2,275 matches
-
literal. Strigătul către divinitate este ca o chemare; Mi s-a stins în mine farul,/ Ca o flacără ce moare,/ Parcă Domnul mi-a luat harul,/ De-a găsi calea spre soare! (Dincolo de granițe) Putem vorbi despre o remarcabilă ars poetica a expresionismului, lirismul poetei fiind plin de culoare pentru persoana iubită: Te-am așezat pe-un plai, sub un stejar, Iubire.../ Să-mi stai la umbra lui, să mi te odihnești,/ Căci vor veni în valuri, clipe-n rătăcire/ Să
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
la nr. 8 (72), august 2016, este luminoasă, instructivă și educativă. Mai dau, în acest sens, câteva titluri: Marian Nencescu, „Cine sunt «ai noștri»?”, filmologie, p.4; George Petrovai - „Unio mystica, sau calea plotiniană spre Absolut”, p. 7; Constantin Miu - „Poetica psalmilor blagieni”, p 12; Daniel Marian - „Întregirea iubirii prin ea însăși”, p 14; Anca Sârghie - „O carte de învățătură despre Japonia”, p. 15; Petru Hamat - „Poezia ca un puzzle. Moarte a lui Federico Garcia Lorca”, p. 17; Octavian Mihalcea - „Nebănuite
Constelaţii Diamantine – revistă luminoasă, instructivă şi educativă… [Corola-blog/BlogPost/92395_a_93687]
-
că Traian, după ce a învins pe Decebal, s-a ospătat cu căpitanii săi”. Prima mențiune exactă cu privire la evenimentele petrecute în Troian în anul 106 e.n. ne vine de la Martin Opitz în poemul Zlatna sau Cumpăna dorului. Poem adevărat, autentică operă poetica și nu o dizertație verificată, Zlatna însumează deloc sistematic, evocări istorice, considerații arheologice, relatări geografice, mențiuni etnografice și antropologice, discursuri lirice - laude - privitoare la limba, viața și puterea de creație a poporului român” - Dumitru Micu. ,,Au trecut mai mult de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
însuflețesc viața și creația lui Ion D. Sîrbu (Lupta cu absurdul), D. R. Popescu (Romanul de tip puzzle), Marin Sorescu (Manierismul modern), Eugen Simion (...și criza spiritului critic), Mihai Cimpoi (...și starea actuală a literaturii române de pretutindeni), Carolina Ilica (Poetica arhetipurilor). Opt microeseuri, totalizând aproape 50 de pagini, sunt grupate în capitolul IV. Eminesciana, care poate merge umăr la umăr, fără nicio teamă, alături de Eminescu, azi - cea din urmă carte antumă publicată de Al. Piru în 1993. Capitolul al cincilea
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
care a instituit democrația la Atena, dar și despre dezbaterile privind formele constituționale deschise de părintele istoriei, Herodot, și continuate peste ani de Gorgias, Protagoras, Socrate, Platon și numeroși alții. Aristotel lucra pe atunci la una dintre operele vieții sale: Poetica, primul tratat de estetică pe care Îl cunoaște spațiul ce va deveni peste veacuri leagănul culturii europene. Și-a Întrerupt munca, lăsând neterminată această lucrare fundamentală, a părăsit și alte proiecte aflate În diferite stadii de realizare, a strâns laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Philodemos din Gadara este și autorul unor epigrame care ne informează asupra naturii acestui epicurism în carne și oase. Exercițiul poetic versificat are constrângerile sale, desigur, iar unii își imaginează numărul de picioare metrice ca fiind mai constrângător decât ideea. Poetica filosofului dovedește însă că fondul și forma trebuie să se echilibreze. Nici vorbă ca unul dintre cele două elemente să fie pus în evidență în detrimentul celuilalt. Dacă sirianul acționează în consecință, poemele lui pot aduce informații și mărturii de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu o mare violență critică în plan teoretic, cu câteva diatribe, față de tot ceea ce i se pare că vine în epocă să contrazică într-un fel sau altul conceptul său ultim de poezie, diatribe dintre care cea mai semnificativă rămâne Poetica domnului Arghezi, publicată în "Ideea europeană", din 1 noiembrie. 1929 Își ia doctoratul în matematici, cu o teză privind Reprezentarea canonică a adunării funcțiunilor ipereliptice. Renunță la orele de la liecu, mulțumindu-se să rămână cu postul de asistent la facultate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prețios cântecul fără sex și incorporat al sferelor. Poezia insulară e exact opusul poeziei noastre a continentalilor. Ca să prindeți mai bine antinomia, încercați de gândiți această transmutare imposibilă de inspirații: Laforgue scriind Epipsychideon, Shelley, Complaintele. România nouă, 19 iunie 1921 POETICA DOMNULUI ARGHEZI " Cu încruntare mă-ndoiesc de acest astru." Ulalume În cunoștință, în sfârșit, de conținutul volumului Cuvinte potrivite, iau seama că titlul se irizează de un anumit humor. Asemenea titlu nu s-a putut prezenta poetului decât (veritabil act
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nu găsim în prezența banală a unui poet fără mesagiu, respins de Idee; ca altădată, de macerările vieții schimnicești. La apariția domnului Arghezi gazetarii afirmau un eveniment literar comparabil apariției unice a lui Eminescu. Și această impostură a putut prinde! Poetica rezumată de versul imposibil din Cuvinte potrivite: " Faci cu acul fir de perle" (Dor Dur) e o poetică măruntă și manufacturieră, cu care sunetul adânc eminescian n-are nimic de-a face. Eminescu domina naiva lui contemporaneitate, altfel decât Arghezi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
generale despre literatură. Importantă în asemenea cazuri este, după mărturisirea poetului, "teoria" - "teoria are și o valoare pragmatică. O unealtă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră", optică pe care Barbu o accentuează în iureșul polemic din Poetica domnului Arghezi. Urmând aceeași idee, ar însemna că G. Călinescu a scris, să zicem, articolul Poezia "realelor", în numele propriei sale poezii, și nu din convingerile sale estetice generale, convingeri și virtualități mai bogate, sau chiar altele, diferite de această poezie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-L ION BARBU ............... 115 F. ADERCA: DE VORBĂ CU ION BARBU ........................ 119 PAUL B. MARIAN: DE VORBĂ CU ION BARBU .............. 124 NOTE PENTRU O MĂRTURISIRE LITERARĂ .............. 127 FRAGMENT DINTR-O SCRISOARE ............................... 129 ATITUDINI FAȚĂ DE POEZIE RÎNDURI DESPRE POEZIA ENGLEZĂ ........................ 132 POETICA DOMNULUI ARGHEZI .................................. 135 "EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU .... 145 POEZIE LENEȘĂ ......................................................... 152 LEGENDA ȘI SOMNUL ÎN POEZIA LUI BLAGA ......... 155 RĂSĂRITUL CRAILOR ................................................ 159 SALUT ÎN NOVALIS ................................................... 163 CUVÎNT CĂTRE POET ............................................... 167 RIMBAUD ................................................................... 169 Traducerea (de Romulus VULPESCU) .............................. 175 JEAN
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca moduri de a rezolva dialectica între filosofie și poezie, moduri radical deosebite, dar unite prin refuzul punctului de vedere hegelian. Istoria ideilor își descoperă mai târziu coerența, istoricul tinde să se confunde cu logical. Ipoteza hegeliană trebuie căutată în poetica simbolistă și postsimbolistă. Tot aici trebuie căutat raporturile între poezie și filosofie. Ideeia “purificării “ și cea a “reîntoarcerii “ se integrează în conceptual de complex al poeziei moderne. Dar nu fără să servească unor rosturi metafizice. Resping în acest context speculația
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
prea mai are timp! Carmen a scris o carte care are metaforele acesteia și boboci de reîncolțit în cărți ce vor urma! Se numește "Fărâme de suflet". Eu cred, însă că nu este o reansamblare a fărâmelor de suflet, ci poetica unui suflet suplu, nuanțat în anvergura unei sinteze a iubirii și trăirii tumultoase armonizate cu patosul umanist al dragostei care nu are nicio justificare singură, ci decurge mereu în noi și aceleași trăiri, în alta și aceeași dragoste! (Aurel V.
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]
-
folosește în mod frecvent asocierile și suprapunerile de planuri narative, efectele contrapunctice ale compozițiilor sale fiind servite cu o gamă largă de mijloace tehnice. Linia vibrantă, cănd incisiva, cănd savant șovăitoare, construiește imagini de pregnanta evocare, cu o particulară aură poetica de esență lirica. Convertit în artă grafică, românul “Ciulinii Bărăganului” descoperă valente noi de emotivitate.” Vasile Drăguț ,,Vasile Pintea izbutește să echilibreze, într-un mod care mi se pare exemplar că forța de autocontrol, tradiția vie, fecunda, cu o modernitate
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
despre Muntenegru și poporul său minunat, iar Vasile Sfârlea a adus câteva precizări privind istoria micuței țări balcanice, s-a ținut un moment de reculegere în memoria victimelor accidentului rutier de duminică. A urmat un recital de poezie și proza poetica. Au citit din creațiile lor poeții: Maria Racolțea, Emil Perșa, Ioan Nemeș, Doina Nistor. Titina Nica Țene a recitat un poem închinat lui Eminescu, iar Doina Mărghitaș a dat glas unei pagini romantice închinate poetului nepereche. În încheiere, Vasile Sfârlea
SĂRBĂTOAREA LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA LA CENACLUL VASILE SAV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364012_a_365341]
-
grinduri și ape/ Renaște tăcerea, iar luna încape/ În somnul cu vise din iarna croită/ Suflării tăioase de stepă, ursită ... “(Noiembrie în Deltă ). Semnul cel mai limpede că mai presus de obiectul confesiunii stau conștiința acesteia, reflexul retoric al mărturisirii, poetica amintirii este faptul că rememorarea, cel mai adesea, chiar prin asumarea convenției: “Băncile “sufletului se-adâncesc/ Pe o alee-n dăinuire,/ Aliniate-n mod firesc/ Iubirilor din amintire. “”Aleea “, sau “Acolo e gândul și sufletul meu,/ Pe-ntinderi de ape
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
în opera lui Ion Minulescu, 1984; D. Micu, Modernismul; MINULESCU Scarlat, Istoria poeziei românești, ÎI, 1984; Adriana Iliescu, Poezia simbolista românească, 1985; Mioara Minulescu, Amintiri despre Ion Minulescu, 1985; I. Pop, Jocul; G. Ivașcu, Confruntări literare, ÎI, 1986; Șină Danciulescu, Poetica minulesciana: interpretări critice, 1986; A. Sasu - Mariana Vartic, Românul românesc, ÎI; R. Boureanu, Văzuți în oglindă timpului, 1987; I. Negrilă, Însemnări despre scriitori, 1987; C. MINULESCU Popa, Clasici și contemporani, 1987; F. Aderca, Contribuții, ÎI; I. D. Bălan, Repere critice, 1988
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
ÎI; R. Boureanu, Văzuți în oglindă timpului, 1987; I. Negrilă, Însemnări despre scriitori, 1987; C. MINULESCU Popa, Clasici și contemporani, 1987; F. Aderca, Contribuții, ÎI; I. D. Bălan, Repere critice, 1988; D. Caracostea, Scrieri alese, ÎI, 1988; S. Mioc, Anamorfoza și poetica, 1988; MINULESCU Vasile, Conceptul de originalitate în critică literară românească, 1988; S. Cioculescu, Itinerar critic, V, 1989; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; Perpessicius, Scriitori, IV; A. Sasu - Mariana Vartic, Dramaturgia românească, III. Ion Ionescu/Bucovu Referință Bibliografica: ION MINULESCU-poetul care
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
fotoni.../ Dincoace de ferestre, Verbul/ calcă țanțoș, până-ajunge/ în marginea ninsă,/ de unde-naintează prudent,/ pe partea de-argint-viu, carosabilă, logosabilă/ și verbos-abilă/ a hârtiei,/ făcîndu-se apoi nevăzut/ printre hematiile/ din auriculul drept/ al Poemului..” ( subl. n). Verbul calcă țanțoș ... ( ars poetica) Acest textualism de practician semiotician, face farmecul volumului inspirit titrat - aluziv la o „eră Arheopterix”: așadar a unei MUTAȚII a speciei (speței) umane. Poetul apelează atitudinal la oxymoron, ( procedeul stylistic „mușcătura nebunului”), și aici ne amintește de Adrian Botez, dar
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
de la „generalul“ aforistic, la un primar paremiologic-valahic paradoxism, sau la o „solie“ de sugestie cogaionică / zalmoxiană, chiar „intergalactică“ («să raportezi dezavantajul / la avantajul neștiut / nu-i totuși vorbărie goală» - și puțin poate fi mult, p. 63; cu focalizări de ars poetica: «...s-ar zice sunt o stare / un ceva nedefinit / un ermetic frig și soare / un penal zâmbind la zid» - fundături, p. 65; ori de Eu spațiat întru „respirarea“ punctelor cardinale: «eu cel ce e / și jos și sus / și vest
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
să trec peste primele mele emoții, mi-a dat curajul să mă afirm cu tărie ca actor român. Binecuvântate fie seratele de poezie din bibliotecă, cele care m-au ajutat să mă definesc și să-mi aprofundez cultură dramatică și poetica! Fericită localitatea care poate beneficia de pasiunea și generozitatea unor asemenea oameni, cum a fost și rămâne doamna Driva, care a sădit definitiv semințe ale devenirii intru ființă în niște tineri din Călimănești, care astăzi sunt scriitori, poeți, actori, sau
EVENIMENT CULTURAL LA CĂLIMĂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361086_a_362415]
-
deschisă și totuși, înșelătoare, a lumii, natura perisabila a ființei umane care și-a pierdut accesul la tot ce înseamnă etern, guvernează întregul volum. De asemenea, tot ce e simbol consacrat, se transformă în poezia Dacinei Dan, în contrasimbol. Ființă poetica se ridică în fața noastră că un turn de neliniște ( Sartre - „ Turn de liniște “ ), în sensul unei continue căutări prin sine însăși, un turn nedefinitivat, care se construiește mereu : „ m-am rătăcit prin mine / zdrențuindu-mi lumină / eram atât de atentă
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
2] cu Alex. Ștefănescu și tot așa se explică investigațiile hermeneutice din cartea Mirelei-Ioana Borchin. După substanțialul eseu conexiv din Nirvana[3], autoarea constată că ar mai fi câte ceva de spus, că dialogul cu Eugen Dorcescu ar putea continua dincolo de poetica treptelor - o aplicată trimitere la perspectiva hiperlucidității metafizice, a cuprinderii arhi- în arhe- și invers - și că fericirea poetului[4] nu se poate concepe decât în libertatea lui, în receptare, în spirit; modalitatea cea mai relevantă, iată, fiind interviul. Poate
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
în titlu, dar, toate la un loc, realizează ceea ce reține subtitlul cărții, adică un eseu hermeneutic în dialog cu poetul. În deschiderea acestuia, Mirela-Ioana Borchin decide să vorbească despre avatar cu o falsă vanitate: [...]„De pildă, am vrut să înțeleg poetica avatarurilor, care irigă cu mister lirica dorcesciană. Cum de nimeni, în afara mea, nu s-a referit la ea?” Și este adevărat: prea puțini s-au apropiat înaintea Mirelei-Ioana Borchin de acest subiect, deși despre poezia lui Eugen Dorcescu s-a
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Literatura Română. Aveam în plan să scriu o poveste de spionaj, cu tentă științifico-fantastică, cu submarine și extratereștri. M-am lăsat însă influențat de cineva apropiat mie, si, în ultima clipă, am scris altceva, ceva ce se vroia o descriere poetica a răsăritului lunii în pădure... Bineînțeles că încercarea mea nu a progresat dincolo de zonă pe școală. Îmi aduc aminte bine dezamăgirea adâncă suferită atunci. Nu eram supărat pe persoană care, de altfel bine intenționată, m-a influențat să-mi schimb
TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364228_a_365557]