671 matches
-
beția cruzimii; beția în distrugere, beția sub anumite influențe meteorologice, de exemplu beția primăverii; sau acea sub influența narcoticelor; în fine beția voinței, beția unei voințe suprasolicitante și dilatate. - Estențialul în beție este senzația de sporire a forței, și de plinătate. Această senzație ne face să împrumutăm lucrurilor ceva al nostru, le silim să ia de la noi, le siluim - acest procedeu se numește idealizare<footnote Ibidem, pp. 81-82 footnote>. Aceste forme de beție dezinhibă psihicul uman și dau o energie supradimensionată
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
sau nomazilor într-o viață rurală; al treilea tip de solidaritate este societatea, care implică o viață bazată pe constituții, legi și organizații. Societatea este baza pentru cea mai înaltă formă de solidaritate, deoarece este locul unde sfera persoanei dobândește plinătatea ei. Cea mai înaltă formă de solidaritate este experiența persoanei totale. Persoana totală este personalitatea colectivă unită prin credință, viziuni fundamentale ale lumii, exprimate în teologii, filosofie și în legi. Poate fi identificată într-o națiune, în Biserică sau unități
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este cel de „dar”. Acceptarea celuilalt ca dar se transformă în căutarea atitudinilor care pot să-l pună în postura de a se dezvolta și de a se realiza în personalitatea sa, pentru că fără el nu ar fi posibilă nici măcar plinătatea existenței proprii. Reflecția despre paternitate și maternitate este o propunere pentru un nou mod, responsabil, de a gândi semnificația acestor două valori umane, care necesită o continuă repunere pe baze solide de natură antropologică, socială și religioasă, în strânsă tensiune
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de temei din punct de vedere cristologic, acest «gol» nu se umple în mod automat - așa cum, adeseori, suntem obișnuiți să credem - cu prezența Domnului. În lumea reală, de zi cu zi, nu este obligatoriu ca golului să îi corespundă o plinătate de alt tip. Dar, chiar dacă ar fi așa și - slavă Domnului - uneori trăim așa ceva, nu avem nicio garanție că această stare va ține mult și că va fi trăită cu aceeași intensitate de-a lungul întregii vieți. În special, în ceea ce privește
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
singur loc, închiși în mănăstire. Trebuie să fim foarte atenți atunci când vine vorba de exaltații «gratuite», de tentă gnostică, despre o viață consacrată ce nu catadicsește să se confrunte cu truda necesară pentru a trăi bucuria unei existențe ce țintește plinătatea, acceptând, între timp, ceea ce-i lipsește. Aceasta pentru că fecunditatea vieții consacrate - ca experiență și expresie a credinței - este direct proporțională cu debarasarea de bunăvoie de orice formă vizibilă de fecunditate și de moștenire. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm, pentru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
direct proporțională cu debarasarea de bunăvoie de orice formă vizibilă de fecunditate și de moștenire. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm, pentru a evita iluzii ce se pot transforma în grele decepții: fecunditatea în viața consacrată, ca formă posibilă de plinătate umană și în calitatea sa de ucenicie generoasă, este direct proporțională cu renunțarea la orice formă vizibilă de fecunditate și moștenire. Papa Francisc, care are avantajul de a fi un iezuit ce cunoaște pe dinăuntru experiența vieții consacrate, atât ca
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
viața evangheliei, renunțând nu doar la sexualitate, ci și la căsătorie, este o persoană trunchiată, tăiată, căreia îi lipsește scopul existenței, scop necesar asigurării unui viitor pentru propria viață. Atunci când decidem în mod liber să nu urmăm calea naturală a plinătății umane, care constă în intima deschidere spre fertilitate, trebuie să ne asumăm neajunsul de a fi persoane «tăiate». Provocarea pe care trebuie să o înfruntăm este aceea de a reuși să transformăm acest gol în tărâmul privilegiat al unei iubiri
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lume. Ne referim la eunucie - căci așa o numeau cei din vechime - întrucât viața noastră este o viață trunchiată, iar cu acest fapt trebuie să ne împăcăm astfel încât să facem din această «viață schilodită» locul unei vieți mai bogate. Această plinătate exuberantă de viață nu poate fi experimentată ca o viața primită, ci doar ca o viață dată, aruncată, irosită. Suntem datori să ne aruncăm în golul dăruirii de sine, însușindu-ne «sentimentele» (Fil 2,5) și atitudinile unicului model care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
determină scopul, ci limita, care - dacă este primită și onorată - ne permite să trăim într-un mod diferit. În acest fel am putea fi profeții unor modalități diferite de a locui în lume și de a gusta bucuria vieții în plinătate, fără a ceda idolatriei excesului, care este o negare a limitei, o negare a propriei creaturalități, a dăruirii și a solidarității cu toți oamenii. Pornind de la această considerație, trebuie să conștientizăm, cu simplitate și onestitate, că mulți dintre cei care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
noastră, e nevoie să fim deschiși nu doar pentru o colaborare la nivel de inițiative practice, ci și față de o conspirație mai profundă, care se exprimă în ceea ce am putea defini drept o comunicare între carisme în vederea maturizării și a plinătății - umane și spirituale - a persoanelor. Recuperarea, fără doar și poate necesară, a propriei carisme și a propriilor origini ar trebui să ne deschidă în ziua de azi spre o sensibilitate mai profundă față de «carismă», care este darul unei chemări de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
desigur, nouă, ci are o lungă tradiție în terțiari, în oblații seculari, în confraternitățile din preajma Ordinelor etc. Însă relația dintre consacrați și laici, ca și aceea cu clericii, este mult mai delicată în zilele noastre, întrucât conștiința demnității și a plinătății vieții laicale, recunoscută de Conciliu și întărită de Gaudium et spes, trebuie să fie păzită și cultivată cu rigurozitate. Deoarece în trecut viața consacrată era considerată o «stare de perfecțiune», era limpede că destoinicia vieții creștine a unui laic depindea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care ar putea, mai degrabă, să le lezeze demnitatea decât să o intensifice. Ba, mai mult decât atât, există primejdia să apară o incompatibilitate de valori și datorii ce ar putea tulbura, ba chiar îmbolnăvi, persoanele, punând astfel în pericol plinătatea, seninătatea și misiunea specifică stării lor. Ar fi de rău augur, de exemplu, dacă aspirația și truda imitării valorilor și a obișnuințelor specifice vieții consacrate ar periclita ori ar frâna fidelitatea - iubitoare și creativă - ce trebuie să domnească în viața
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de abisuri. Așa cum spun sfinții părinți: este mai degrabă un spital decât o academie. Este un loc în care, din punct de vedere omenesc, găsești de toate și, desigur, în timp ce traversezi această totalitate și poate că-ți dorești să dobândești plinătatea, nu trebuie să uiți că înaintea plinătății există varietatea. Monahii care sosesc în mănăstire aduc cu ei ceea ce sunt: istoria lor, mai bine zis istoriile lor, căci trebuie să folosim pluralul. Fiecare monah poate și trebuie să fie sârguincios, însă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai degrabă un spital decât o academie. Este un loc în care, din punct de vedere omenesc, găsești de toate și, desigur, în timp ce traversezi această totalitate și poate că-ți dorești să dobândești plinătatea, nu trebuie să uiți că înaintea plinătății există varietatea. Monahii care sosesc în mănăstire aduc cu ei ceea ce sunt: istoria lor, mai bine zis istoriile lor, căci trebuie să folosim pluralul. Fiecare monah poate și trebuie să fie sârguincios, însă trebuie și să încerce, pe cât îi este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acest «ceva» are înfățișarea multor frați și surori cu care să construim zilnic o fericire prezentă și, în același timp, deschisă spre viitor. Este un drum care ajută persoana să treacă mereu «dincolo» de sine pentru a ajunge la acea plinătate care să dea sens vieții întregi. Tocmai această luptă între deja și nu încă este ceea ce duce la redescoperirea fericirii ca „o tinerețe a spiritului care rămâne în timp”. Prin diversele integrări care au fost realizate în mod constant și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
sau satisfacerea nevoilor, sau apartenența la un anumit institut pentru o împlinire existențială. Ba chiar mai mult, pentru persoanele consacrate viața religioasă nu poate fi înțeleasă ca fiind o insulă «fericită». Împins de o sete profundă de satisfacție și de plinătate pe care o poartă în sufletul său, omul nu caută, în acțiunea sa, o fericire care să fie fructul plăcerii și al puterii, ci un motiv pentru a fi fericit. „Dacă există un motiv pentru a fi fericit, atunci fericirea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
la «ceea ce trebuie făcut» pentru a deveni fericiți, sau la documentele ce trebuie studiate sau la propunerile bune ce trebuie reînnoite pentru a trăi o viață mai bună și mai plăcută. Ea se află mai degrabă pe linie cu perspectiva plinătății specifice vocației persoanelor consacrate, și este și în linie cu orientarea vocațională a vieții. Pentru aceasta, orice căutare a fericirii (în societate, în familie, în biserică, în viața consacrată etc.) nu poate fi doar o caracteristică a bunăvoinței, ci trebuie
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
folosi pentru a construi o comuniune în care emoțiile sunt trăite în conformitate cu Evanghelia. „Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus” (Fil 2,5). Autenticitatea este, deci, exprimarea sentimentelor de afecțiune și de prietenie ce-și găsesc plinătatea numai în raportul cu Dumnezeu. Întăriți de aceste experiențe ce-i reînnoiește din interior, persoanele consacrate învață să se deschidă firesc unele față de altele, înlesnind acele relații ce le ajută pe fiecare să crească și să se maturizeze în baza
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să nu încapă în el. Tot ce ne întrece își are sursa în afară de noi. Atât plăcerea, cât și suferința. Misticii au raportat revărsarea de delicii a extazului la Dumnezeu, pentru că nu puteau admite că mărginirea individuală este capabilă de atâta plinătate. Așa se întîmplă cu tristețea și cu toate. Ești singur, dar cu toată singurătatea. Când totul se mineralizează, nostalgia însăși devine geometrie, stâncile par fluide față de împietrirea vagului sufletesc și nuanțele sânt mai prăpăstioase decât munții. Atunci nu-ți mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-un vid categorial. Pentru un om, cam cât "ține" un adevăr? Nu mai mult ca o pereche de ghete. Doar cerșetorii nu le schimbă niciodată. Întru cât ești însă în rând cu viața, trebuie să te primenești încontinuu, căci plinătatea unei existențe se măsoară după suma de erori înmagazinate, după cantitatea de ex-adevăruri. Nimic din ceea ce știm nu rămâne neispășit. Orice paradox, curaj de gând sau indiscreție a spiritului le plătim scump mai curând sau mai târziu. Este de un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în dorința covârșitoare de moarte, care, mărindu-se peste rezistențele noastre și noi neputând muri, devine - prin reacțiune - o revelație a vieții. Cum aș putea să uit că sânt când excesul morții mă dezleagă de moarte? Voi descoperi viața în plinătatea ei când voi începe să gândesc împotriva mea, când nu voi mai fi de față în nici un gând... La început socotești moartea realitate metafizică. Târziu, după ce-ai gustat din ea, după ce te-a înfiorat și te-a strivit, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fost. Plăcerea de-a te depărta de fire din învălmășeala lăuntrică, de-a sări ființa în mândria unei vâltori nemăsurate... Cine nu se leagănă în întinderea golurilor cu nădejdea unei răzbunări, cine nu gustă în vid o seducție de plinătate viitoare - acela nu se știe măcina pozitiv, nu-și știe cheltui cu folos excesul de zădărnicie al vitalității. Psihologii, care se aplică asupra altora, fiindcă ei înșiși n-au destul suflet, derivă înclinația spre ireal numai din deficiențele noastre. Ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atât de mari, ca să fim doar victime? Sexele nu sânt capabile de atâta renunțare și nici de atâta înșelăciune. În fond, iubim ca să ne apărăm de vidul existenței, ca o reacțiune împotriva lui. Dimensiunea erotică a ființei noastre este o plinătate dureroasă care umple golul din noi și din afară de noi. Fără invazia vidului esențial, care roade sâmburele firii și năruie iluzia necesară ființării, dragostea ar fi un exercițiu ușor, un pretext plăcut, și nu o reacție misterioasă sau o zvârcolire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o evidență. Și suferința în dragoste, în orice dragoste, împlinită sau neîmplinită, câștigă în adâncime și ciudățenie cu cât prezența femeii se subtilizează într-o perfecțiune pe cât de carnală, pe atât de nedefinibilă. Dragostea nu e infinită decât negativ, convertind plinătatea în suferință. Nevoia nefericirii n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plinătatea în suferință. Nevoia nefericirii n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate, de exces dezastruos, de înflorire crepusculară. Cui, abandonîndu-se mării sau amintirii ei, nu i-a fost rușine de a fi petrecut clipe de dragoste mulțumit sau indiferent? Nu este marea o jenă în fața oricărei împliniri? N-o obligăm la reflux
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]