930 matches
-
46); sat (34); căldură (23); pîine (23); bunici (18); țară (17); bunica (15); cald (14); pizza (13); strămoșească (10); acasă (9); casă părintească (9); neam (9); patrie (8); baștină (6); caldă (6); loc (6); părintească (6); părinți (6); mare (5); plită (5); (4); bunică (4); moșie (4); plai (4); satului (4); vechi (4); centru (3); dor (3); pămînt (3); plăcinte (3); strămoși (3); tradiție (3); veche (3); amintiri (2); bunei (2); covată (2); curte (2); divan (2); Dornei (2); fum (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Camera din față, dinspre stradă, era mai mică și noi îi spuneam „antretul”. Camera din spate, era de fapt și bucătărie pentru că iarna acolo se și dormea dar se și făcea mâncare. Aveam aici o sobă mare de zid cu plită la care se gătea. Tot aici se afla și mașina de cusut Singer acționată cu piciorul, la care am învățat și eu “să trag la mașină”, încă de mică. Mașina de cusut este acum la mine, în bună stare și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fac și eu. Turtele erau de post, așa încât mama mea framânta o cocă doar cu făină și apă. Întindea din cocă foi mari, subțiri ca foaia de țigară, pe care apoi eu le tăiam în romburi și le coceam pe plita sobei. Apoi foile erau însiropate cu sirop ce conținea toate mirodeniile ce se puteau procura atunci și erau presărate din belșug cu nucă măcinată amestecată cu zahăr. Se așezau pe o faianță mare rotundă unele peste altele astfel că se
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
lucrurilor. Aceasta echivalează, în fapt, cu acceptarea propriului statut. Astfel, partea a doua a cărții va debuta cu o incursiune a eului narator în abisurile ființei sale: și dacă îmi închipui că sunt destul de minuscul pentru a circula cu o plită pe una dintre aceste artere, vuietul lichidului care mă duce repede îmi umple capul de un vâjit imens în care se disting bătăile ample pe sub valuri ca ale unui gong, ale pulsului, și valurile se umflă și duc bătaia sonoră
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează:/ Ienibahar, piper prăjit pe plită, / Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați în zeama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălos ce ochiu-și cască/ Aluaturi tapisate crescând grele/ Într-o dobitocie îngerească
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intri în odăi din care nimeni/ nu te mai scapă, / Unde totul e proaspăt ca-n mărar,/ Unde sunt căni cu apă!"), cu variantele subînțelese, iatac și alcov, bucătăria ("Dulci bucătării de vară/ Cu găleți de zoi la ușă,/ Unde plitele-și înfundă/ Nara moale în cenușă") și cămara. În proximitatea lor este situată, firește, grădina. O uriașă fantezie asociativă le umple cu o mulțime doar în aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
albe din maldăre de lână.../ Și-n toate, unsuroasă, aroma grea de ceapă.// Miroase a rugină și-a apă clocotită./ E ceaiul. Ascuțime stridentă de lămâie./ Apoi dulceața caldă, sărată și lălâie/ A turtei ce se coace în untdelemn pe plită.// O tentă de povidlă de prune îngroșată/ Cu indiscreții fine (mă mir!) de cârpă arsă./ O clipă-o nuanțare de lapte, însă ștearsă.../ Și deodată somnul pe frunte ca o pată". Căderii într-un somn binefăcător de aici i se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se crispează deprimist, pânza freatică a discursului nu răbufnește la suprafața poematică decât aburi mirosind a tămîie. De altfel, prin Caii din Perugia pătrunzi într-o geografie spiritualizată în care miroase a salcâm, a floarea-soarelui și a turtă coaptă pe plită, în care corpul uman este un templu pe care urcă furnici cărând nuferi roșii, iar șopârlele ori puii de scorpion călăresc cai albi. Nici nu ne mai mirăm, astfel, de faptul că pe autorul cărții "nici moartea cu ochii ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce iad mai cobori Cu subțirele vînt de amiază Prins în părul de la subsuori. Și-ncercam să-ți leg umbra de iarbă, Măcar dînsa să-mi fie iubită Pe pămînt, cînd începe s-o fiarbă Roua-n cercuri albastre de plită. Și lumina s-o pipăi la rază Și s-o șterg cu dulci miezuri de flori. Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază. Cine știe-n ce iad mai cobori...
Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8648_a_9973]
-
privesc pietrele troienite ce-au devenit pietre oarecare pe-o potecă de munte 14 Pe crengile de pin neaua arată cît de svelte sunt o cioară vine la geamul meu îi dau cîteva fărîme din turta de orez coaptă pe plită pe fundalul alb cioara ciugulind 15 Azi pe cînd despicam lemne m-am tăiat la mînă am pus zăpadă pe rană zăpada s-a înroșit brusc mi-am amintit că luasem viața iubitei mele și de-aia mă ascundeam aici
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
ce iad mai cobori Cu subțirele vînt de amiază Prins în părul de la subsuori. Și-ncercam să-ți leg umbra de iarbă, Măcar dînsa să-mi fie iubită Pe pămînt, cînd începe s-o fiarbă Roua-n cercuri albastre de plită. Și lumina s-o pipăi la rază Și s-o șterg cu dulci miezuri de flori. Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază. Cine știe-n ce iad mai cobori...
Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8837_a_10162]
-
schimbe. Am mai multă încredere în Pacepa, plecat din 1978 și care, când a dat nume, de puține ori(!), s-a verificat ulterior că avea dreptate. Liviu Turcu mi se pare un fel de "conservă" a serviciilor pusă periodic pe plită, la încălzit. Și, oricum, prefer să cred un civil decât un securist, fie acesta și fugit. Pe de altă parte, președintele a afirmat că Varujan Vosganian nu a fost securist, agent acoperit etc. Iarăși, poate e mai bine informat decât
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de ce am devenit brusc așa de buni copii. N-avea nevoie de ajutorul nostru. Câte o găleată de apă mai aducea fratele cel mare. Tot el mai despica niște lemne, la noi se făcea mâncarea, fie iarnă sau vară, la plită, cu foc de lemne. De Ajun ne culcam spăsiți, nerăbdători să treacă noaptea mai repede și ne trezeam cu noaptea în cap să vedem ce daruri ne-a adus. Acestea erau vreo cămășuță, un pantalon, ciorăpei, lucruri utile, care oricum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
zi, două din nou și noi am găsit o altă distracție: despăduchierea. Luam cămășuța sau pantalonașii, și căutam pe la cusături. Pregăteam însă din timp câte un capac de cutie de cremă, puneam ceară în el și ea se topea pe plită, devenind incandescentă. Luam păduchele mare și scârbos și-i dădeam drumul în ceara încinsă. Cu un sfârâit scurt, își dădea duhul. Iar noi, flămânzi și slabi ca niște arătări, ne bucuram la fiecare sfârâit. Eram copil și ce mi-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două camere, cele de pe latura dinspre apus. Pe holul care despărțea camerele, tata și-a pus bancul de tâmplărie. Eu și fratele meu, Ghiță, prindeam în menghina bancului câte un lemn gros, pe care îl tăiam bucăți să avem pentru plită, pentru că mâncarea se făcea la noi tot cu foc de lemne. Casa avea în exterior o prispă pe care eu, aveam vreo nouă ani atunci, stăteam la soare într-o cămeșoaie mare și lungă. În spatele casei era un teren cam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-mi dădusem seama cum, aveam o cană de vin fiert cu scorțișoară, piper și coreandru. Am cuprins cu privirea întreaga cameră. Soba străveche iradia o căldură plăcută, care era într-un extraordinar contrast cu vijelia și gerul de afară: pe plită sfârâia încet o ditamai cratiță cu friptură de porc. Priveam cu privire în jur. Nu era nimic ce te-ar fi putut deranja, chiar dacă toate erau alandala: un pat, două paturi, într-un colț icoane, o pictură pe lemn și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu seama logofătul cât era de înghețat. — De unde știuseși, Hamie, că o să se întâmple asta? — Măria ta, n-am știut nimic. Atunci, ce știuseși? — Că Istanbulul n-are bani, că tributul de aci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dădu afirmativ din cap. — Dar că doamna Maria ar fi vrut să răspândești vorba că dumnealor marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai l-ar fi ucis? — Doamne ferește! — Ei bine, Hamie, amestecă mai multe boabe de cafea în nisipul de pe plită ca să se umple târgul de miros. Trage obloanele, pune niște argați care, de-or vedea boieri din neamul cantacuzinesc îndreptânduse spre curte, să-i îndemne să intre că ai să le zici o vorbă, iar domnia ta să le spui ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și domnia sa. Cine sunteți? Mama e stăpâna de la Târgșor, și arătă spre cea bătrână, ea e fiică-mea și fata e nepoată-mea. Se întoarseră la masa lor și fiecare luă câte două bucăți pătrate de pânză, se îndreptară spre plita încinsă și le dădură drumul într-un cazan din care ieșeau aburi. Nu te speria, măria ta, e doar apă fiartă! După ce scoaseră bucățile de pânză, le lăsară să se răcorească câteva clipe, le stoarseră și fiecare își băgă două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și au început să mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit mai dureroase. Am deschis ochii. Nebunele mă loveau pe obraji, pe frunte și peste grumaz cu nuiele de salcie încălzite pe plită. Am început să țip, dar degeaba, ele loveau cu putere, ca și cum ar fi vrut să se răzbune pe tot ce au tras de la Basarabi, chipurile ele își împart stăpânirea cu cei din neamul lui Antonie Vodă. Dacă află Pylarino ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minune. La Obilești Fuseseră aduși bucătari, cafegii, cofetari și feciori de la Curte pentru ca în sfârșit măria sa să se simtă ca acasă. Doctorul Iacob Pylarino, inspectă sala mare pardosită cu piatră în care căldura zilei nu pătrunsese, apoi cuhnia unde pe plita încinsă bolboroseau la foc scăzut bucatele drese cu fel de fel de mirodenii orientale; de fapt îi fusese până acum frică de molime, dar când simți mirosurile îmbietoare, văzu cantitățile de mâncăruri pregătite și mulțimea tipsiilor de aramă și de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o curte. În odaia ei intrai direct de pe pământ. Proprietarul stătea în față într-o casă adevărată, iar de-a lungul curții întinse, făcuse aceste cămăruțe de închiriat. Singurul geam era cel al ușii. Sobă n-avea, dar avea o plită, sub care aprinse focul cu lemne și aerul se mai dezmorți. Scoase dintr-un mic dulap salam, sparse câteva ouă într-o tigaie și ne așezarăm la mica măsuță de lângă plită și mâncarăm. Avea și cafea. - După ce mă calific mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cel al ușii. Sobă n-avea, dar avea o plită, sub care aprinse focul cu lemne și aerul se mai dezmorți. Scoase dintr-un mic dulap salam, sparse câteva ouă într-o tigaie și ne așezarăm la mica măsuță de lângă plită și mâncarăm. Avea și cafea. - După ce mă calific mă mut din odaia asta. - Merge greu cu calificarea? - Nu, dar leafă mai bună nu-mi dă decât după trei luni. Nu e grea calificarea, mașinile merg singure, dar sunt supravegheată până
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nevoie, Saveta se văzuse la masă, în timp ce muierile care mai de care o îndopau cu mâncare. Cânta cocoșul a doua oară. Sarmalele fierbeau în oalele de lut puse în jarul focului, de la cozonaci, care era adunat în vatra cuptorului. Pe plită, un cazan mare cu apă forfotea. O bătrână moțăia pe un pat, iar Antonica robotea încă la așezatul pomenilor împreună cu celelalte femei. Somnul îi fugise de mult, avea ale ei pe cap. Își șterse cu colțul basmalei gura și se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din când în când în două, luminând tot de prin prejur. Dacă s-ar fi uitat mai atent, ar fi văzut prin despicătură Poarta Raiului. Își făcu o cruce, poate că nu-i de ea. Se așeză pe scaun lângă plită așa cum mama ei era în acea noapte. Dreaptă ca o cucoană, care stă la poză cu bărbatul ei zâmbind greoi cât să facă pe placul celui care plătește poza. Sfințenia și cumințenia nu au fost însă deajuns pentru Ion. A
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]