668 matches
-
stâlpi sfințiți de cântări melodioase - era o arhitectură țapănă, rece, goală - era atât de pustiu de frumusețe ca pieptul unui om mort... Sub murii acelei havre se strecura încet, c-un sac în spinare, un evreu tânăr. Trecuse miază-noapte. Luna poleia pietrișul uliței ce-l puteai număra, și umbra evreului, lipită pe păreți, îl urma parecă... într-o căsuță mică se vedea pin fereasta colbăită și afumată arzând un muc. El s-apropie și bătu încet. Un bătrân cu barba sură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al materiei În formele ei pure. Între ele, rubinul, diamantul, porfirul sînt cele mai răspîndite. Vin, apoi, ivoriul, aurul, cristalul, porțelanul dalb și alte materii prelucrate, cum ar fi cupa În care rîde „vinul cu spume-mbălsămite”... Nu lipsesc coloanele, bolțile „poleite d-aur și rubin” și, Încă o dată, stîlpii de porfir, umerii Îmbrăcați În diamante. Un corp, o pasiune, un peisaj - pentru a fi cu adevărat frumoase, poetice - trebuie să fie strălucitoare. Arta Începe de la un anumit grad de strălucire. Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i pulseze, ca cineva care se zbate sub cear șaf. I-am ridicat pleoapele și ce să vezi... Pe cât de chioară e lumina asta din salon, pe atât de încordate îi erau pupilele, de parcă totul în jur ar fi fost poleit în aur. Reacțio nează la lumină, așadar e de partea asta a frontierei. Numai că el vede o altă lumină, mai îmbietoare. Când i-am lăsat pleoapele să cadă, ochii nu s-au împotrivit, preferând să se reîntoarcă nu știu unde. Bolnavul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din care se răsfirau fire electrice. Cu stâlpul sprijinit în despicătura umerilor și mâinile întinse pe cele două brațe, fata făcu primii pași. Dar curând căzu în genunchi și se ghemui sub povară, abia suflând. Ceilalți tăceau. Lumina lunii le poleia fețele. Începură să urce în urma Magdalenei, oprindu-se odată cu ea. În depărtare, orașul se micșora și lumânările începeau să se stingă. Pe la jumătatea drumului, Magdalena se prăbuși. Trase, fără nădejde, de toate cele trei brațe care erau și ale ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
închisă pentru reparații capitale destul de mulți ani, până în 1883, dovadă că proprietăreasa Umbrăreștilor nu era dispusă să contribuie la repararea ei. În acest răstimp, odoarele cu care ctitorii ei o înzestraseră în 1794, vase de aur și de argint, icoane poleite cu folii de aur, veșminte, cărți etc., au fost date în păstrarea preoților Gheorghe Sobieschi, paroh, și Ilie Călugăreanu, tânăr hirotonisit (1864), precum și bisericii din satul Torcești. Abia în iunie 1883, meșterul Neculai Velea se angajează prin contract să efectueze
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Evhologhiul, ediția de Sibiu, 1833, în stare bună; - Predica de Antim Ivireanul din anul 1886; - Panahida, ediția Iași, 1837, stare bună; - Carte de Tedeumuri, ediția Sfântului Sinod, 1879, stare bună”. Acestor cărți vechi li se adaugă sfinte vase „de argint poleite cu aur”. Dintre cărți, cele mai vechi sunt Evanghelia din 1742 și Triodul din 1747, adică din perioada când Bozieștii erau în stăpânirea marelui logofăt Manolache Costache și a soției sale, Maria, născută Palade. Niciuna din cărțile arătate mai sus
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea./ și lumea, negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă deplină./ Curată-n cuget și la trup era/ și fecioria-i gingaș înflorea/ În
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pronunțată, având în față un pridvor deschis sub formă de baldachin, susținut de patru coloane. Este acoperită cu tablă zincată, acoperișul fiind străjuit de patru turle care se pot vedea de la distanță. Catapeteasma din tei masiv, pe alocuri sculptată, poleită cu bronz, iar în pictură predomină roșul pe fond verde. An de an, la 15 august, de Sfânta Maria, credincioșii se strâng plini de credință la biserica Sf. Maria din Onceștiîmplinitoare de dorințe. Acest lăcaș de cult este amplasat lângă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea./ și lumea, negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă deplină./ Curată-n cuget și la trup era/ și fecioria-i gingaș înflorea/ În
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu statui și sculpturi din bronz aurit și marmură albă. Era înconjurat de un zid înalt, iar principala intrare era cea dinspre sud, pe sub un arc de triumf. În centrul forului se afla statuia împăratului călare, turnată în bronz și poleită cu aur. Bazilica de pe latura de nord-est avea rol de tribunal, dar și de plimbare. În ea se intra prin trei porți străjuite de coloane din marmură, iar în interior era împărțită în cinci spații (nave), despărțite de coloane din
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
și mai picante și mai de efect. Au urmat multe excursii din ce în ce mai interesante și mai la distanță. Odată, după ce au strâns ceva bani fără știrea părinților, au plecat împreună cu trenul la Iași să vadă cum arată în realitate Teatrul Național poleit cu aur. Au avut noroc. Au văzut și teatrul și piesa Sânziana și Pepelea după Vasile Alecsandri, dar și papara pe care au luat-o la întoarcere a fost pe măsură. Și Lică și Costică și-au făcut rost de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
monarhi luminați". Până una-alta, întregul ansamblu a fost salvat, devenind Președinția Republicii Vandana de Nord, respectiv Republica Umanistă Vandana. Fațada aripii de nord a fost restaurată și piesele de patrimoniu jefuite au fost înlocuite. (Se spune că doar stucatura poleită cu aur de 24 karate ar fi costat o sumă echivalentă a 6,2% din PIB, banii intrând în buzunarele firmei LUPAK, firmă a unui verișor de a doua a Președintelui. Fapta a iscat un imens scandal, salvat doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
monarhi luminați". Până una-alta, întregul ansamblu a fost salvat, devenind Președinția Republicii Vandana de Nord, respectiv Republica Umanistă Vandana. Fațada aripii de nord a fost restaurată și piesele de patrimoniu jefuite au fost înlocuite. (Se spune că doar stucatura poleită cu aur de 24 karate ar fi costat o sumă echivalentă a 6,2% din PIB, banii intrând în buzunarele firmei LUPAK, firmă a unui verișor de a doua a Președintelui. Fapta a iscat un imens scandal, salvat doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
fierbinte; frică; ghețari; ghețuș; greață; ice; inconfort; inimă; inimos; încălzire globală; înlesnit; întindere; joc; lac; lapoviță; leod; lucie; lucioasă; luciu; luneca; lunecoasă; lunecos; macara; mahmureală; mare înghețată; moale; mort; multă; munte; nepăsător; ninsoare; nor; ocean; omăt; pahar; picior rupt; pol; polei; potop; puternic; Snow Queen; rău; rea; revigorare; risc; rîu; sculptură; stare; sticlă; strălucire; temperatură; temporari; textură; Titanic; tîrg; se topește; topit; traumă; țavă; ud; urît; urs; uscată; vară; vas; viață (1); 805/149/58/91/0 ghici: ghicitoare (161); întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
irealitate spațială potențat de slaba luminare a decorului, ca și de ploaia care sugerează, vizual până la sonor, adâncuri acvatice primordiale. Se pare de aceea că singurul univers ferm, între aceste lumi șiroind de ploi, îmbrăcate în cețuri și fum sau poleite de lumina lunii, rămâne universul gândirii. Metamorfozând discursul în scene jucate, aventurile gândirii din Sărmanul Dionis dau impresia unui lung monolog interior travestit epic (Ioana Em.Petrescu: 2005, 141). "Constelații intratextuale" Ne așteptăm ca intratextualitatea să înregistreze niveluri diferite, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
credinței prin mii de versuri mult am lăudat-o. delfinii vin și îmi sărută palma. cei mai bătrâni mă-ntreabă dacă-s bine. la rândul meu i-ntreb de sănătate și ce mai știe Tuzla despre mine... de mult mă poleiseră-n legendă. cine să stea cu timpul la taifase când ciuma se perindă paparudă prin Țara mea brăzdată de crevase... îi spun și eu că știu că geme Țara. că au secătuit-o șarlatanii și știe toată lumea, lumea mare că
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriașe aprinzând deasupră-le ceața ca un pojar““. Decadența de vine ea însăși personaj în roman, odată ce stă, parcă, în țesă tura intimă a lumii Crailor..., a personajelor, a orașului, a întâmplărilor. Ion Vianu observă acest fapt, vorbind despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
el joacă prin aceasta un rol „politic“, într-un sens similar celui despre care a fost vorba mai sus, în această carte: escapadele nocturne în care îi angajează pe cei trei crai sunt o tăietură transversală prin lumea me tro polei și o celebrare a multiplicității, a diferenței care afec tează decisiv instituirea unor fizionomii, clase sau tipuri umane rei ficate. Duplicitatea lui Pașadia este un exemplu care ilustrează această tensiune a universului metropolei. Împrietenirea acestuia cu Pantazi („mi se părea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și în Peter Vergo, Art in Vienna 1898-1918. Klimt Kokoschka Schiele and their Contemporaries, Phaidon Press Limited, 2001, p. 36. 375 "Eu sunt imperiul de la capătul decadenței, / Mă uit cum trec uriașii barbari blonzi, / Compunând acrostihuri indolente, / Într-un stil poleit de melancolia soarelui...". 376 Am împrumutat distincția realizată de Ion Negoițescu, în Poezia lui Eminescu (EPL, București, 1967, ediția a II-a, Editura Eminescu, București, 1970), cu privire la cele două dimensiuni ale poeziei eminesciene, cea din antume și cea din postume
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea primară - „la Marele-nceput”, „tribut al durerii”, contopire „de-a pururi...” (o gulieta și-un Romeo?; o eeloïse și-un Abelard? un Paris și-o Elena? un Tristan și-o Isolda? un Lancelot și-o Guinevere?) „Trupurile” lor vor „polei” cărările veșniciei... „Ce puf atât de moale / Ne-nvăluie divin?” Resemnare sau refacere a armoniei divine?! „Adoarme lin și cerul...” Ceea ce vom reține este doar o (virtuală) frumoasă poveste de iubire care va înflori întru eternitate, prin dulci amintiri, înnobilate de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fel de pioșenie. Îi prinse și ea mâna și și-o apropie de gura ei. El își trase mâna rușinat. Cele două trupuri stăteau nemișcate, întinse alături, ca și cum o sabie cu două tăișuri i-ar fi despărțit. În lumina candelei poleind blând patul, fiecare din ei credea că nu înțelege ceea ce înțelesese și că nu este adevărată clipa pe care o trăia. Vesel, din întunericul odăii celei mari, Nicos mirele intră în odaia Laviniei. Se sperie ca de o vedenie. În
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lași, măria ta?” Convoiul negru se înșira pe Podul lui Șerban Vodă ca s-o ia pe calea Cotrocenilor. Frații, cu capetele în pământ, cu pas liniștit, cu mâinile ascunse în mânecile largi de aba neagră, cucernic aduse în față, poleiți de soarele ce răzbătea printre nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De fapt Șerban Vodă ajunsese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prețioase de toate culorile și de toate mărimile. Lângă Selin, tot în picioare, sta Toma Cantacuzino, îmbrăcat în caftanul elegant cu care fusese la biserică în ziua de Paște. Soarele, aproape de apus, intrase după niște nori cenușii, lungi și subțiri, poleindu-le cu aramă topită marginile zimțate și trimițând pe cerul ce se înălța albastru fâșii de lumină. Intrând în tabără, lăutarii au început să cânte iar flăcăii și-au schimbat mersul în dans. Aveau căciuli din blană de miel, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai multe; oare ce strălucire ar fi avut ce s-a înălțat de noi fără povața și învățătura domniei tale? Am trăit amândoi într-o întrecere, eu ți-am dat cheag pentru averea ce o ai și domnia ta mi-a poleit năzuințele. Suntem alături, neică Mihai și la Slănic la ocne, la mânăstire sus la Sinaia, la Colțea, la Titireciu, la Fundeni, la Zlătari și acolo la Turbați, unde dă preaplinul lacului Snagov în Ialomița. Te-am simțit așijderea și la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Era și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele și te-nconjoară din toate părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]