1,760 matches
-
o insomnie puhavă, imbecilă, fără gînduri. Stau și număr În neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși alături sub aceeași plapumă, numărînd cuminți În gînd bătăile pendulei de la etajul de deasupra noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură misterioasă, ce nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
joc de el însuși. Nimeni nu putea deschide o ușă atât de încet. Când ușa parcursese deja un sfert din distanța ce o despărțea de deschiderea totală, domnul director lăsă să-i scape un urlet nemaiauzit, subpământean. Roxana Dobrescu leșină, pocnind betonul coridorului asemenea unei cârpe. Clossettino deschise ușa de-a binelea, nervos, întrezărind realitatea cumplită ce se revela din încăpere. Este greu de descris natura răgetului pe care-l scăpă acest individ, fără voia sa, în clipa când văzu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o formulă magică. Dacă îi dai cu piciorul, s-a terminat. Deodată tipul în halat de baie se ridică în picioare, hotărât. Fostul moș Abdulah îl privi uimit. - Auzi, dar până la urmă cine ești? Cel întrebat nu răspunse însă, dar pocni în schimb din degete. Clipă în care Abdulah dispăru pur și simplu cu totul. PAGINĂ NOUĂ LUCA ȘI EMIL Luca Dinulescu și Emil Cioran se aflau pe aleea unui parc, Herăstrău, să zicem, plimbându-se agale. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Abdulah, cu o teamă groaznică, de animal hăituit, citindu-i-se în priviri. Nu numai că am învățat ceva, dar am să le povestesc tuturor ce nenorocire e acolo... - Foarte bine. Atunci fă-o, mai zise tânărul în halat și pocni din nou din degete, clipă în care, pentru a câta oară?, Abdulah dispăru din nou... ...apărând din nou în marele magazin Marks & Spencer, chiar în momentul anterior exploziei colosale al cărei autor fusese. Chiar în acea clipă, în magazin intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pare că pentru prima dată, da, pentru prima dată în viața mea, m-am simțit mândru și bucuros că sunt rus și că printre noi există cineva, fie și un singur om, așa cum este Burkeviț. De ce și de unde m-a pocnit o așa mândrie nu-mi dădeam seama. Știam doar că Burkeviț a spus câteva cuvinte în care, înainte de a le înțelege sensul, am perceput un sentiment de cavalerism, un cavalerism al coborârii de sine pentru a-l apăra pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin de vioiciune să trec în celălalt colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse el, cu capul întors spre mine și chemându-mă cu mâna întinsă în spate. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
problemele și mai apoi stăm de vorbă. Dacă apar lucruri noi, te rog să mă informezi și pe mine. Sunt sigur că știi unde să mă găsești, nu se putu el abține să adauge. Am înțeles, să trăiți! răspunse Pohoață pocnind din călcâie. 14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici nu era prost ca să vorbească aiurea, mai ales în armată. Apoi urmase o întrebare la care se aștepta, Cerkatov voia să știe dacă e gata să-și dea viața pentru Uniunea Sovietică. Servesc patria! urlase el scurt, după ce își pocnise călcâiele, încremenind în poziție de drepți. Pe fața ofițerului nu se putea citi nimic. Dăduse numai ușor din cap și îi făcuse semn să părăsească încăperea. Nedumerit și chiar ușor speriat, soldatul Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce căutau acolo și, mai ales, ce au văzut. Mai bine o lăsăm moartă. Ce vrei să spui? Bătrânul, e șeful poliției din oraș. Pe celălalt nu l-am mai văzut, dar cred că se cunosc. Când Nikolai l-a pocnit în creștet, bătrânul a sărit ca un leu să-l apere. Nu s-a potolit decât atunci când l-au trosnit cu patul armei în ceafă. Câteva clipe, Vlad rămase pe gânduri. Presimțirea lui se dovedea întemeiată. Nu era de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mîna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și-și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai mare decât aceea a unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc și l-a pocnit pe bărbatu-său în obraz cât de tare a putut. A profitat de năuceala lui ca să fugă și a urcat în grabă scările până în atelier. De pe buze nu i-a ieșit nici o vorbă. Când mi-a relatat toate acestea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îl urăște atât de mult? L-am rugat pe Stroeve să se poarte mai înțelept. Slăbiciunea caracterului său te exaspera pur și simplu. Nu câștigi nimic comportându-te mereu astfel. Cred că ai fi fost mai înțelept dacă ai fi pocnit-o cu bastonul în cap. Nu te-ar fi disprețuit așa cum te disprețuiește acum. I-am sugerat să se ducă o vreme în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la spital, dar nevastă-sa care-l văzuse spunea că el jură pe toți Dumnezeii că-l ucide pe Strickland de îndată ce-i dau drumul din spital. Trecu o săptămână. — Asta e vorba mea dintotdeauna, reflectă căpitanul Nichols, dacă tot îl pocnești pe un ins, lovește-l cât mai zdravăn. Asta îți dă niscaiva timp să te uiți în jur și să te gândești care ar fi mișcarea următoare. Apoi Strickland avu un pic de noroc. Un vas cu destinația Australia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Și mai susții că ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic de voință. Sunt robul emoțiilor mele, al plăcerilor, al urii mele față de plictiseală, dar mai ales al dorințelor... — Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar al unui singur lucru: al imaginației tale. Nu Încape Îndoială că spui lucruri interesante. Continuă dacă n-ai obosit. — Am observat că atunci când vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
finită și mai frumoasă, și puteam să gust iar din țesătura viselor pe jumătate memorate, dulce și nouă pe buzele tale. Exista ceva aromat În aerul de miez de noapte... Liniștea era moartă și zgomotul Încă nu se deșteptase... Viața pocnea ca gheața! ...O notă sclipitoare și iată-te În fața mea... țâșnise primăvara. (Țurțurii se scurtau pe streșini și orașul, populat acum de elfi, leșina.) Gândurile noastre erau o ceață Înghețată de-a lungul burlanelor. Cele două fantome ale noastre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mă omoară! Sorinel nu părea impresionat. El aproape că văzuse America, nu se speria așa ușor de-o sticlă de whisky. Atâta se oftica, că era din semiprofil și nu prea-l vedea pe ta-su bine, d-apăi să-l pocnească! Nea Ovidiu se gândi că dacă-i mort, geaba-l pocnește, așa că se puse jos și încercă să-l ia la sentiment. - Sorinele, tată, uș de-aci! Lasă-mă, tată-n pace, că ți-aduce acuma halterele. Mișule, adu, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu se speria așa ușor de-o sticlă de whisky. Atâta se oftica, că era din semiprofil și nu prea-l vedea pe ta-su bine, d-apăi să-l pocnească! Nea Ovidiu se gândi că dacă-i mort, geaba-l pocnește, așa că se puse jos și încercă să-l ia la sentiment. - Sorinele, tată, uș de-aci! Lasă-mă, tată-n pace, că ți-aduce acuma halterele. Mișule, adu, dragă, halterele alea, că le-așteaptă Sorinel. Lui Mișu nu-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor cenușiu, pentru că visul Contesei avea loc, ca de fiecare dată, în Rai. - Horațiuuu! Horațiuuu! Vocea ei cristalină se lovi de harpa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fac nevoile din loc în loc. Invalizi de război, care pe atunci încă mai populau străzile orașului, îi privesc cu interes și se gândesc la vremurile când, printre străini și dușmani, mai erau încă cineva, în timp ce astăzi nu mai sunt nimic. Pocnesc din lesă, dar cățeii nici că se sinchisesc. Nimeni nu mai ascultă de foștii soldați și nici ei nu mai au cui să se supună întru totul. Din păcate autoritatea s‑a dus pe apa sâmbetei. Hans înfulecă mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care lucra ca recepționer Într-un hotel de lux din Akasaka și prin el reușisem să obțin această cameră, datorită faptului că cineva Își anulase rezervarea cu câteva minute mai Înainte. „Auzi, dacă Îți Închipui că poți găsi o cameră pocnind din degete, mai bine te-ai adresa unui hotel pentru oameni de afaceri... Dacă vrei să te cazezi cu o femeie Într-o seară de vineri Într-un hotel de categorie mai bună, mai bine faci rezervări cu șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
auzit-o vorbind astfel, am simțit o mare compasiune pentru ea și m-am emoționat până la lacrimi. Îmi amintea de cineva, de profesorul meu de desen din școala generală, un tip cam ciudat care, pierzându-se odată cu firea, l-a pocnit pe directorul școlii și s-a ales cu o suspendare pe perioadă nelimitată. Altfel, era un tip interesant și Îmi amintesc că obișnuia să spună ceva asemănător: chiar faptul de a trăi, de a te bucura că exiști pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vând sub licență și În Japonia. Și așa am aflat că nu sunt decât niște medicamente pentru gripă. Ce zici de asta? — Medicamente pentru gripă? — Doar nu credeai că există medicamente care să elimine toxinele din organism așa, cum ai pocni din degete. Însă astea chiar sunt bune la ceva, cu condiția să nu le iei prea des, că altfel nu mai au nici un efect. — Revin la ce discutam mai devreme. Nu vă place să faceți confesiuni unui tip ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în dreptul ușii băiatului, ascultându-i vocea tânără și puternică: „Încărcați-vă armele goale, / Și lustruiți-vă cuțitele, / Să-i omorâm pe evreii nenorociți, / Care ne otrăvesc tuturor viața“. Pentru o clipă, am fost tentat să deschid ușa și să-l pocnesc peste bot pe puștanul dornic de violență. Dar ce rost avea să fac orice altceva decât să-l las în pace? Sunt doar atât de multe modalități de a scăpa de ceea ce se teme cineva, iar una deloc de neglijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]