457 matches
-
sorbi câteva guri de bere și lovi cu degetul arătător în geam. - Alo, mulțumim frumos pentru ploaie, apreciem amabilitatea, dar am intrat destul la apă, e de ajuns... Ceva vreme bună nu mai există pe stoc? Privirea îndreptată către cerul plumburiu lăsa să se înțeleagă că fusese vorba despre un mesaj destinat Marelui Coordonator, însă nu-i semnaliză nimeni dintre nori că mulțumirile sale au ajuns la destinație. - Mda, lipsa de comunicare o să ne omoare la un moment dat, asta este
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
elementară bunăcuviință ar trebui lăsat în pace? Nu, domnule, militez pentru o pedeapsă drastică. Și, dacă vreți să vă spun un secret, pedeapsa este pusă în aplicare chiar acum. Degetul arătător îndreptat în sus. O privire sugestivă îndreptată înspre cerul plumburiu, în timp ce umbrela este dată la o parte. Ochelarii cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu știa de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plece, îi zise semnificativ: ― N-ar fi rău să treci după-masă pe la Cameră, puiule! Poate să fie iar ceva interesant! Și mâine să vii mai de dimineață la redacție, ai înțeles? Marți dimineața soarele scoase capul de după perdeaua de nori plumburii. În bătaia razelor calde, țăranii se îmbulzeau împrejurul cârciumii lui Busuioc, să afle ce-o fi pus la cale aseară boierii la curtea bătrânului. Primarul, mieros și glumeț, le spunea mereu: ― Măi băieți, nu vă pierdeți vremea degeaba, măi!... Ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
topi iute, lăsând o spumă verzuie ce mirosea a iarbă crudă. Începu să șteargă dalele, muind, când și când, pămătuful și amestecând spumele, până ce clăbucii amenințară să se reverse peste marginile găleții. În cele din urmă, pardoseala căpătă un luciu plumburiu, de parcă cerul și pământul se oglin deau unul în altul, de nu mai știai care e unul și care celălalt. Cerul coborâse, într-adevăr, pe pământ, căci pe creștetul statuii se așeză o pasăre neagră. Petrache socotea că priveliștea păsărilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răcise brusc, se așternuse o liniște ca de gheață. Nu mișca nicio creangă, nu lătra niciun câine. Pașii scârțâiau pe pietre, în așteptarea chiciurii ce avea să vie. Privi după stolurile de păsări, dar și ele se risipiseră. Pe cerul plumburiu nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui râu aproape nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori plecaseră și, de asemenea, funcțio narii muzeului, lumea tăcută dintre ziduri era altfel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și bărbia în piept, de parcă am fi fost în tranșee, hăituiți de obuze. Ușile celulelor erau metalice, dublate cu un grătar de zăbrele. Țac, se deschidea grătarul. Apoi cheia mai groasă descuia ușa metalică. Nu se auzea, apoi, decât curgerea plumburie a apelor freatice, căci fiecare, cu răsuflarea tăiată și urechile ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi, trei, patru, cinci. Apoi ușa se încuia la loc, cu un zgomot asurzitor de parcă s-ar fi descărcat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind de pe pământ. — Nu credeam să mai vii, spuse Costică Ologu, căutând un loc în care să fixeze vârful cârjei. — Nu vă știu decât pe voi doi, spuse Coltuc. N-am alți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picioare, poți să te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie întoarsă pe cerul plumburiu. Vântul se zdrențuia în crengi, ușuind ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în pavaj. — Vine mașina Jandarmeriei ! strigă. Hai s-o ștergem de-aici ! — Jandarmii nu s-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste capul lui, ceea ce îi sporea bucuria. Totul în jur era armonie, o adevărată luptă pentru pace. Blestemele se adunară într-un abur ce se îngroșa, acoperea cerul și stelele, alcătuind un alt cer în care luna abia se întrevedea, plumburie. Nu mai știau de unde porniseră. Bătrânul, părăsit de toți, dârdâia și clănțănea din dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reliefuri musculare, umeri căzuți, trunchi scurt și îngust, membre scurte și subțiri, piele netedă, lucioasă, dură, uscată și rece la atingere, acoperită de păr foarte negru, cu vene subcutanate mari. Fața mată, de culoare foarte închisă, cu reflexe pământii și plumburii, obraji excavați și uscați, trăsături fine, dar crispate și neliniștite, cu expresie tristă, păr de culoare mai mult întunecată, chiar negru, aspru și gros, ochi de culoare mai mult sau mai puțin închisă, foarte înfundați în orbite și uscați, privire
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
cu sângele copilului pe cămașă, pe aparatele de fotografiat și pe unghii. Copilul, ori ceea ce mai rămăsese din el În memoria pictorului de război (adeseori puștiul se topea În alte locuri și alți copii), era acum trasat cu linii reci, plumburii, de grisai, Într-un loc pe marea frescă din turn: o siluetă mică, Întinsă pe spate, cu ceafa sprijinită pe o piatră, și datora mult, ca inspirație tehnică, lui Paolo Uccello. De astă dată, nu tablourilor lui cu bătălii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
viscerele de mineral și piatră, lăsând apoi timpul să lucreze peste tot, ca un artist Într-un atelier enorm. Atunci, printre molozurile care se Întindeau până la marea din apropiere, soarele la asfințit se arătase o clipă pe sub stratul de nori plumburii și o strălucire roșie explodase În apă, ca să se Întindă precum erupția unei lave incandescente prin peisajul chinuit, peste crestele sparte ale spălătoriilor de nisipuri aurifere, râpele cu zgură și turnurile miniere prăbușite, care se profilau În depărtare. Faulques ridicase
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
împătimit al senzaționalului. Este un monah serios care a avut la dispoziție treizeci de ani ca să observe luminile și umbrele din viața sa de consacrat. A avut timp ca să se îndrăgostească, din ce în ce mai mult, de sclipirile harului și să găsească zonele plumburii ce zădărnicesc viața atâtor persoane consacrate. Pot doar să spun că, în analiza sa, Autorul este atent și direct (ca, de exemplu, atunci când distinge între un eventual «declin» al vieții consacrate și «decadența» ei), așa după cum pot să afirm că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cert avantaj. Finlanda ne-a întâmpinat cu o vreme mohorâtă, încețoșată și umedă. La aceasta se adăugau scurtimea zilelor și nopțile nesfârșite. De fapt, zilele erau un fel de amurguri cenușii, o luminozitate aproximativă cernându-se cu zgârcenie dinspre cerul plumburiu. Iluminatul public funcționa incontinuu. La fel, în spațiile de lucru, becurile și tuburile de neon rămâneau tot timpul aprinse. Ni se părea greu de suportat, deși aveam să realizăm repede că, printr-o șansă nesperată, nu găsisem acolo iarna deja
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Hohotirea despletită a vântului mătură frunzele căzute din copacii cu veșmânt de aramă. În depărtare se aude gălăgios un stol de păsări care s au încăpățânat să mai rămână. Ele se îndreaptă spre miază zi, abia zărindu-se pe cerul plumburiu. Norii fug, goniți de vânturile înălțimilor. Dinspre grădini, vin adieri cu miresme de crizanteme. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletul meu, învăluindu-mă cu nostalgia ei, cu speranța că ne vom mai bucura de lumina binefăcătoare a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cu recolte aurii. Cu mantia ei strălucitoare, Toamna coboară încetișor, făcând ca lumea să fie mai pură, iar oamenii mai buni, mai generoși. Copiii încep școala după o vacanță lungă, de neuitat. Este anotimpul când, legăm vacanța de o frânghie plumburie și, cu pași repezi, pornim spre școală voioși.Toți copiii se bucură. O margaretă stă singură și se gândește. La ce oare ? La timpul când va veni o picătură de apă din cer pe pământul însetat, sau la vremea când
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
toamnă. Vremea este arareori frumoasă. La noi, în luna octombrie, este chiar frig. În nucul din poarta bătăturii, au rămas puține frunze. Iată deci, doar câteva semne ale sosirii toamnei. Cerul gri s-a acoperit cu o perdea de nori plumburii. Soarele este palid și nu-și mai trimite cu bucurie razele ca astă-vară. De câteva zile, a început să cadă bruma, iar diminețile sunt foarte reci. Codrul a rămas fără cântăreții cei vestiți. Unele animale sălbatice au început să-și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
contra, chiar îmi surâdea ideea că a început școala. Anca-Elena Catană AMURG DE TOAMNĂ E începutul lui noiembrie. Vietățile naturii se pregătesc de iarnă. Vremea este rece și umedă. Soarele se arată cu zgârcenie, stând mai mult ascuns după norii plumburii. Uneori mai cerne mărunt și pământul înmuiat de ploaie, este posomorât. Păsările călătoare pleacă la drum către sudul însorit, aducând pe aripile lor cântecele pădurii desfrunzite, iar animalele își adună provizii. Vântul suflă năvalnic prin livadă și împrăștie miros de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vreau să sparg acest „joc al ielelor”, și hotărăsc să pornesc afară, aiurea, prin nămeți, să simt „gustul” frigidei Doamne a zăpezii! Fulgii dansează grațios, feeric, din hăurile neantului până pe huma pâsloasă, asemenea vestalelor lui Apollo... Întorc capul spre cerul plumburiu și câțiva fulgi ștrengari mi se lipesc de obrajii deja îmbujorați. Un pas nesigur, încă un pas..., parcă a și fi aselenizat pe sfidătoarea și enigmatica lună. Alunec în troienele virgine, mă răsucesc și mă afund până la brâu. Câteva minute
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]