603 matches
-
obiecte casnice. Tinichigeria presupune prelucrarea tablei, adică confecționarea burlanelor, a jgheaburilor și acoperișurilor; - kïkavari / căldărari - rromi a căror meserie tradițională este prelucrarea aramei / cuprului, din care fac cazane, căldări, tăvi, ibrice sau alte obiecte de cult (cristelnițe, căldărușa de Bobotează, pocale bisericești). Prin tehnica veche a alămirii vaselor obiectele rezultate se pot constitui În adevărate obiecte de artă; - xanotari / spoitori - rromi din neamul căldărarilor care, pe vremuri, se ocupau cu spoitul sau cositorirea vaselor din metal, iar astăzi recuperează metale feroase
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
unii căldărari din zona Munteniei și a Moldovei; c) prelucrarea aramei este ocupația căldărarilor. Aceștia confecționează și repară vase de aramă de uz gospodăresc (cazane de fiert țuica, căldări, tăvi, tigăi) sau de cult (cristelnițe pentru botez, căldărușa de Bobotează, pocalul bisericesc). Cea mai importantă tehnică de lucru este alămirea țigănească, procedeu vechi, transmis În cadrul familiei și ținut secret, care cuprinde marea măiestrie a ciocănirii aramei. Cositorirea vaselor de aramă este o meserie aproape dispărută, de care s-au ocupat spoitorii
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
cele mai vechi activități economice. Meseria tradițională a căldărarilor este prelucrarea aramei, folosită ca materie primă pentru confecționarea și repararea vaselor de uz gospodăresc (cazane de fiert țuica, căldări, tăvi, tigăi) sau de cult (cristelnițe pentru botez, căldărușa de Bobotează, pocalul bisericesc și chiar a clopotelor de biserică). Cea mai importantă tehnică de lucru este alămirea țigănească, procedeu vechi, transmis În cadrul familiei și ținut secret, care cuprinde marea măiestrie a ciocănirii aramei. Căldărarii confecționau și reparau vase de aramă, dar făceau
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
22), cazane de fiert săpunul (figura nr. 26), găleți de apă etc. și de ritual religios (criștelnițe pentru botez); - vase mici sau medii de uz gospodăresc: tăvi, tigăi, căni, tipsii, talere, oale, ibrice(figura nr. 24), ceaune și de cult: pocalul bisericesc, căldărușa de Bobotează. Toate aceste vase au rol dublu, funcțional și decorativ. În special vasele rituale au decor complex, atât prin tehnică cât și prin valoare simbolică și formă. Prelucrarea aramei s-a dezvoltat ca o necesitate, mai ales
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau stropi de sânge. Hlamidele lor albe erau murdărite de picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în căutarea unui loc unde să se ascundă. S-au îmbulzit cu mic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vrăjit muzica tarafului. Ostenit, se așeza pe laviță și își ținea capul sprijinit în mâini, având coatele înfipte în masă. Se uita spre lăutarii care îi cântau din cobză și țambal. Începea chiolhanul, turnându-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele cu fripturi la frigare pentru a sugruma chiorăiala mațelor. Dacă foamea îl mai căznea încă, hangiul avea, berechet, cu ce să-l ospăteze (ciorbă, pastramă, sarmale, ciulama, pilaf, musaca). Se desfăta mai apoi cu tutun tras din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se va vedea, cu rezultate dezamăgitoare, este, în primul rând, simbolică. Desigur, după cum observă Jung, vasele confecționate din pretinsul corn de inorog au o strânsă legătură cu un artefact mitic, anume ""cupa salvării", adică Sfântul Potir, caliciul euharistic și cu pocalul utilizat ca oracol"54. Fapt este că, spre finalul Evului Mediu, începe să circule această credință în forța curativă a cornului de licorn. Prin urmare, imaginii-tip a fecioarei cu unicorn i se asociază și cea a inorogului care își
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poate visam, dar cred că priveam Două glezne-n adânc, două albe chemări, și-un cântec de fată-n adânc auzeam și plânsetul vinului curs în căldări. Afară era o căldură de iad și-o muzică-a iadului - scripci și pocale. Acolo-n răcorile beznei Luminile gleznelor albe și pale, Plânsetul vinului, cântecul fetei, Unde venite de jos, și gleznele-i albe și gleznele, Sâmburi de vid luminos. Oh, lunecoase miragii, Tandre ocoluri în timp, Miezul atâtor ravagii, Subteranul Olimp! Am
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
contează decât individul și momentul de față“. Dacă acesta este un test - și eu cred că este -, atunci liderii și părinții americani nu și-au dat toată silința să-i pregătească pe tineri pentru lumea de mâine. „Suntem ca un pocal pe trei sferturi plin, iar lichidul reprezintă avuția noastră“, afirmă Steve Jobs, fondator al Apple Computer și unul dintre cei mai mari inovatori ai Americii. „Lângă el se află un pocal mult mai mare, dar care conține mai puțin lichid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pe tineri pentru lumea de mâine. „Suntem ca un pocal pe trei sferturi plin, iar lichidul reprezintă avuția noastră“, afirmă Steve Jobs, fondator al Apple Computer și unul dintre cei mai mari inovatori ai Americii. „Lângă el se află un pocal mult mai mare, dar care conține mai puțin lichid. Astăzi nu facem decât să conectăm printr-un furtun cele două pocale, care nu au mai fost conectate până acum“. Ca urmare, continuă el, nivelul nostru de trai va scădea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Jobs, fondator al Apple Computer și unul dintre cei mai mari inovatori ai Americii. „Lângă el se află un pocal mult mai mare, dar care conține mai puțin lichid. Astăzi nu facem decât să conectăm printr-un furtun cele două pocale, care nu au mai fost conectate până acum“. Ca urmare, continuă el, nivelul nostru de trai va scădea cu siguranță dacă nu vom continua să fim „incredibil de inovatori“. Dar, adaugă Jobs, „mă tem că ne apropiem de momentul În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
făcut toate cât ai bate din palme“, a mai spus Jobs. „Acum 10-15 ani, așa ceva s-ar fi Întâmplat În Texas sau În oricare alt loc șdin Americaț. Astăzi se Întâmplă În China. Așa că lichidul se scurge deja dintr-un pocal În celălalt. Și se va scurge și mai mult când vor Începe să proiecteze singuri produsele. Sunt optimist șîn ceea ce privește viitorul Americiiț, dar dacă stăm gură-cască privind cum arde Roma, e greu să fim optimiști“. Cu apelul mobilizator al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
altfel, în presă, în 1878, cu poezii lipsite de har și de clamatoare în stilul lăcrimos al epocii: Cât toamna e departe de a vieții cale Și fruntea mea jună în sus va căuta Curgi nectar al vieții în sacre pocale Până n-o fi jale Până moartea cruntă nu ne-o secera!38 Singur, sau împreună cu frații săi literați, a abordat și genul dramatic facil al revistei sau comediei de situații. La începutul anului 1889 i s-a reprezentat chiar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au mai apărut. Versurile de început ale lui M. par să refacă îndeaproape evoluția liricii maestrului său, Al. Macedonski. Romantismul „decadenților” și parnasianismul se împletesc astfel în Anacreontica („Lângă lotusul albastru/ Poartă amforele pline,/ Astă seară beau cu tine/ Din pocale de- alabastru/ Cercuite cu argint/ Vinul negru de Corint”), în Seară albastră, Noaptea amorului sau în Noaptea patimilor. Cu timpul, sensibilitatea proprie, vădit modernă, simțul muzical deosebit, experiențele variate și, poate, noi lecturi ies la suprafață. Și dacă Stanțe, Cântecul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
Constantin V, dar suferă o grea înfrîngere la Anchialos, pe coastele Mării Negre, în 763. Regatul bulgar, însă, nu este distrus. De la începutul secolului al IX-lea, hanul Krum reia ofensiva, învinge zdrobitor armata bizantină în 811 și-și face un pocal din craniul împăratului Nikephoros, după care pornește la asaltul provinciilor bizantine ale Traciei și Constantinopolului. Succesorul său, Omurtag, este, însă, prea absorbit de lupta sa împotriva lui Lothar pentru a mai da importanță și Bizanțului cu care, de altfel, semnează
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
va termina compatriotul său Geoffroy de Lagny, Perceval sau Povestea Graalului, de asemenea, neterminată. Eroii sînt, în aceste opere, cavaleri curajoși, hărțuiți, precum Lancelot, între dragoste și aventură, sau angajați, precum Perceval, într-o asceză mistică care simbolizează căutarea Graalului, pocal con-ținînd sîngele lui Hristos. Prin faptul că recurge la imaginar, prin arta sa de a lega o intrigă și de a-și pune în scenă personajele cu o psihologie complexă, Chrétien de Troyes este adevăratul fondator al tradiției romanești care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de miere,/ beție sacr-a ochilor și-a gândului./ [...] înalță mâni de preot cântăreții,/ aprind în noapte candelabre de imagini/ și-ncrustă șir de nestimate-n pagini,/ poeme smaltă în coclauri și-n paragini/ și nu mai obosesc de a cânta și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
sesiza o revenire melancolică în spațiul altădată animat de cuvinte și de ființa iubitei: „O, ce frumos atunci suna / cuvântul, când te viscolea! / Stăteam și ascultam nătâng / silabele, trosnind, cum plâng. / Te adunam de prin vocale / cu trupul tău umpleam pocale / și închinam doar pentru vis, / știind că sorb din Paradis” (Închinare). Versurile din Mereu tristețea (2001) transcriu o regresiune a sentimentelor. Parcurgând o lungă cale de la iubirea adolescentină care anima universul, R. devine prizonierul unui spațiu liric apăsat de umbrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
Deși mă doare amintirea, o să-ți povestesc. Trebuie să știi și tu, spune Ștefan cu ochii închiși și ascultându-și gândurile ce se învălmășesc nebune. Văd... și acum îl văd, murmură înfiorat Capul lui taica rostogolindu-se printre blide și pocale... Și... și ochii lui albaștri, albaștrii lui ochi, căscați, mirați parcă de ce i se întâmplă... Țipătul ascuțit al miresei și acum îmi străpunge creierii... Și-i era frate! tună el cu glas aspru, acuzator. Și-l ocrotise, că era mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl stropșește pe Roman-Vodă și, ca păcatul să fie mai mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul, măcar că era necopt -, vine cu oaste leșească și, cu ajutorul acelorași boieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cale Albă". Te blestem !! Mucurile lumânărilor pâlpâie, aruncând pe pereți tremurătoare umbre... În odaia domnului e liniște, doar orăcăitul broaștelor ce nuntesc în șanțul de apărare al cetății: e nuntă mare! Ușa se crapă ușor scârțâind... O mână cu un pocal: Negrilă. Se holbează... Trupul Domnului zace răsturnat peste masă, cu fața în jos... Un fior îl scutură din creștet în tălpi... Vinul din cupă face valuri, se prelinge pe mână; Negrilă o scutură cu disperare, o șterge de pulpană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mangosâta aiasta, arată el clepsidra fir cu fir, ne fură clipele, zilele, ne fură viața... Doar moartea o oprește... Și tu?!... Ce stai ca o momâie?! Mișcă! Fă-ți slujba! Cu mâini tremurânde, Negrilă se face a duce la gură pocalul, "ia credința", îl lasă pe colțul mesei și, grăbit, se retrage ploconindu-se, se împiedică, se agață de clanța ușii. Măria ta... bolborosește, mai face o plecăciune și trage ușa după el. Salcie, Negrilă!! Nu uita!! strigă după el Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E îmbrăcată în straie cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie și, luminându-se, pune pocalul pe masă și o primește cu brațele deschise. Voichița se aruncă, se ghemuiește la pieptul lui, își înăbușă plânsul cu suspine, bolborosește scheunând încetișor: Ște... Ștefane Măria ta... și îi pipăie ca orbii fruntea, obrajii, pieptul. Sfânta Fecioară, cât m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-i ia chipul ca pe-o icoană. Îl vede tulbure prin păinjenișul ochilor scăldați în lacrimi... Dar ei n-au băgat de seamă că, de un timp, Doamna Maria, înveșmântată în negru, așteaptă în cadrul ușii de taină... Ștefan ridică pocalul cu vin: Să închinăm pentru dragoste!... Să bem pentru izbândă!... Ma...Maria! se bâlbâie el, pune cupa pe masă, se apropie și o ia de mână. Maria!... Voichița, înmărmurită, se lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sarcastic. Poate, tu, Alexa!... Nici tu?! Atunci, tu, Negrilă! Tu, cel ce-i vei lua "credința"... Nici tu?! Țîîî... O să fie tare întristat Măria sa când o afla că n-ați vrut să beți în sănătatea sa! îi ceartă și pune pocalul pe masă. L-ați hiclenit pe Ștefan, treacă-meargă , Vodă-i trecător, "Baltă să fie, că pește..." -, dar cu țara ce-ați avut?! Cum v-a lăsat inima s-o vindeți?! În privința lui Vodă, nu vă condamn; și mie mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]