656 matches
-
și Mântuitor, mă cuprinde teama că nu am făcut tot ce trebuia să fac pe acest pământ. Este drept că mă forțez necontenit să fac numai binele, dar nu reușesc întotdeauna. Spre exemplu, eu știu foarte bine că în ziua pogorârii Sfântului Duh peste apostoli, odată cu Sfântul Duh a pogorât, peste ei și darul limbilor. Biserica Ortodoxă este trupul domnului, darul Sfântului Duh, dar și darul limbii naționale. Cu toate acestea, preot și poet fiind, având darul Duhului Sfânt și de
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
le (din slav. "rosalii") (cunoscute și drept Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh (Sfântului Spirit)) reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști. De este comemorată coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor 2, 1-11) acest
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
pre-creștină s-a transmis și romanilor, care au denumit rusalka "dragaică" (drăcoaică, demon). În această săptamână era interzis spălatul, scăldatul, și în general, îi era interzis unei persoane să se apropie de ape. Peste această sărbătoare s-a suprapus sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh. Denumirea și sărbătoarea rusaliilor a fost împrumutată și de către romani. Când Imperiul Roman a devenit creștin în marea majoritate, această sărbătoare (împreună cu multe altele) au fost creștinate în sensul că au primit o semnificație creștină, suprapusă vechii sărbători
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce. Duminica de astăzi mai este numită și „Duminica Cincizecimii”, întrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de la Înviere. Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor care credeau în Hristos. Începând cu anul 2008, prima și a doua zi de Rusalii au fost
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
vizita mătușile. Ca urmare a creșterii numărului de viețuitoare din mănăstire, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare și s-a simțit nevoia unui lăcaș de cult mai mare. Între anii 1838-1843 a fost construită o biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", după planurile arhimandritului Veniamin Velișcu, prin osârdia stareței Agapia Curt. În anul 1878 s-a construit un turn-clopotniță la vest de biserica nouă. După desființarea schiturilor Balș, Unsa și Orășeni, călugărițele de acolo au fost transferate la Mănăstirea
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
și o seamă de personalități cum ar fi: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu ș.a. Biserica "Sf. Arhangheli" a ars în anul 1921, ea fiind restaurată în 1957. În perioada 1955-1957, pictorul arhimandrit Vartolomeu Dolhan (1912-1980) a restaurat pictura bisericii "Pogorârea Sf. Duh" și a pictat în frescă pereții interiori ai bisericii de lemn. Prin Decretul nr. 410/1959, Mănăstirea Agafton a fost desființată abuziv, maicile de aici fiind trimise pe la casele lor. În acea perioadă, aici viețuiau peste 300 călugărițe
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
din bârne groase de stejar. După transformarea Schitului Agafton în mănăstire de maici prin 1814, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh". Noua biserică a devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. Aici se află și mormintele celor trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
nou. În prezent, în această biserică se slujește numai de sărbătoarea hramului. În jurul bisericuței se află cimitirul monahal unde sunt înmormântați călugării de demult și călugărițele. La intrarea în curtea cimitirului se află și un turn clopotniță de lemn. Biserica "Pogorârea Sf. Duh" a fost construită între anii 1838-1843, ca urmare a faptului că vechea biserică de lemn devenise neîncăpătoare pe măsură ce obștea monahală de la Agafton a crescut numeric. Piatra sa de temelie a fost pusă la 1 iulie 1838. Deasupra ușii
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
asemănătoare celor de pe biserică. Lângă biserică se află mormântul arhiereului Chesarie Răzmeriță "Sinadon" (1798-1888), fost locotenent de Mitropolit al Moldovei (1860-1863). El a decedat la Mănăstirea Agafton la 19 august 1888, fiind înmormântat două zile mai târziu lângă zidul bisericii "Pogorârea Sf. Duh", la dorința sa. Slujba înmormântării a fost celebrată de arhiereul Dositei Botoșăneanul. În jurul mănăstirii Agafton există un adevărat sat călugăresc ca și la mănăstirile Văratec și Agapia. Casele mănăstirești de la Agafton au reprezentat, în majoritate, zestrea părintească a
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
case pe vârful muntelui Sion, colina aflată în sud- vestul "vechiului oraș" din Ierusalim. Această tradiție este relativ târzie, din secolele al IV - al V-lea și, se pare, derivă din tradiția mai temeinică care localiza pe Muntele Sion evenimentul pogorârii Sfântului Duh asupra apostolilor (Chiril de Alexandria, înainte de 348). Acest din urmă eveniment este menționat ca având loc într-o „odaie de sus”, foarte probabil aceeași unde a avut loc mai înainte Cina cea de taină. Astăzi e vorba de
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
simbolic chiar și în catacombe, pe baza mai multor texte biblice, fie ca un nor luminos (Exodul 13:21, 19:16-18; Cartea a treia a Regilor 19:11-12; Matei 17:5) (în scene care înfățișează Botezul Domnului, Schimbarea la față, Pogorârea Sfântului Duh), fie este înfățișat sub forma unei mâini care iese dintr-un nor (Exodul 3:20; 13:16); a ochiului lui Dumnezeu (Cartea a doua Paralipomena 16:19), a tronului lui Dumnezeu (Ezechiel 1:26; Daniel 7:9) sau
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
în satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Ea este situată în apropierea pădurii Dragomirna, la o distanță de 12 km nord de orașul Suceava. Biserica mănăstirii are hramul "Pogorârea Sfântului Duh" (sărbătorit în duminica de la 50 de zile după Paști). a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 305, având . Ansamblul mănăstiresc este format din cinci obiective: De asemenea, pe listă este
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
mai întâi ca episcop de Roman (1606-1608) și apoi ca mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava (1608-1617, 1619-1629). Însuflețit de dorința de a mări vechiul schit de lemn, Anastasie Crimca a zidit biserica mare a Mănăstirii Dragomirna, cu hramul "Pogorârea Sfântului Duh", una dintre cele mai de seama creații arhitectonice ale Evului Mediu românesc. Aceasta a fost finalizată și sfințită în anul 1609. Biserica mare nu are pisanie, ia datarea construcției se face pe baza unei însemnări dintr-un Tetraevanghel
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
acestea s-au pierdut în timp ca urmare a vremurilor vitrege prin care a trecut mănăstirea. Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii ale secolului al XVII-lea, în anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633) a înconjurat Biserica "Pogorârea Sf. Duh" cu ziduri de apărare masive și înalte. Mănăstirea a căpătat astfel aspectul unei fortărețe, având la colțuri patru turnuri de apărare, iar la mijlocul laturii sudice un turn-clopotniță înalt, pe care s-a amplasat o pisanie. Împrejmuirea mănăstirii s-
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
așijderè și Bîrnova, lîngă Iași, care apoi au fîrșit-oă Dabijè-vodă, fără beséreci în multe locuri și beserică lui Sfetii loanŭ, iară aicea în orasŭ, de îmrnă-sa făcută. Mitropolitul Anastasie Crimca a murit în anul 1629, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Pogorârea Sf. Duh", sub o lespede de piatră fără nicio inscripție. Neinscripționarea pietrei de mormânt este atribuită de unii autori vremurilor tulburi care explicau un asemenea gest de discreție. Domnitorul Miron Barnovschi-Movilă nu a reușit să termine lucrările la mănăstire. Astfel
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
componentelor artistice și realizarea de construcții noi pentru modernizarea infrastructurii conexe. Lucrările au fost efectuate de SC General Construct SA Suceava, după o documentație realizată de firma de consultanță SC Regional Consulting SRL Suceava, și au vizat următoarele aspecte: Biserica "Pogorârea Sf. Duh” este construită în formă de navă, fiind asemănătoare ca plan, dimensiuni și împărțirea spațiului interior cu unele biserici construite în secolul al XVI-lea. Totuși, ea se deosebește de acestea printr-o absidă poligonală în partea de vest
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
pictură în frescă de către zugravii popa Crăciun Mătieș, popa Ignat și Gligorie, formați în școala de pictură moldovenească tradițională. Numele lor este încrustat pe peretele altarului. Aceștia au adăugat și unele elemente decorative împrumutate din miniaturile manuscriselor muntenești. Pictura bisericii "Pogorârea Sf. Duh" se mai păstrează în prezent doar pe zidurile și bolțile naosului și altarului. Potrivit unor tradiții, au fost picturi și în pronaos și pridvor, ale căror urme se mai vedeau prin anii '60 ai secolului al XX-lea
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de pe cruce etc. În calota turlei este reprezentat Iisus Pantocrator, iar în conca absidei altarului este Înălțarea. Ca și la alte biserici din Moldova, în pictura murală sunt vizibile și unele elemente de folclor, costume de epocă etc. Catapeteasma bisericii "Pogorârea Sf. Duh" provine de la Mănăstirea Solca și este confecționată din lemn de tisă, în stilul rococo central-european al timpului, fiind bogat sculptată și aurită. Ea este formată din cinci rânduri de icoane. Pe primul rând (cel mai de jos) sunt
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Mântuitorul cu Luca și Cleopa, Maica Domnului cu Elisabeta, Petru salvat din valurile mării și o Minune săvârșită de Sfântul Nicolae. Al doilea rând conține patru icoane mari cu următoarele teme: Mântuitorul pe scaunul arhieresc, Maica Domnului Împărăteasă cu Pruncul, Pogorârea Sfântului Duh (icoana hramului) și Sfântul Nicolae. Pe ușile împărătești se află icoanele Bunei Vestiri și a celor patru evangheliști, iar pe cele diaconești sunt pictați Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Al treilea registru este format din icoanele celor 12
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
modeste. După construirea bisericii mari, terenul din jurul micului lăcaș de cult a fost transformat în cimitir. Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii ale secolului al XVII-lea, în anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633) a înconjurat Biserica "Pogorârea Sf. Duh" cu ziduri de apărare masive și înalte. Mănăstirea a căpătat astfel aspectul unei fortărețe, având la colțuri patru turnuri de apărare (numite astfel: Barnovschi, al arhimandritului, Gherontie și Silvestru), iar la mijlocul laturii sudice un turn-clopotniță înalt, pe care
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
în limba slavonă cu stema Moldovei și cu următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu Io Miron Barnovschi Movilă Voievod, Domnul Țării Moldovei, a făcut portalul acesta cu cinci pârguri și îngrăditura de zid în jurul sfintei mănăstiri Dragomirna unde este hramul Pogorârii Sfântului Duh, întru pomenirea mea și a părinților mei, cu binecuvântarea arhiepiscopului chir Anastasie Crimca, mitropolit al Sucevei, anul 7135 august 30"" (1627). Zidurile de incintă sunt construite din piatră brută de carieră, având o grosime de 1,7 metri
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
este pictată Maica Domnului cu Pruncul, în pandantivi, îngerii, în spatele catapetesmei „Jertfa lui Avraam”. Arcele sunt ornamentate cu sfinți în medalioane, în pandantivi, serafimii. Pe arcul dintre catapeteasmă și naos se văd alte scene, ca: „Schimbarea la Față”, „Adormirea Maicii Domnului” și „Pogorârea Sfântului Duh”. Una din scenele cu un conținut foarte semnificativ din punct de vedere social-național al poporului român este: „Încoronarea cu cununa de spini”, prin care se face aluzie la Gheorghe Doja. Îl reprezintă pe Iisus în mantie roșie, împărătească
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
Prinderea lui Iisus, Judecata lui Iisus, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce, Punerea în mormânt a lui Hristos), Maica Domnului cu Pruncul, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului, Anastasis, Deisis, Filoxenia lui Avraam și Sfinții Militari. În conca absidei de nord era reprezentată scena Pogorârea Sf. Duh, iar în cea de sud apărea Iisus la 12 ani în Templu. Ciclul Patimilor se desfășoară începând de pe peretele de nord, de lângă iconostas, continuă pe cel de vest și se termină pe cel de sud tot lângă iconostas
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
Antarctica. Corabia intră într-un canal prin gheață unde este prinsă într-un vast vârtej și începe să se scufunde în mare. „Manuscris găsit într-o sticlă” este una dintre povestirile marine ale lui Poe, care includ, de asemenea, „O pogorâre în Maelström” și „Lada dreptunghiulară”. Groaza care se degajă din povestire provine din imaginația sa științifică și din descrierea unei lumi fizice aflate dincolo de limitele explorării umane. Kenneth Silverman, biograful lui Poe, afirmă că povestirea este „un crescendo susținut al
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]