600 matches
-
a lui Ambarrus, sări din șa încă înainte de a-și fi oprit calul și își făcu loc cu pas hotărât, mergând către bivuac. Ambarrus îl recunoscu și se ridică prompt să-i vină în întâmpinare, ținând în mâna dreaptă un pocal de aramă și având pe chip zâmbetul cel mai cordial cu putință. — Te salut, Prefectule! E o plăcere să te văd în viață. Ieri a fost o zi mare, iar acum încă sărbătorim. Vino să bei cu noi. Hidromelul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spirit înainte să mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
găsea câte o garafă - mai plină sau mai goală - cu rachiu, căciula țurcană a vorbit din nou: ― Până om avea norocul să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă zgomotul era înghițit de omătul gros din jur... În cele din urmă, cel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
către Danny. N-avea chip, ci doar trupul lui Tim și un ștremeleag mai mare decât cel al lui Demon Don Eversall, care apărea la dușuri, își încărca prepuțul imens cu apă, îl lăbărța și hohotea „Hai să bei din pocalul iubirii!” Săruturi îndârjite, trupuri strivite în strânsoare, ei doi unul înăuntrul celuilalt, Claire ieșind prin oglindă și zicând „E imposibil”... Apoi un foc de armă, încă unul și încă unul. Danny tresări și se trezi. Auzi telefonul sunând a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doar pentru un moment, ca să se uite perplex în oglindă. Cu hainele străvezii și ochii săi mari, cu pupilele dilatate de picăturile de beladonă, nu mai seamănă deloc cu băiatul murdar, care a apărut la poarta dinspre alee. Un alt pocal de lassi special îi este pus sub nas. Scutură din cap refuzându-l, dar Balraj îi deschide gura cu forța și Ma-Ji i-l toarnă pe gât. Cei doi pleacă, încuind ușa după ei și se trezește singur în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i-le să bea, să-și stingă setea. La prima vizită, presupusese că era doar ospitalitatea tradițională și refuzase cu o politețe obositoare și elaborată. Apoi, încetul cu încetul, observase că lichidul pe care i-l dădeau în tigve și pocale, era mai murdar decât apa Fotse. Era ca și cum sătenii l-ar fi făcut special așa. O vreme s-a lăsat purtat de gânduri paranoice. Numai când, întorcându-se la ei a patra oară și i s-a întins un urcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n anotimpul în care-am să mă ntorc acasă. Mai fă-i și câte-o broderie Din lacrimi, doruri și suspine, M-așteaptă înc-o veșnicie Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Tu ești fiorul ultimilor flori Și dependentă doar de clorofilă, Ești vara care nu mai are zori Și iarna prefăcută-ntr-o copilă. Hai toamnă cu miros de mandarin Adu-mi iubirea s-o mai văd odată, Și nu uita pocalul meu cu vin Și să nu uiți că am iubit o fată. Toamnă Bahică încă petrec cu toamna în hamac Dacă mi-e frig m acoperă cu frunze, Văzduhu-i plin de afrodisiac Și cu scrisori de la a mele muze. Mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă uit în cerul cu nouri ușurei, Profund în ochii țării mă uit și‐n ochii Ei... De când o călătoare într‐un amurg a mers Pe drumurile tale de astre, univers. Cu toată măreția și frumusețea ta, ca pe‐ un pocal de aur în mâini te‐aș ridica, Iar când un strop de rouă te va răsfrânge‐ ntreg, Mă voi pleca, pe‐ o floare de in să te culeg. Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal ‐ d. 6 aprilie 1984) „E
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care‐ au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți‐ a spus .. .rămâi! Frumos și mârșav Împărat de clopot nedesferecat, cum călăreai pe Dumnezeu cu capul de blesteme greu, cum te‐ ntorceai cu nara‐n vânt Secat de un nor ori de‐ un cuvânt
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lăsau să se usuce tencuiala pe zid și o și închinau Athosului, Ierusalimului sau mai știu eu cărui loc sfânt... Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești de către Alexandru Ioan Cuza vodă. Atunci însă am adunat doar cioburile pocalului din care s-au adăpat cu asupra de măsură străinii... --Fiindcă m-ai provocat - m-a luat din scurt gândul de veghe - am să-ți amintesc că la 1 iulie 1760 egumenul Agapios al mănăstirii Sfântul Sava - “moldovean” curat după
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de pe zidul sfintelor lăcașuri și le și închinau locurilor sfinte... Asta însemnând să-ți pleci grumazul de bună voie sub ciubota celor de la “locurile sfinte”... --Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești, când noi am adunat doar cioburile pocalului din care s-au adăpat cu asupra de măsură străinii... -Dacă nu e suficient ce am spus, atunci ia seama la ce scrie la 1 iulie 1760 egumenul Agapios (moldovean curat!) al mănăstirii sfântul Sava: “Am dat popii chir Parthenios
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
aceea mâncărurile rafinate, orez cu dracile și gutui umplute. Un vânt blând adie dinspre Munții Galbeni, de-a curmezișul livezilor În floare. Djahane apucă o lăută, ciupește o coardă, apoi o alta. Muzica prelungă, lentă Întovărășește vântul. Omar Își ridică pocalul, soarbe adânc. Djahane Îl privește. Alege de pe masă fructul de jojoba cel mai mare, cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului ei, ceea ce, În limbajul fructelor, Înseamnă „un sărut, numaidecât”. Omar se apleacă spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe Vartan, care nu răspunde. Încă o noapte petrecută scriind, Își spune părintește Khayyam. Îl lasă să se odihnească, Își toarnă dușca de dimineață, mai Întâi doar un deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase, pe limbă și le strivește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Obolul lui Hristos, în Cupa Mielului! zice Îngerul, scoțând la iveală, de la adăpostul fremătător al aripilor, o răcliță de argint, cu doi cavaleri pe un singur cal, gravați pe capac. Doi Cavaleri Danubieni, tresare Fratele. Arhanghelul trece către Sile un pocal, ce se ivește dinlăuntrul răcliței. O cană de lut ars, crăpat, care împrăștie prin văzduhuri un buchet fantastic, incredibil, de miresme răscolitoare și savuroase, dar și caste, sobre și virtuoase, în același timp. Ca o briză dulce și sălbatică, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de dragoni, de grifoni și de cai verzi pe pereți. Oamenii nu trebuie să caute Pocalul lui Hristos, ci Gloria Lui! Nu o să vă deslușesc acum detalii despre cum și de unde a apărut Potirul. Este o istorie mai veche și ceva mai complicată. Ar însemna să pierdem vreme prețioasă. Vă pot spune doar atât: Investirea mea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înfoaie Bursucul, ofensat. Ați văzut și voi, cum am respins unul sau două atacuri malefice, dar ceea ce este mai greu, să fiți convinși că de-abia acum va-ncepe! Rămânând uniți, putem înfrânge Răul, cu îngăduința Dumnezeirii și cu ajutorul acestui Pocal, al unui Cuvânt suprafiresc, pe care nici eu nu-l cunosc, încă, dar am fost asigurat, din surse demne de crezare, că voi înșivă îl veți afla, până la sfârșit. Precum și grație Armelor eroice, Spada, Coiful și Scutul ultimului mare Cruciat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceva de anticariat, de cult, ceva pe-acolo, hăă...?! Unde, dracu' să mă pieptene, am pus lista cu lucrurile șutite de prin expoziții, biserici și colecții particulare? Ultima listă, care ne-a sosit alaltăieri, pe fax, Săndele? Ptiu... Aceasta este Pocalul din care a băut Iisus, ca om, la Cina cea din urmă. Potirul în care Iosif din Arimateea a cules sângele Mântuitorului Hristos, la coborârea de pe cruce. Cupa Sângelui Mielului Nevinovat, care ocrotește și sfințește lumea, zice Poetul, într-un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a dat mult, mult i se va cere! replică Fratele. Doamne, ce mi-ar mai fi plăcut să-l apăr pro bono și să pledez pentru el, acolo, sus... Să plecăm de-aici. Boss, tu ai grijă cu coșul. Cu Pocalul. Eu și cu Dănuț îl luăm cu noi pe Uriel. Mai trebuie să mergem într-un singur loc, în noaptea asta. La priveghi. La cimitir... BEELZEBUB II Domnu' Dan, am adus și io niște mititei, buni ca focu', de la mama
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un gladiator în arenă, înfrunta destinul. Sălile închiriate deveneau tot mai spațioase. Se renunțase cu totul la tradiția găurii de șobolan, la mirosul de sânge și băligar, la prenumele rembrandtiene. La subsol se aduceau acum mătăsuri grele, cu luciu unsuros, pocale de cristal pe mesele cufundate sub valuri de dantelă olandeză, mobilier cu intarsii florale și candelabre cu sute de prisme și țurțuri de cuarț. În locul berii ordinare se serveau acum băuturi fine în sticle de forme ciudate. Femei în toalete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a exprima prin CUVÅNT ceea ce simt sub povara atâtor culori de mai! Altam Bianca Clasa a IX-a Dimineața... emoții Pe când soarele abia se trezește, iar luna abia se culcă, este momentul din zi - dimineața. Roua dulce a dimineții umple pocalele parfumate din grădinița mea. Adierea răcoroasă dezmorțește viața care se află în lume. Zori de ziuă se revarsă în lacul de lângă noi, dându-i o culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
atacul, cele două legiuni rămase erau distruse. Lordul consilier Tews nu știa nimic din toate astea. Craniul său fusese predat cu o zi înainte bijutierului favorit al lui Czinczar pentru a fi placat în aur linnean și transformat într-un pocal, slujind astfel la sărbătoarea celei mai mari victorii a secolului. Vestea căderii orașului Linn fusese un adevărat șoc pentru lordul Clane Linn, care analiza registrele proprietății sale de la țară. Cu excepții nesemnificative, tot materialul său atomic era la Linn. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape în fugă, fără să vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și trei sute
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca blazon distinctiv al personalității sale ”marcante” o coroană regală asiriană. Recuzita sa mai era compusă dintr-un arsenal ce îi susținea apartenența: un scut din argint, încoronat cu o diademă cu trei pentagrame, pe care simbolic erau reprezentate un pocal din aur deasupra căruia era așezat un trandafir purpuriu cu două petale desfăcute peste care se afla o cruce latină; în timpul ceremoniei se îmbrăca cu un costum special de Mare Maestru și de Rege. Ca urmare a acestei mascarade, Nordau
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]