978 matches
-
horrere), ospăț și shtëpi „casă” (lat. hospitum, ngr. σπίτι), împărat și mbret (lat. imperator), a mâna și mënoj (lat. admaneo). Aici se înscrie, spune Pușcariu, și evoluția semantică asemănătoare: a merge și mërgoj „a exila, a îndepărta” (lat. mergo „a plonja, a se scufunda în apă”, pădure și pyll (lat. palus, -udis), a ura și urój (lat. oro „a vorbi, a spune”) etc. (p. 261 urm.). Toate grupele lexicale împreună cu minuțioasele și complicatele analize fonetice care însoțesc cuvintele discutate ca dovadă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
folclorul oral și muzical; noi, scribii, spre deosebire de cei antici, babilonieni sau egipteni, consemnăm nu recoltele, birurile sau amenzile, ci „pictăm societatea și moravurile”, „purtăm o oglindă de-a lungul unui drum”, cum spunea postromanticul Stendhal sau, mai nou, Încercăm să plonjăm - pe riscul nostru, se’nțelege - În străfundurile Eului uman, bărbat, femeie, copil sau bătrân, acolo unde nu mai sunt granițe și nici națiuni, unde suntem goi, aceiași, vii și, uneori, chiar insuportabil de vii!... A scrie ritmic și a publica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe furiș în mine”), într-un pustiu ce îi poate paraliza existența. Dar poetul este, structural, un spirit robust, angajat în bătălii esențiale cu viața, cu propriul destin, iar filosofia disperării este pentru el mai curând un spațiu în care plonjează polemic, refuzând căderea. Verbul are gravitatea meditației morale, în timp ce concizia exprimării aforistice percutante dă forță expresiei poetice. Atitudinea tranșantă, dincolo de sentimente partizane, exprimă credința în om, poetul devenind un simbol al speranței, în cosmice reverberări. Lirica erotică a lui M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
din imediat și circumstanțial, pentru a vedea cerul stelelor fixe. Nu e inteligența cu care te descurci, nu e inteligența cu care pricepi cal culul infinitezimal sau Critica rațiunii pure, nu e inteligența mercuriană, combinatorie, genialoidă. E facultatea de a plonja în inevident, de a simți inactualitatea actualității zilnice, de a veni spre real de la celălalt capăt al lui. A fi inteligent fără spirit e a fi perfect adaptat la lume și la veacul tău (cu toate idiosincraziile lui), a crede
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ore deznodământul. Dar la Camil Petrescu nu mai e de glumă! Ladima se împușcă. La fel și Gelu Ruscanu, ca și tatăl său, mai demult. De Fred Vasilescu nu putem băga mâna în foc că n-a făcut gestul funest plonjând cu aeroplanul. Un soi de demers sinucigaș este cel al lui Danton, care nu poate dezerta luând patria pe tălpile pantofilor, după celebra formulă. Astfel că rămâne să fie judecat și ghilotinat. De la Camil, singurul care scapă după o tentativă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
foarte specatculoase, iar cartea de citire limita totul la perioada dintre 23 august 1944 și 25 octombrie același an când, conform unei povestiri cretine din manualul de clasa a VII-a, Ultima brazdă a patriei e „eliberată” și un sergent plonjează să îmbrățișeze piatra de hotar. Lipsa nu numai de adevăr în sensul strict, dar chiar de veridicitate a personajelor și acțiunilor răpesc orice valoare acestei literaturi de război. Autorii se simt cu musca pe căciulă în privința verității și pe deasupra scriu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
râzând. Îi revenea forța văzând cu ochii, de parcă îi scosese cineva cătușele care o înlănțuiseră până atunci. S-a îndreptat singură spre mine. Cu pași mărunți. Cred cu toată convingerea că lumea cealaltă e dincolo de acest lac. Ești pregătit să plonjezi? Tot îți mai este frică? Am clătinat din cap fără să scot o vorbă. Umbra s-a aplecat să-și desfacă șireturile. Înghețăm dacă mai stăm mult aici, așa că hai să ne luăm avânt. Scoate-ți ghetele și ne prindem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
compoziție scrisă de Sarah care ne-a cam tulburat: „Mi-am dorit să fiu un porumbel,“ ceea ce a făcut-o pe Jayne să izbucnească în lacrimi, iar eu m-am uitat în tăcere la desenele cu Terby - zeci de desene - plonjând asupra unei case care semăna cu a noastră, furios și într-o dispoziție războinică. Părinților li s-au mai oferit „coșulețe contra stresului“ care conțineau, printre altele, un volum numit O buruiană poate fi transformată în floare. Aceste contacte m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un geamăt și să mă uit în altă parte. Tata devenise un sihastru, cineva care fie nu știa că fiul său era pierdut pentru el, fie refuza să creadă acest lucru. Apoi camera - aproape simțind cât de mult mă consumam - plonjă înainte și panoramă de jur împrejurul casei. Aparatul dădea dovadă de îndrăzneală și discreție în același timp. Se apropie de o fereastră care dădea spre o bucătărie mare, modernă, în care reapăru tatăl meu. Groaza nu-mi mai dădea pace. Orice se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
articol de recuzită dintr-un film horror. Însă o parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o parte din pisică? Să fi fost ultimul lucru văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a autostrăzii. Ceea ce-ai auzit acum nu ține loc de răspuns, Bret. Asta a spus scriitorul. Privește cât de întunecat e cerul, spuse scriitorul. Am aranjat să fie așa. 2 1 a c t o r u l Porscheul plonjă în garaj. Râsul scriitorului încetase. Scriitorul era un ghid orb dispărând încet-încet. Eram singur acum. Tot ce făceam îmi aparținea în exclusivitate. Treptele mi se păreau mai abrupte acum. Am deschis ușa camerei lui Robby. Computerul era închis. (Fusese deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brusc acoperit de zgomotele ude care proveneau din spatele câinelui. Victor vomită fără să-și ridice capul. M-am îndreptat încet de spate și m-am deplasat în spatele lui, de unde proveneau zgomotele ude. Când i-am ridicat coada am încercat să plonjez afară din mintea mea. Anusul câinelui era dilatat, având un diametru care probabil măsura cincisprezece centimetri. Porțiunea inferioară a lui Terby atârna afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în așa fel încât să pătrundă mai ușor. Înghețasem. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
surori și trecu peste toate lucrurile pe care ai fi vrut să le împărtășești cu ceilalți. Vreau să-ți arăt ceva, șoptiră fulgii de cenușă. Le priveai cum continuau să se înalțe dansând peste o multitudine de imagini din trecut, plonjând și zburând din nou în înalt, cenușa plutind deasupra unei tinere perechi privind în sus, apoi femeia își coborî privirea asupra bărbatului care îi întinse o floare și inimile lor începură să bată puternic în timp ce fulgii de cenușă se așterneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este să evadeze din sine, să-și repudieze Egoul, plonjând în infern și în haos, scufundându-se în oceanul nesfârșit al senzațiilor. A se elibera din închisoarea Eului, a se sustrage durerilor individuației, a face să explodeze principium individuationis: aceasta este aspirația profundă a omului dionisiac de ieri și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dintre persoanele care m-au însoțit de-a lungul timpului erau de sex feminin, și nu, nu toate au dat bir cu fugiții în momentul în care m-au văzut scoțînd pixul, încercîndu-l și, apoi, cu un zîmbet de satisfacție, plonjînd în adîncurile relației mele cu agenda, pentru a nu mai reveni la suprafață decît la sfîrșitul filmului. Cele mai miloase dintre ele chiar au acceptat să se întîlnească și a doua oară cu mine. știu, sună incredibil. Sînt conștient de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mize, anume și din cauza restricțiilor pe care le impunea cenzura când, spunea Iordan Chimet, puteai anula realitatea din jur printr-un simplu gest al mâinii, ca o pasă magnetică, o pasă care te introduce într-o altă realitate, putând să plonjezi în irealitate. Ca și cum ai fi cerut azil politic, dar și estetic, cu atât mai mult etic, în lumea fantastică. Dar această lume ne atrage irezistibil nu numai când suntem copii acaparați de povești. Mă rog, atracția respectivă ține propriu-zis și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
despre nașterea dvs., domnule Mărășanu! Ei, chiar așa? Pot s-o aud și eu? A.B.Se zice că din când în când, înainte de naștere, părăseați pântecul mamei și vă arătați în vis unei isihaste? Și după aceea, ce făceam: plonjam din nou în pântecul mamei? Ori vrei să șocăm cu întrebarea de început? A.B.Nici una nici alta. Cert este că unele nașteri nasc, la rândul lor, legende. Să nu faci vreo asemănare între nașterea mea, scrib vândut poeziei, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să moară) dacă Ilenuța lui Bunea va naște băiat. Mătușa Șerbana n-a murit însă, și-a văzut visul împlinit, sporind și mai mult aura metafizică din jurul acestei nașteri. A.B.Cum s-ar spune din amnios, cum ziceți, ați plonjat direct în legendă, în metafizică? Țin minte drumul pe care-l străbăteam până la chilia mătușii Șerbana, cu mama, de mână, să-i ducem câte ceva de-ale gurii; aveam, cred, doi, poate trei ani. Apariția ei era, am realizat mai târziu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
intre, fără complexe, în rândul poeților demni de interesul nostru. Constat că te-ai pregătit serios pentru dialogul nostru: mă bucură faptul! A.B.Mulțumesc! Dar, unde și când ați deprins primele cunoștințe despre limbă? Despre limba vorbită, de îndată ce am plonjat prin țipăt, din lagărul-pântec în pântecul-lagăr (al lumii), ca să folosesc un vers din recenta mea carte Deșertul invizibil, col. Opera Omnia, Iași, 2014. Despre limba poetică, am început să învăț din școală, când am avut acces la raftul bibliotecii. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
branșat pe un canal din Tel Aviv, care difuzează continuu scurte informații din toată lumea. Televizorul are și funcția de spion. De cum ațipește, acesta emite niște sunete ascuțite care o fac să se trezească, tresărind brusc. Cu neputință să te odihnești. Plonjează în noaptea totală, lipsită de transparență. Două infirmiere pălăvrăgesc, spălând vasele în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de bursă ca să plece să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e omenesc și, deopotrivă, tot ce este divin 68. Însăși geneza lumii este fapta erosului 69, iar Eminescu a dorit să coboare în hăurile începutului pentru a reliefa misterul germinațiilor. Combinând profunzimi ale spiritului, dar și intuiții revelatoare, Eminescu a plonjat cu mintea sa genială întru pătrunderea acestor chinuitoare taine abia-nțelese, pline de-nțelesuri70, care nu li se dezvăluie în egală măsură tuturor, ci pe trepte diferite de înțelegere; iar poetul este conștiința fără de care lumea, cu întreg misterul ei, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
asediului și dă cu tifla vântoasei lihnite mă aștepta tocmai pe mine, frumos ambalat în săculețul său, tăcut, dornic de drumeții, ca un copil ținut prea mult în casă și care nu așteaptă decât deschiderea izbăvitoare a ușii pentru a plonja cu bucurie nedisimulată în tot felul de aventuri despre care își va aduce aminte cu plăcere, peste mulți ani, atunci când picioarele vor refuza să mai alerge, iar el, devenit adult cu ifose și tabieturi, va prefera să bea bere și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în urmă. Visase că personajul din best-seller-ul lăudat contra cost de ziare cu tiraje impresionante o bătuse pe cântăreața de muzică country și aruncase laptopul pe fereastră, de la etajul douăzeci. Îi strigase ce faci, domnule, pierzi toate informațiile anchetei?, și plonjase după el, gândindu-se în drumul spre pământ că va muri de-adevăratelea, fără să afle dacă exista sau nu un complot mondial, însă fusese prins în brațe de... Petrișor. Eugen și Ionel erau îmbrăcați în distraiele fremenilor de pe Arrakis
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a rămas un parfum ușor în aer. ă Ce doriți să fac cu asta? Întrebă Alexander Grigorevici, ținând bancnota disgrațios între buricele arătătorului și degetului mare. ă Dă-o orfanilor, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zi i‑a fost de ajuns. - V‑am urmărit, mi‑a spus el, și am văzut că te‑a izolat pe un mușuroi de furnici. Faceți vreodată ceva Împreună? Vă plimbați? - Dacă stau să mă gândesc, nu. - Înotați? - Uneori ea plonjează În piscina vecinului. - Organizați picnicuri, barbecue, aveți musafiri, petreceri? - Nu‑i genul ei. - Ție nu‑ți poate vorbi despre interesele ei capitale... Fața mare a lui Ravelstein se apropiase mult de fața mea. Ținându‑și respirația, Încerca să mă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]