793 matches
-
sau poate copilăriile? Pe la Sfânta Maria Mare mergeam cu Moș Iacob, la deal, să vedem cum s-o chistruiet poama. Dar asta am povestit-o. Altceva n-am povestit: cum, În ultima toamnă la Mana, umblând pe dealuri cu Ionaș (poama era coaptă, azi-mâine Începea culesul), văzând - și auzind - flăcăi și fete, În pielea goală, alergându-se prin vii și. Și mâncând poamă. Și eu l-am Întrebat pe Ionaș: - Ce fac ei? - Dă, ce să facă șî ei..., mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am povestit-o. Altceva n-am povestit: cum, În ultima toamnă la Mana, umblând pe dealuri cu Ionaș (poama era coaptă, azi-mâine Începea culesul), văzând - și auzind - flăcăi și fete, În pielea goală, alergându-se prin vii și. Și mâncând poamă. Și eu l-am Întrebat pe Ionaș: - Ce fac ei? - Dă, ce să facă șî ei..., mi-a răspuns. Mănâncă poamă. - De ce mănâncă ei poamă?, am Întrebat. - Așa-i dragostea pe lumea asta: mănânci cu draga ta poamă. - Bine-bine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
azi-mâine Începea culesul), văzând - și auzind - flăcăi și fete, În pielea goală, alergându-se prin vii și. Și mâncând poamă. Și eu l-am Întrebat pe Ionaș: - Ce fac ei? - Dă, ce să facă șî ei..., mi-a răspuns. Mănâncă poamă. - De ce mănâncă ei poamă?, am Întrebat. - Așa-i dragostea pe lumea asta: mănânci cu draga ta poamă. - Bine-bine, am zis - dar În pielea-goală? - Ș-apăi, ce, nu-s frumoș’? - Ba da, frumoși. Acum Înțeleg cât de frumoși-s, așa, cum mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și auzind - flăcăi și fete, În pielea goală, alergându-se prin vii și. Și mâncând poamă. Și eu l-am Întrebat pe Ionaș: - Ce fac ei? - Dă, ce să facă șî ei..., mi-a răspuns. Mănâncă poamă. - De ce mănâncă ei poamă?, am Întrebat. - Așa-i dragostea pe lumea asta: mănânci cu draga ta poamă. - Bine-bine, am zis - dar În pielea-goală? - Ș-apăi, ce, nu-s frumoș’? - Ba da, frumoși. Acum Înțeleg cât de frumoși-s, așa, cum mănâncă ei poamă - o boabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și mâncând poamă. Și eu l-am Întrebat pe Ionaș: - Ce fac ei? - Dă, ce să facă șî ei..., mi-a răspuns. Mănâncă poamă. - De ce mănâncă ei poamă?, am Întrebat. - Așa-i dragostea pe lumea asta: mănânci cu draga ta poamă. - Bine-bine, am zis - dar În pielea-goală? - Ș-apăi, ce, nu-s frumoș’? - Ba da, frumoși. Acum Înțeleg cât de frumoși-s, așa, cum mănâncă ei poamă - o boabă ție, o boabă mie, una ție, una... Cum i-ai face tu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mănâncă ei poamă?, am Întrebat. - Așa-i dragostea pe lumea asta: mănânci cu draga ta poamă. - Bine-bine, am zis - dar În pielea-goală? - Ș-apăi, ce, nu-s frumoș’? - Ba da, frumoși. Acum Înțeleg cât de frumoși-s, așa, cum mănâncă ei poamă - o boabă ție, o boabă mie, una ție, una... Cum i-ai face tu pe ei doi?, ce sămn ar avea ei, care umblă În pielea goală, prin vii? - Aista, a zis Ionaș, făcându-și semnul crucii. Întâi n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mănenii noștri... Alde Morcov s-a fâțâit toată ziua de ieri, pe uliță, cu o secerătoare de cai (În luna lui Mart), trasă de boi. Mă și mir că nu și-au scos În drum, la primblat, teascurile de tescuit poama - că tot suntem În primăvară. Nu mai au ce face la deal. Demult, de la sfârșitul lui februarie. Grâul de toamnă crește singur, cel de primăvară a fost semănat demult; păpușoiului și cartoafelor Încă nu le-a venit rândul, e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că o primiseră printre ei, acum se simțea de-a lor. O amuzau bețiile lor fiindcă erau niște țigani liniștiți, nu se băteau, nu spărgeau, nu înjunghiau cum făceau alții. Se manifestau prin glume proaste, înjurături, cântece. Când era sezonul poamelor, în special al prunelor și cazanele de țuică erau în toi, începeau petrecerile la familia lui Ismail Ciurdaru pentru că printre altele pe munca lor primeau țuică. Nu treceau două trei zile ca să nu se aprindă focul mare în fața cortului. Mâncarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
treabă și să nu mai plângă după mine, ca un idiot, că nu e cazul. N-are rost, înțelegi? Și să-i spui lu' Luluța... Nu! Nu-i mai zice nimica, că nu vreau să-mi stric liniștea, pentr-o poamă ca ea! B-ahh! Nu se merită! Măi, copii... Dac-ați bănui, voi, drăgălașilor, măcar pe sfertu' sfertului, ce panorama dracului semi-demențială și năbădăioasă se vede de-aicea, de unde sunt eu acum... Ceva de speriat! Ho, hooo...! Să dai și să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se ostoise discuția și se luară cu vorba despre alte treburi. După ce îl ascultară toți cu mare atenție, Florica, mereu înfricoșată pentru bărbatul ei, zise aproape sec: ― Proastă treabă, nea Chirilă! Să fi fost mai cu luare-aminte, că știai ce poamă e feciorul arendașului! ― Mai proastă nici nu se poate, văd! recunoscu țăranul, uitîndu-se trist în ochii ei. Dacă ar ști omul dinainte ce-l paște, s-ar feri, dar așa... ― Te lăcomiși să slujești pe grecotei ș-acu plătește Gherghina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie ca la noi în sat... - Spune-i ce-o să-i dăm, îl întrerupse Zamfira. Apă proaspătă din belșug... - Ivan, continuă Iliescu apropiindu-și și mai mult fața de el, la voi în sat sunt livezi cu tot felul de poame, cu prune și pere, și câte altele, și-o să-ți aducem câte vrei... - O să-ți spele femeile obrazul, îl întrerupse Zamfira, o să te culce în pat... Rănitul închisese ochii și-și mișca buzele parcă cu un mare efort, dar totuși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din tradiționalismul interbelic, dar și vag expresioniste, unele poeme din volum transferă în imaginarul lor aspecte amintind de episoade biblice sau mitologice, ca Mărul, în care sunt evidente aluziile la perechea adamică în Paradis sau Rug (II), unde căderea în poame, pe care o strigă, definește lumea ca imagine a dumnezeirii. Sunt însă și alte multe semne identificabile din mitologie, spre exemplu, în imaginea zeului orb, căruia eul liric aspiră să-i sărute ochii, din Pasărea care mă bea. Ca orice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zâmbet cald este mirosul tău, O boare gingașă este sufletul tău. Gingașă floare, cu parfumul fin! Pomii din livadă E toamnă. Soarele își face loc cu greu printre crengile copacilor încărcați cu roade. Pline de rod și ce mireasmă au poamele copacilor încât nu mai poți pleca din livadă. Soarele sta sus, mândru de munca lui, și trage cu urechea la ceea ce vorbesc încă de dimineață de când se trezi și el: - Care e vestea? - Păi, au pregătit scările, coșurile și i-
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Strigară ei. - Nu înțeleg deloc de ce nu mai vine odată Primăvara! Zise omul, privind pe fereastră la grădina albă, înghețată. Trag nădejde că o să se schimbe totuși vremea. Dar Primăvara nu veni, și nici Vara. Toamna le dădea tuturor grădinilor poame aurii, dar nici una grădinii Omului Rău. - Prea se iubește doar pe sine, zise Toamna. Într-o zi, pe când omul rău stătea treaz în pat, auzi o muzică încântătoare. Atât de dulce îi răsuna în urechi, încât gândi că trebuie să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
veți strînge rodurile țării, să prăznuiți o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile: cea dintîi zi să fie o zi de odihnă, și a opta să fie tot o zi de odihnă. 40. În ziua întîi să luați poame din pomii cei frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de rîu, și să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, șapte zile. 41. În fiecare an să prăznuiți sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Până atunci însă mai va, fiule.” Când credeam că am cam ghicit ce gândește călugărul, tocmai atunci el a luat altă vorbă, făcându-mă să alunec cu gândurile în altă parte. Nu mai existau ierburi de leac, nu mai erau poamele pădurii, nici ceaiurile tămăduitoare...Nu mai exista nimic... Ia să ne gândim noi - a pornit a vorbi dintr-o dată. La ce să ne gândim, părinte? Să ne gândim la burțile noastre. Ce mâncăm la amiază? Odată cu întrebarea, a pornit pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
toate ale ei, stârnește stări contemplative, de duioșie, de nostalgie și, până la bucuria primilor fulgi, sensibilitatea copilului e mai înclinată spre îngândurare, spre o anume tristețe, doinire și dor. Savel și prin pereți auzea scârțâitul căruțelor și carelor venind cu poamele grădinilor la piața târgului moldovenesc, sporindu-i dorul de veșnicia satului și zburdălnicia libertății. Cum Seminarul din Dorohoi se desființează, părinții își mută copilul la renumitul liceu umanist “Laurean”, din Botoșani. Bucuria nu i-a fost mică. Era mai aproape de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Cu mulțimea carălor mele, am suit vîrful munților, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame; 24. am săpat și am băut ape străine și voi seca cu talpa picioarelor mele toate rîurile Egiptului. 25. N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, și că le-am hotărît din vremurile vechi? Acum însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
să se resemneze să fie mult mai puțin rafinat decît Susan. „Trage la măsea“, comentă unul din băiețandrii din cartierul Marconi, văzînd că paharul de Jerez e pentru Susan, altul tocmai voia să spună că poate era și ea o poamă ca flight hostess... dar În clipa aceea Își făcuseră apariția fetele și ei se prefăcură deodată indiferenți, fluierînd a pagubă și amintindu-și din nou de nord-american, o să meargă În curînd la cabine să se schimbe, fumați, băieți, fumați. Șobolanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Marcel Proust Cuvânt înainte Destinul lui Alexandru Poamă stă sub semnul unei fatalități tragice. S-a născut la 16 noiembrie 1948 în Călinești-Prahova, într-o familie modestă sub raportul condiției materiale. Precaritatea mijloacelor de existență a făcut ca traseul studiilor sale să fie sinuos, întârziindu-i afirmarea intelectuală
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o listă mult mai lungă - Mihail Sebastian, Valentin Silvestru, Ion Iancu Lefter. Numărul victimelor bolizilor pe patru roți este nesfârșit și cuprinde nu puține celebrități străine și românești, inclusiv pe autoarea faimosului roman Pe aripile vântului. După terminarea liceului, tânărul Poamă a urmat o școală postliceală cu profil energetic și a lucrat o vreme ca electrician la Combinatul Petrochimic de la Brazi. O altă nepotrivire a destinului. Ulterior a intrat pe făgașul normalității, absolvind Facultatea de Litere (Engleză-franceză) a Universității “Al. I.
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Litere (Engleză-franceză) a Universității “Al. I. Cuza” din Iași, armonizându-și astfel personalitatea cu studiile. A dobândit cu greu statutul social intelectual spre care năzuise cu atâta ardoare și care îi acaparase la un moment dat toate energiile interioare. Alexandru Poamă a avut, între altele, o pasiune devoratoare: radioul. Cu toate că și-a cristalizat o carieră didactică la Vaslui și a obținut pe acest tărâm rezultate excelente, la care se cuvine adăugată prestația publicistică (fertile colaborări la ziare și reviste), vocația presei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la rând) a făcut parte din fibra lui intimă. Nimic nu l-a putut opri din a-și satisface o atare patimă neostoită. Era predestinat radioului tot așa cum alții sunt predestinați scufundărilor subacvatice ori zborurilor cosmice. Ceea ce impresiona la Alexandru Poamă era seriozitatea egală cu sine, niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
copil, depus în 1989 (an fatidic!) la aceeași editură, n-a putut vedea lumina tiparului; manuscrisul s-a pierdut. Se confirmă încă o dată latinescul sorții schimbătoare, inclusiv în destinul cărților: Habent sua fata libelli! Foarte puțini oameni știau că Alexandru Poamă a izbutit să ducă la capăt un roman (), depus la Editura Eminescu în același an crucial 1989 și nepublicat până astăzi din motive ce se pot presupune, dar carecredem noi nu acoperă integral o explicație plauzibilă. N-a fost singura
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
depus la Editura Eminescu în același an crucial 1989 și nepublicat până astăzi din motive ce se pot presupune, dar carecredem noi nu acoperă integral o explicație plauzibilă. N-a fost singura desincronizare dureroasă din destinul pământesc al lui Alexandru Poamă. Romanul apare acum grație eforturilor sublime ale distinsei văduve, prof. Elena Poamă, directoarea Bibliotecii Județene “Nicolae Milescu Spătarul”. Cititorul cărții își va pune, la finele lecturii, o întrebare legitimă: Este un roman veritabil ori un amplu colaj de “felii de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]