În afară de pietrișul torționar, plaja de la Nisa are o caracteristică: la un metru de mal
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
întâlnire cu fluviul dezvăluie continuitate în viziune, amplitudine, cu cezuri ale necontingentului, probabil premeditate. însă tonul se susține: "Intram ca prin oglinzi virgine/ Goală în gol/ Dar umbra-mi rămânea pe ape/ Și nu puteam să mă scufund/ Decât până la pleoape/ Și nu puteam să mă confund/ Decât pe jumătate// Și nu puteam fără să știu/ Că de murit e cel mai greu/ Pe mal mă aștepta umil/ De aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul liber, ritmându-l
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
un context inofensiv de pastel pur, scurt. Să vedem câteva exemple și pentru cititor. "O mie de anotimpuri/ vor fi inutile/ pentru un singur/ fir de nisip,/ decodificând alt amurg,/ descriind posibili îngeri"; Aproape de strigătul ploii,/ vei încercui lacrima,/ peste pleoapa stângă/ a verbului"; Ai falsificat lacrima/ dincolo de metaforă,/ silabisind dunga celuilalt amurg,/ justificând pactul din piatră."; Alungă lacrima/ pe celălalt trotuar,/ risipind anotimpul din scoică,/ ipotecând amurgul,/ mărturisind setea din culpă."; " Vei scrijeli tăcerea/ departe de cealaltă rimă,/ negociind memoria
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
afla acolo într-o zi toridă de vară, iar hipopotamul stătea scufundat în apă, complet imobil, nu i se vedeau decît ochii și nările. Singura mișcare pe care o făcea era să clipească alene. Lentoarea cu care i se lăsau pleoapele pe ochi transmitea o stare de beatitudine și lene paradisiacă. Tata ar fi dorit - mi-a spus - să fie ca acel hipopotam, care reprezenta un ideal greu de atins, și anume, să te poți bucura de existență în totală destindere
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
Mariei Gavrilovna este subliniată parcă și mai mult de perdeaua care foșnește ușor, bătută de adierea rece și umedă a vântului de început de aprilie, care intră prin fereastra întredeschisă. O rază firavă de soare i-a luminat o clipă pleoapele închise transformându-le în doi bănuți de aur. Maria Gavrilovna nu se mai poate bucura de venirea primăverii și nici nu mai poate strivi între coperțile jurnalului ei, ca un reflex al îndepărtatei copilării, toporașii, micșunelele și panseluțele (...) Îmbrăcată în
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
sî spălăm oleacî, a sî ti doarî olecuțî! Atunci Maria auzi clar un fel de „Văleu!” foarte slab. Femeia s-a cutremurat și a rămas total Încurcată atunci când a văzut sau numai i s-a părut că vede cum sub pleoapele chiupului tremură ceva, iar genele se forțează să se deschidă. Maria a rostit un „Slavă ție Doamne!”, așa din toată inima sa de femeie bună la suflet și cu iubire de Dumnezeu. Apoi, chiupul Întredeschise mai Întâi ochiul stâng, apoi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat! Ștefan știa perfect cum arată, se examinase În „salonul său”, În oglinda de la lampă. Obișnuia foarte des să se privească
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
profesorul Delacroix se fac cu două luni înainte? devine severă păpușa gonflată. — N-am știut. Îmi cer scuze. Nu pot aștepta atât. Nu mă lasă Esmé. — Esmé... Am înțeles, îi face ea cu ochiul, atentă să nu i se desprindă pleoapa. Lionel se întoarce fericit c-a scăpat și dă să plece. Secretara se preface că verifică programările pe calculator și strigă după el, aproape disperată: — O secundă, domnule, unde vă grăbiți așa? Se pare că nevasta unui șeic și-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
iată, s-a în ver zit și s-a umplut de gâze și lucrurile sunt abia la început, oprești uzina mirifică a suflețelului tău și adormi pe căpița asta moale deja organizată de vietăți pricepute. șase în al treilea loc: pleoapele tale sunt deschise de strălucirea unui disc mare de foc înălțat pe cer, în fața ta a crescut o pădure tânără de ste jari, e plin de ghinde pe jos, printre trunchiurile subțiri zărești căprioare ce se aleargă sprinten, auzi pentru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prieteni am realizat cât de singură pot fi: nici computerul nu mă mai ascultă nu mai pune filme frumoase seara, nu îmi mai dăruiește mesaje dusterul meu, nou-nouț, m-a lovit cu ușa de la portbagaj peste față mi-a căzut pleoapa dreaptă și văd dublu aspiratorul îmi înghite periodic, în burdihanul lui plin de praf câte un cercel cu perlă toate țevile din casă picură, garniturile mă lasă, plasticele și metalele se fisurează ce să mai spun despre oameni. sunt mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zeităților mici, brațele tale adună toate vietățile care au prins și s-au înmulțit pe pământul binecuvântat al grădinii tale, care se continuă cu trupul tău, împreună, acest bulgăr de viață se face un cristal care pulsează o lumină orbitoare, pleoapele tuturor coboară, mușchii se relaxează, armele se sfărâmă, iureșul se preface într-o limpezime sâsâind peste un frison efemer. fire de nisip, molecule de aer, fragmente de silabă, contopire astăzi lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să te usuci. pentru ca zeița chuang-mu să protejeze cuibul tău apretat trebuie ca prințul tău să fie sedus de picioarele tale. șase în al doilea loc: ai grijă acum de obrăjorii tăi, unge-i cu esență de rubin tetraedric, de pleoapele tale, topește peste ele o petală de petunie magică mov, de genele tale, întinde-le cu o antenă de furnică albă chitinoasă, de buzele tale, acoperă-le cu lumina lacului kanas de la miezul zilei, de părul tău, aranjează-l cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bine sau pentru că pur și simplu sar de bucurie în sus. nouă în al treilea loc: trebuie să acorzi respectul cuvenit coapsei. coapsa este miezul dulce al uitării tale, uitarea de cele rele, care te vindecă și readuce somnul pe pleoapele tale, uneori atât de greu încercate. pleoapele sunt cele care acoperă și descoperă ochii, aceia cu care înveți să privești diferit la cerul pe care îl vede toată lumea și la cerul pe care îl vezi doar tu, cel construit de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de bucurie în sus. nouă în al treilea loc: trebuie să acorzi respectul cuvenit coapsei. coapsa este miezul dulce al uitării tale, uitarea de cele rele, care te vindecă și readuce somnul pe pleoapele tale, uneori atât de greu încercate. pleoapele sunt cele care acoperă și descoperă ochii, aceia cu care înveți să privești diferit la cerul pe care îl vede toată lumea și la cerul pe care îl vezi doar tu, cel construit de tine, unde sălășluiește dragostea ta. este foarte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aceia cu care înveți să privești diferit la cerul pe care îl vede toată lumea și la cerul pe care îl vezi doar tu, cel construit de tine, unde sălășluiește dragostea ta. este foarte rău să nu mai poți ridica o pleoapă, nu mai vezi unul dintre ceruri, nu mai poți merge pe stradă decât de mână cu ființa iubită, nu mai poți conduce mașina de carne care te plimbă pe străzile orașului de degete de la picioare, străzile de limbi lungi și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
amare și genele întinse cu o antenă de furnică albă. prințesa mea de decembrie azi aștept un cadou pe care sigur nu am cum să-l primesc îmi pun o dorință cât o geană mă rog, aștept o zăpadă pe pleoape o alunecare pe burți de catifea rece, de carne de fruct o funcționare perfectă a tuturor mecanismelor care mi te aduc pe șinele de oțel ale trupului. aștept îmblânzirea leilor în iarnă, cu inima bătând în palme, binefacerea atingerii o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lipit de ceilalți fulgi cu gălbenuș de ou de struț enigmatic. cu tine reflexele albastre ale nopții de gesturi se făceau curmale coapte, ca tine. picioarele podurilor dintre plânset și râs deveneau picioare de dansatoare exotice, cu tine dungile de pe pleoapele gesturilor mele deveneau curcubee, cu tine - și eu deveneam tu, miez de tine, cu tine și făceam tablouri cu tine și cu tine, deveneam frumosul din tine. șase în primul loc: tu trebuie să fii sincer cu trupul tău, trebuie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]