780 matches
-
Playback a fost pe cât de nedreaptă, pe atât de agresivă. Dezamăgiți că după un superb roman de analiză precum The Long Goodbye urmează o scriere în care aventura pură ocupă avanscena cărții, criticii au vorbit la unison despre „eșecul”, „fadoarea”, „plictisul” pe care l-ar degaja cele nici două sute de pagini din 1958. Unui exeget i se pare chiar că autorul regresase la „nota romantică” a poemelor și eseurilor din vremea debutului. Evident, nu voia să-i aducă un elogiu! Această
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1983), „reprezentările, și nu realitatea externă”. Conform aceluiași autor, cu mult mai fiabilă va fi detectarea unor procedee labile. Un exemplu preluat din testul „Satul” ilustrează remarca făcută de Widlöcher (1971-1972), conform căruia refularea se manifestă printr-un fel de „plictis de a descifra”, printr-o evitare globală. Un tânăr de 17 ani, Roland, dă dovadă în viața curentă de o mare pasivitate, nearătând nici un interes pentru activitățile școlare sau extrașcolare, aceasta în ciuda unui bun nivel intelectual. Refuzul oricărui fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Prufrock-ul lui T. S. Eliot, mirosuri de cauciuc ars, puștisme caligrafiate à la Apollinaire, dezabuzare postuniversitară („și ai să ajungi vreun bard județean/ povestind despre curajul tău/ din tinerețe// și faci câte o vizită iubitei/ acea târfă numită singurătate”) și plictis revoltat puberal: „o țigară fumegând pe caldarâm/ chipul meu răsfrânt/ de vitrine”; „să bați la mașină/ cuvântul curaj/ pe masă să cazi doborât de efort/[...] să stai cu sandu mușina de vorbă/ despre toate astea”. Cu timpul, dezabuzarea s-a
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
a se adapta condițiilor politice noi (...). În prima parte a romanului, autorul a urmărit migrația spre Canal ca spre un Klondike dobrogean, a tot soiul de oameni: chiaburi doritori de a câștiga bani, tineri nostalgici ca tătara Sughiran, gonită de plictisul satului natal, un șofer fugit de frica urmăririi polițienești, entuziaști ca Jurașcu, îndrăgostiți dorind a se întâlni și așa mai departe, în afara celor care vin pe șantier cu dorința vie de a înfăptui o operă socialistă. Multitudinea la început este
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
absolut necesară și impune o selecție ce trebuie să țină cont de imaginea (constatarea) cheie și, deopotrivă, de amintita lege a alternanței. Important este, deci, să ne fixăm de la început criterii de selecție: bătrânețe și melancolie pentru un parc toamna, plictis vigilent pentru o stație de autobuz, felul în care sunt îmbrăcați oamenii pentru o sală de așteptare CFR etc. Într-un text mai puțin cunoscut, „Moscova la început de an 1922”, Mihail Bulgakov folosea descrierea în mod subversiv, pentru a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
presa cotidiană, relatarea este un amestec de procedee jurnalistice, o intersecție de genuri: știre, opinie, reportaj sau, mai rar, interviu. Preponderent informativă, are calitatea de a evoca un eveniment, un loc, o persoană, valorizând scurt și decisiv, fără insistențe, fără plictisul unor argumentări bogate. Ca și reportajul, relatarea se face de la fața locului, dar este mai obiectivă, evitând descrierile lungi, portretistica amplă, confesiunea sau umorul. Dacă reportajul se ocupă de o poveste și se mișcă relativ dezinvolt în timp și spațiu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
găsi destule idei, sugestii și confirmări. Nu în ultimul rând, vom găsi suficiente resurse de curaj: a îndrăzni formule noi, procedee atipice, nedrept considerate ca fiind literare, poetice, nejurnalistice. Mai apăsat ca în alte meserii, dușmanul oricărui jurnalist este rutina, plictisul, scrisul previzibil. Modelele nu suspendă primejdii și fundături, dar ajută foarte mult să le depășești. Ele întrețin o anume vivacitate a spiritului, te îndeamnă să nu te mulțumești cu puțin și, înainte de toate, să-ți propui mereu pariuri serioase, îndrăznețe
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să găsească un zâmbet și un răspuns potrivit fiecăruia. Îndoiala o cuprinde totuși. Nu a fost irațional din partea ei să-și pedepsească musafirii o zi întreagă cu lecturi? Le vâră pe gât frumuseți care se ofilesc pe măsură ce cresc oboseala și plictisul. S ar putea ca la sfârșit să-i apuce greața, că de indiferență au dat dovadă și până acum. Oftează nefericită. Nu e prima dată când se gândește că, în loc să ducă la un interes sporit pentru litere, lecturile astea publice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de a nu mânca de dimineață până nu-și face safteaua, nu mai putea funcționa. Aș fi rămas nemâncat zile întregi. Un plictis nesfârșit m-a făcut să-mi imaginez diferite experiențe. Având de a face cu figura umană, m-au fascinat anumite detalii. De exemplu, m-am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de a nu mânca de dimineață până nu-și face safteaua, nu mai putea funcționa. Aș fi rămas nemâncat zile întregi. Un plictis nesfârșit m-a făcut să-mi imaginez diferite experiențe. Având de a face cu figura umană, m-au fascinat anumite detalii. De exemplu, m-am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o "cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din "centru" - cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit adesea de Coco Dimitrescu în "prelegerile" lui nocturne de la Cosman și găsit din întîmplare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sus și-n jos În lift, stând la birou, la volan, Îngrijind de mașinării. Pentru un animal atât de nestatornic și de neliniștit, un animal curios, cu nervii atât de Întinși, o maimuță supusă la atâtea boli, la caznă, la plictis, asemenea disciplină, asemenea instrucție, asemenea putere de regularitate, asemenea asumare de răspunderi, asemenea respect pentru ordine (chiar În dezordine) sunt și ele un mare mister. O, sunt un mister. Nu se pot confunda cu nebunia, prin urmare. Un lucru, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vedem, Tristețea nu are căutare, Cu libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid est veritas? Întreabă Motanul Negru. Prințesa din basme, berberica, Așteaptă sărutul și verbul. Ochii aud întunericul, Auzul ucide moartea, Periculos, perifericul Își scrie cărțile, Cartea. Plictisul, verde parfum Naște monștri de cârpă, Doar Bergerac face-un drum Spre Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
căderea nopții ca o nucă această capcană de șoareci de un gri îmbâcsit ei cunosc întunericul noi nici lumina între timp viața trece hodorogit ca douăștreiul vechi pe drumul cu tot mai multe gropi același praf răscolit și mort de plictis ne luptăm pe aceeași singurătate cu un gând mai sus prin albastrul de voroneț sfinții eliberează suflete pentru oameni toți seamănă între ei arta meditației de-ajuns să-i privești în tine o liniște se umflă până la înălțare într-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
București, doamnă? Întrebarea era banală, obișnuită în asemenea împrejurări, și nu obliga la vreo introducere sau prezentare. - Da, domnule, îmi răspunse uscat, făcând vizibilă însă, printr-un joc necontrolat al privirii, dorința unei conversații izvorâte din nevoia de alungare a plictisului. Continuai într-o doară: - Cum e timpul acolo? (Ceva mai imbecil nu puteam să întreb.) - Tot ca aici, zăpușeală... - Și-ar fi fost nevoie de ceva ploaie, mai ales acum după război. Nu e ușor să ieși dintr-o calamitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este unul al variației pe aceleași patru mari teme: călătoria, vânătoarea, pescuitul, actul însuși al povestirii și pe un număr la fel de restrâns de motive: suferința ascunsă produsă de o nedreptate socială, hoțul, haiducul sau străinul misterios, patima erotică & boierul seducător, plictisul provincial & satira mahalalei, a funcționarilor și a notabililor târgului și, în fine, motivul singuraticului (pădurar, vânător sau pescar). Aproape toate motivele enumerate mai sus implică o doză de însingurare socială, nemaivorbind de condiția însăși a personajelor. Raymond Queneau spunea undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
propriilor ei fii. Curtea era de altfel împărțită între partizanii Fatimei, numeroși, dar discreți, și cei ai Sorayei, singurii pe care prințul îi asculta. Dacă oamenii de rând găseau în istorisirea acestor lupte de palat cu ce să-și amăgească plictisul lungilor seri reci, consecința cea mai dramatică a nepopularității crescânde a sultanului a fost atitudinea sa față de Castilia. Întrucât era acuzat că favorizează o Rumiyya în dauna verișoarei sale, că neglijează armata și că duce un trai lipsit de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt aviator, așa cum mă urmărise câțiva pași în aerul lăptos al dimineții, când mă despărțisem de ei. Într-o doară, am îngânat: — Conți? Până atunci, studiind paharul acela, părea că zâmbește, absentă, cine știe căror gânduri cu care își juca plictisul. S-a răsucit dintr-odată speriată spre mine. — Cum ai spus? — Conți. Nu... Oftă amuzată. — Eram, demult. Așa-mi spunea când eram debutantă. Da’ nu am ținut-o așa prea mult. Un an... Hai, să zic doi. Acu’ sunt Mia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii, sute de mii de ore n-am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-așază în mine. Sunt furios, uneori. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
După cum talentul nu-i simplu meșteșug postmodernist. Merg la Bibliotecă ca într-un fel de ritual. Am ajuns la o molcomă dependență de ea. Două-trei zile dacă nu trec pe acolo, intru în mohoreală, în neștire, într-o pâclă de plictis profund. De cele mai multe ori nu citesc ceva anume. Mă las pradă jocului cu fișierul. Răsfoiesc casete cu fișe, la întâmplare, dându-mi sufletul, mintea, imaginația la voia hazardului. Perindarea fișelor, jocul numelor, anilor, cifrelor, până și a cotelor și indicațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. Nu-i urăsc pentru că-mi fură cu indolența lor atâtea și atâtea ceasuri din viață. Din cele șase ore ale statului în Bibliotecă, într-o zi rodnică, dacă folosesc efectiv trei. Jumătatea cealaltă o pierd în așteptare. Le înțeleg plictisul. Săracii fac o treabă în gol, mecanică, aceeași și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fac o treabă în gol, mecanică, aceeași și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Berbantului la Bibliotecă. Nu-l înțeleg de ce face un spectacol din lecturile sale, câte vor fi fiind. Măcar de-ar avea continuitate. Apare și dispare după ritmuri aiurea. Când n-are ce face, vine și se exhibă la studiu. Din plictis scriitoricesc, mă gândeam, cândva, să înregistrez aparițiile sale. Aș fi construit ușor un personaj. Operațiunea mi se pare minoră, lipsită de minim efort creator. Personajul se trăiește atât de bine pe el însuși, încât e zadarnic să-l mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va lăsa sărutată, agățându-se de gâtul meu, încordată, rănită parcă. — De ce faceți una ca asta? Nu îi voi răspunde. Tot nu voi ști ce să-i spun. Nici nu voi ști măcar de ce îmi venise să o sărut. Din plictis, probabil. Sau pentru că mă sprijinea. O voi săruta din nou. Se va lăsa în voia mea, cu brațele tot mai strânse de gâtul meu, ca într-o disperare. Voi urmări cum lacrimile ei se vor prelinge pe obrajii mei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]