KorAP: Find »[drukola/base=poșetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...81 >

2,024 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

s-a lăsat târât În astfel de activități sinistre. În plus, avea impresia că Froehlich Îl avea la mână cu ceva. Cu ce, inspectorul nu putea, sau nu vroia să spună. Dar acum mă studia de aproape, atât Încât, În ciuda poșetei, am Început să pricep. Cu un deceniu În urmă, odată cu deschiderea fundației, adopțiile au fost stopate. — Și totuși, vă asigur că activitățile ilegale au continuat, chiar dacă pe ascuns. Brigada de la Moravuri a vrut să curme tocmai aceste activități. În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
o oră mai târziu, nu sunt sigur că ați mai fi În viață. Mi-a ieșit doar un gest neajutorat. De data aceasta Însă, inspectorul părea prea puțin interesat de confortul meu. Pentru a mă face Înțeles, am alunecat pe poșetă, saliva curgându-mi din colțul gurii. Dar Wickert mă lăsă să zac acolo, destul de incomod, cu un braț strivit. — Ce să fac? Tot ce spunea avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul meu de vedere. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
necompletate din chestionarul dumneavoastră, ceea ce nu vă Îmbunătățește situația cu nimic, nu-i așa? Wickert rânji. Mai ales că numele de pe formular e identic cu cel al compatriotului dumneavostră. Cred că am leșinat. Când mi-am revenit, Wickert Îmi Împingea poșeta În brațe, exprimându-și regretul că nu mă putea lăsa să mă odihnesc mai mult. Felix Karp era Încă În libertate, și până când avea să fie capturat, viața mea era În pericol. Oricât de drogat aș fi fost, eram singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu, domnule Knisch, mă Îndoiesc că ați fi În stare să comiteți un act violent atât de studiat. Doar un medic experimentat ar fi putut Înțepa inima conaționalului dumneavoastră cu atâta precizie. Cu alte cuvinte: doctor Karp. Mi-am strâns poșeta la piept. — Cercetând hotelul, nu l-am găsit doar pe austriacul mort, dar și pe dumneavoastră, zăcând inconștient - cu stiletul În mână. Și Încă unul plin de sânge, aș putea adăuga. Dar sunt convins că totul a fost Înscenat. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
deveni mai mult decât o sumă de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie. Să-l luăm pe Wickert, de pildă. Noaptea trecută fiind așa de vulgară, s-ar putea să nu fi fost foarte lucid. Dar nici măcar poșeta aia enervantă pe care Îmi odihnisem capul nu m-a Împiedicat să-mi dau seama că nu tot ce a spus Inspectorul era adevărat. O instituție științifică precum cea a Cancelarului Sănătății nu avea cum să fie o sursă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
deveni mai mult decât o sumă de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie. Să-l luăm pe Wickert, de pildă. Noaptea trecută fiind așa de vulgară, s-ar putea să nu fi fost foarte lucid. Dar nici măcar poșeta aia enervantă pe care Îmi odihnisem capul nu m-a Împiedicat să-mi dau seama că nu tot ce a spus Inspectorul era adevărat. O instituție științifică precum cea a Cancelarului Sănătății nu avea cum să fie o sursă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

o chestiune strâns legată de propria-i sănătate (stătea în pat și-mi răsfira cu degetele părul pubian năclăit: A naibii de Biserică Catolică, mi-am zis eu... Așa se face că în seara aia, la despărțire, n-avea în poșetă doar cincisprezece mii de lire de la mine, ci și o rezervă de-o lună din Enovid-ul Maimuței - tot eu i-l dădusem și ei. Ah, grozav mai știi să faci pe mântuitorul! s-a apucat să zbiere Maimuța după plecarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în timp ce ea caută în programul cinematografelor un film la care să mergeți împreună? Știu ce rulează înainte de a apuca ea să-mi spună, citindu-i de pe buze! Și cărțile pe care i le dau, de ce le cară peste tot în poșetă - ca să le citească, oare? Aș! Ca să-l epateze pe vreun fotograf poponar, ca să-i epateze pe trecătorii de pe stradă, pe străini, cu personalitatea ei multilaterală! Uită-te la gagica aia cu un cur trăsnet - are o carte în mână! Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

tovarășul de compartiment. Tânăra nu căuta Încurcături - aceasta era expresia pe care ar fi folosit-o ea - iar el aprecie curajul, rapiditatea și decizia ei drept demne de admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă după un pachet. Apoi ajunse lângă el. — Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse Myatt. — Nu ți-i poți alege. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
platformei și la intrarea bărbaților În uniforme albastre. Auzi doar „specialitatea mea“. — Pașapoartele și bagajele la control, le spuse o voce cu accent străin și Myatt o Întrebă care era bagajul ei. — Am eu grijă de lucrurile tale. Îi dădu poșeta și, susținută de doctor, se ridică, sprijinindu-se de perete. — Pașaport? Doctorul vorbea lent și tânăra Îi remarcă pentru prima dată accentul. El zise: — Bagajele mele la clasa Întâi eu nu pot să plec de lângă doamna. Sunt medic. — Pașaport englezesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spuse domnișoara Warren. Douăzeci de mărci. Omul clătină din cap. — Șeful va observa. — Îți mai dau douăzeci și pentru el. Șeful nu va fi de acord, spuse el. Riscul era prea mare. Putea să afle șeful hamalilor. Domnișoara Warren deschise poșeta și Începu să-și numere banii. Deasupra capului ei, un ceas bătu jumătatea de oră. Trenul pleca În trei minute, dar ea nu permise nici o clipă să i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi speriat pe om. — Optzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Încep o nouă slujbă, să-mi Închipui că-s bogată. Nimeni, niciodată, n-a fost atât de bun cu mine cum ești dumneata“, dar cuvintele precedente și vulgaritatea suspiciunii ei zăceau ca o barieră de clasă Între ei. — Dă-mi poșeta dumitale, spuse el. Ea i-o Întinse, rămânând Întoarsă cu spatele, și auzi cum degetele lui deschid Închizătoarea. — Uite aici. L-am pus Înăuntru. Nu trebuie să-l folosești neapărat. Poți să stai aici doar când vrei. Și să dormi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spuse el brusc. Râul a dispărut. Ne-am depărtat de Rin. Nu mai e mult până la micul dejun. Tânăra se simți puțin Îndurerată de un vag sentiment de incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi iau poșeta, spuse ea. Am câteva sandvișuri În ea. El se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-ai luat provizii pe trei zile. — Oh, nu! Doar pentru cina de aseară și dejunul din dimineața asta. Am economisit astfel vreo opt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
N-o să te lași chiar acum. Josef Grünlich, cinci ani și niciodată găbuit. Ai ucis un om. Sigur că măcar o dată tu, mândria branșei tale, poți face ceva ce până și caracuda găsește a fi floare la ureche - să furi poșeta unei femei. În timp ce păși pe trepte și intră În clădirea gării, stătu cu ochii În patru. Nu trebuia să riște nimic. Dacă era prins, va trebui să Înfrunte o condamnare pe viață, nu o săptămână În pușcărie. Trebuia să aleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
păși pe trepte și intră În clădirea gării, stătu cu ochii În patru. Nu trebuia să riște nimic. Dacă era prins, va trebui să Înfrunte o condamnare pe viață, nu o săptămână În pușcărie. Trebuia să aleagă cu grijă. Câteva poșete aproape că i se Îndesară singure În mâini În sala aglomerată, atât de neglijent erau ținute, dar proprietarele lor păreau a fi prea sărace sau prea pierde-vară. Prima categorie va avea doar câțiva șilingi, celelalte, mai mult ca sigur, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
i se Îndesară singure În mâini În sala aglomerată, atât de neglijent erau ținute, dar proprietarele lor păreau a fi prea sărace sau prea pierde-vară. Prima categorie va avea doar câțiva șilingi, celelalte, mai mult ca sigur, nu țineau În poșetă nici măcar mărunțiș, ci doar un tampon de pudră, un ruj, o oglinjoară și, poate, câteva prezervative. Până la urmă găsi ceea ce căuta, ceva Într-adevăr mai bun decât sperase. O străină, probabil englezoaică, cu părul scurt, fără pălărie și cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un ruj, o oglinjoară și, poate, câteva prezervative. Până la urmă găsi ceea ce căuta, ceva Într-adevăr mai bun decât sperase. O străină, probabil englezoaică, cu părul scurt, fără pălărie și cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă, dar aceasta dispăruse. Ciudat, se gândi ea, aș fi putut jura... S-o fi lăsat În tren? În tren luase o cină de adio cu Janet Pardoe. Au băut un pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fi scăpat din priviri nici o clipă dacă n-ar fi trebuit să telefoneze la redacție. Pentru că, dacă mințea, ea era hotărâtă să-l urmeze la Belgrad și În noaptea aceea nu mai avea alte ocazii să sune. Mi-am lăsat poșeta În tren? se Întrebă iar și atunci telefonul sună. Privi la ceasul ei de mână: zece minute. Dacă nu apare În cinci, atunci mă Întorc Înapoi În tren. Nu-i rentează să mă mintă. — Alo. Sunteți Clarion din Londra? Edwards

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
local - femei cu copii mici În brațe și un bărbat care ținea bine o găină vie. Domnișoara Warren Încercă să se strecoare spunând „Permis de jurnalist“. Colectorul de bilete se Întoare spre ea suspicios. Putea să-l vadă? -Mi-am lăsat poșeta În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația ei mirosea a băutură. N-am de ales, spuse ea. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ramburseze banii? Pentru că, spuse domnișoara Warren furioasă, doamna nu are destui bani la ea. — În cazul acesta, spuse calm controlorul de bilete, aruncând o privire la ceas, doamna va trebui să ia trenul următor. Orient Express va pleca. Cât despre poșetă, nu trebuie să vă Îngrijorați. Se poate trimite un mesaj telefonic la gara următoare. Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acolo unde Îl apăsase revolverul, și se Întrebă: Câte ore or mai fi fiind până la frontieră? O fi primit paza de frontieră notificarea despre crimă? Dar sunt În siguranță. Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic care să facă legătura Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul? se Întrebă el, apoi tot el se liniști: Ar fi putut duce la mine. Te minunezi ce rezultate se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]