3,697 matches
-
planul său...Între timp, cărăușii au apărut în pragul ușii, cu fețele proaspete, semn că au zăbovit mai multă vreme la fântână... Măriuța și Costache au și apărut în ușa cuhnei, cu un ceaun plin cu bunătăți. Oameni buni, ia poftiți la masă, că se răcesc mălaiele - a strigat crâșmarul. Fiecare cărăuș și-a ocupat locul știut trăgându-și câte o strachină dinainte. Măriuța și-a făcut datoria ca la carte. Între timp - gâfâind - Costache s-a prezentat cu un ceaun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mătușa Catinca - nevasta lui moș Dumitru. Da’ ce puneți la cale acolo, oameni buni? - a întrebat ea,curioasă. Pâcu, fâstâcit - cum nu-i era felul - a răspuns: Păi... iaca am venit și noi de pe drumuri și... și Dumitru m-o poftit în casă. Bine o făcut, că doar nu era să stați în mijlocul drumului. Parcă tot mai bine-i într-o casă de om. Între timp, moș Dumitru și-a făcut apariția, cu oala plină în brațe... Bine ai face, Catincă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cât grâu au adus. Cărăușii au stat cu sufletul la gură: „Dacă - cine știe cum - ne iese lipsă la cântar? Ce ne facem? Nu mai primim nici un șfanț. Unde mai pui și obrazul terfelit?” Când totul a fost gata, angrosistul i-a poftit pe Hliboceanu și pe Mitruță, ca să facă socotelile. De ce ai cântărit carele, jupâne, când știi bine că îți aducem grâul până la ultimul bob? - a întrebat Hliboceanu, cu glasul ușor asprit. Asta îi treaba mea.! Treaba voastră îi doar să-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
i-a mai rămas doar o rază deasupra dealului Ponoarelor, cărăușii opreau la poarta Crâșmei din drum. Costache crâșmarul le-a ieșit înainte: Un bob zăbavă și v-am deschis poarta. Așezaț-vă dobitoacele pentru noapte, așa cum știți voi și apoi poftiți la masă! Când fiecare car și-a găsit locul potrivit, Hliboceanu a poruncit: Mitruță, ai grijă ca totul să fie după pravilă. Când îți fi gata, adunați-vă, că Măriuța abia așteaptă să ne omenească. A intrat apoi în crâșmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lăsa-o tu, da’ nu te lasă ea - l-a luat la vale Pâcu. Tare mă tem că nu prea ai loc pe lângă baba ta cu hornoaica ceea de lulea. Aici însă - cu băieții - poți suge din muștiuc cât îți poftește inima - l-a contrat Costache. Ba am mare grijă de Dumitru, că de când s-o întors în cărăușie - adică acum câteva ceasuri - o scoborât milităria din pod. Și nu de alta, dar nu-i de nasul lui așa ceva. El ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
împac eu. Încolo...treacămeargă. Cum te știu eu și de pe năsălie te-ai ridica să spui cine știe ce polojănie! D-apoi câtă vreme ești viu? Cam ai dreptate, Dumitre. Și, ca să nu-mi uiți glasul chiar în seara, asta te-oi pofti la mine, ca să mai stăm la un pahar de vorbă... Așa, ca două catane bătrâne... Nu-i nevoie să-ți răcești gura de două ori, Pâcule, că în seara asta îți calc pragul negreșit... * De două zile ningea liniștit. Drumul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai să mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat pe vremea asta”. Cotman s-a așezat, neîndrăznind a privi în ochii Dochiței. Ei! Acum spune unde-i Vasile, de n-o venit acasă ca toți oamenii? Păi...Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorba Puicuță... Hooo! Opriți plugul, măi flăcăi, că am ajuns - s-a auzit glasul lui Cotman. Costache s-a arătat în poartă, cu felinarul în mână. Bine sănătoși, feciori? Intrați, aranjați dobitoacele și, ce mai? Când îți fi gata vă poftim la masă - i-a întâmpinat el deschizând poarta. Ce face Hliboceanu? a întrebat grăbit Cotman. Hehei! S-o dat jos din pat și vă așteaptă cu nerăbdare. Numai să punem toate cele la locul lor și am și venit. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să ieșim înaintea flăcăilor, că se aud carele scârțâind pe aproape. Măriuța și Costache se învârteau prin crâșmă ca în tinerețe. Motivul? Prezența celor doi - a lui moș Dumitru și a lui Pâcu... Parcă li se umpluse crâșma de mușterii!... Poftiți la masă, gospodarilor! Cum vedeți astăzi, avem oaspeți fețe alese. Cu chipurile limpezite de apa de la fântână, cărăușii s-au grăbit să-și ocupe fiecare locul lui. D-apoi de când îi visăm și îi așteptăm? - a răspuns Hliboceanu, cu voce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum ne privea! Ca un hultan, nu alta!... Dumitre, eu zic că-i deajuns cu lauda. Mai bine spune dacă am făcut o afacere bună cumpărând caii iștia? Ca dovadă că am pus mâna pe niște cai de soi, te poftesc să privești în urma mea... Moș Dumitru a adunat dârlogii în pumni, s-a aplecat ușor înainte și, strângând calul între pulpe, l-a îndemnat la... trap și apoi la galop! Pe măsură ce calul galopa din ce în ce mai tare, trupul lui moș Dumitru se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a auzit chiar și un chiot tineresc, iar mâna dreaptă a prins a se roti în aer, ca și cum ar fi mânuit o sabie cu adevărat... După o bucată de drum, s-a oprit. Întorcându-se către Pâcu, l-a poftit să facă și el la fel... Cu oarecare teamă la început, apoi prinzând curaj, a ajuns și Pâcu la moș Dumitru. Ei! Cum ți se pare, Pâcule? Merită banii au ba? Știi că nu prea ți-am dat eu dreptate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o strecoară pe sub ușă, și simte că e din nou în pragul unei crize de nervi care o să-i dea palpitații. După cîte servicii mi-ai făcut, nu mă poți refuza chiar acum, îi spune trăgînd zăvorul, deschizînd larg ușa, poftindu l înăuntru. Dacă insistați, o să intru pentru o clipă, dom’ Colonel, zice Poștașul întorcîndu se din drum, scoțîndu-și geanta de pe umăr, pășind sprinten în holul apartamentului. Cred că sînteți curios să aflați ce mai e pe-afară, spune aducîndu-și aminte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e nevoie și de puțină imaginație dacă vrei să iasă ceva, spune domnul Președinte. — Ar trebui să intrați odată, intervine din nou doamna Mina, ați stat destul în hol, i se pare, și e mult mai cald în sufragerie, îi poftește. Mai mare ghinion nici că există, reia Gulie, ca să vă puteți face o idee cam cum stăteau lucrurile în cazul lui Petrică, fustangiul. Sîc, sîc, să le plîngi de milă nu alta, zice Roja, privind la becul care abia mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le tot formați, spune Gulie, eu zic să vă lăsați păgubaș, e pierdere de vreme. Nu faceți altceva decît să vă mîncați nervii, adaugă Dendé, nu mai bine luați și dumneavoastră un loc la masă, un ceai, o cafeluță? îl poftește. — Lăsați-l în pace, intervine Bătrînul, să se convingă singur că totul e pierdut, că se bate cu morile de vînt. — O să vă demonstrez că vă-nșelați cu toții, se aude vocea lui Roja, care pune din nou mîna pe receptor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Timișoara, și pune odată pe masă ce ai pentru mine. — Ai puțină răbdare, zise Poștașul, toate la timpul lor, mai întîi trebuie să afli niște noutăți. — Iar începi? zise Timișoara, jur că dacă îmi vii iarăși cu aceeași poveste te poftesc pe ușă afară și caut pe altcineva să mă servească în trebușoara asta. — Calmează-te, zise Poștașul, că nu ești în situația să pui condiții, ți-am spus de la bun început că s-ar putea să vină o vreme cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lor, i se pare lui Roja, trebuiau să-mi spună totul înainte să se ducă de rîpă Bisericuța, ca să pun pe cineva pe urmele lor, dar n-a fost să fie, așa că guguștiucii și-au făcut de cap după cum au poftit. — E așa greu să recunoașteți, dom’ Roja? întreabă Dendé. Nici Angelina și nici Tușica n au fost nici o clipă îndrăgostite de Milițică și Părințel, amîndouă puseseră ochii pe dumneavoastră, dar nu știau cum să v-o spună. De ce vă lăsați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un asemenea locșor în buricul tîrgului dacă nu e uns cu toate alifiile? — Tocmai de aceea să știți că a fost ultima dată cînd v-am lăsat să jucați la comun cu restul lumii, îi spune, de acum înainte sînteți poftit la separeu, alături de lumea bună, astea sînt indicațiile lui, îl informează. — Măi să fie, are Roja o tresărire, trecînd în spatele barului, trimițînd ocheade dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gravată cu litere aurii prinsă în patru cuișoare. Nu uitați că ce o să vedeți trebuie să rămînă doar între noi, îi amintește grijuliu Patru Ace, așa ne-o cere etica pofesională, adaugă pe un ton oficial, în timp ce apasă pe clanță poftindu-l înăuntru. — Intrarea persoanelor străine strict interzisă, citește Roja cu voce tare, asta zic și eu schimbare, nu-i așa nepoțică? — Cea mai bună dovadă că ați devenit unul de-ai casei, zise Patru Ace. — Adică o să pot să joc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu una cu două! Să știi dom-le: eu sunt un vagabond care a citit vreo două mii de cărți din scoarță În scoarță...și cerșesc pentru că așa am eu chef. Dumneata Îmi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te afli În apropierea unei cabane turistice modeste, dar curată și primitoare. Pe verdele țipător, al magherniței, proaspăt Întins cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu litere galbene, mari și citețe:,,Vila Ben. Poftiți, dacă vreți să trăiți,,. Lui Antoniu Îi scapă Înțelesul cuvintelor. Îl lasă indiferent scrierea lor pe peretele proaspăt vopsit. Ceea ce trebuie să facă, este să găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât poftești, ai un salariu și o cămăruță curată, În care să te poți odihni. ,,Un veteran al cerșitului, a intrat În rândul lumii,,. Ar fi un titlu demn de o țară proaspăt intrată În Uniunea Europeană!,, Răspuns ,,Iar, Uniunea Europeană? M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copertă: Les Stupra, scria cu litere ornamentale. — Mulți oameni nu vor să accepte faptul că idolul lor mult iubit a fost cel care a scris aceste sonete. De aceea, cartea a fost surghiunită pe rafturile cele mai ascunse ale librăriilor. Poftiți, uitați-vă. Ne arătă o ilustrație. Dinamită pentru Hauptstein și pentru cei de teapa lui. Priviți aceste testicule, priviți această elevație. Și totuși mărimea falusului gigantic ne miră pe nedrept, rosti ursuz, apoi Începu să recite: Obscur et froncé comme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ne blagosloveau din plin! Dar cum rămâne cu disprețul nostru față de ei? Și cum rămâne cu Heshie și Alice? Asta ce mai voia să însemne? Când toate celelalte mijloace de persuasiune au dat greș, Rabbi Warshaw a fost rugat să poftească într-o duminică după-amiază la ei acasă, ca să-l îndemne pe Heshie să nu-și curme viața atât de tânără și să n-o încredințeze celui mai cumplit vrăjmaș al său. Eram după paravanul din camera de zi când rabinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
animalul, oricât de grotescă, de șmuțig 2 sau nătângă ar fi jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație cu tot felul de jivine abominabile se potrivește de minune cu rasa asta umană atât de superficială și găunoasă, care nu știe decât să bea, să divorțeze și să se bată cu pumnii. Imbecilii ăștia mâncători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
altele din astea? — Cred că e fatal, spuse domnul Savory. Nu se simțea chiar În largul lui și privi pe furiș spre omul bisericii În timp ce vorbea. — Eu nu sunt poet. Un poet e un individualist. El se poate Îmbrăca după cum poftește; nu depinde decât de sine Însuși. Un romancier depinde de alții. El e un om obișnuit, dăruit cu putere de expresie. I-un șpion, adăugă domnul Savory cu o retorică buimacă, scăpând „ș“-uri În stânga și-n dreapta. El trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]