527 matches
-
rațional, metodic, care-și argumentează atent punctele de vedere. Sau cu propriile d-sale vorbe: "M-am străduit mereu să disting, în ordinea percepției, pamfletul (umoral, pătimaș și afectiv) de polemică (lucidă, deliberată și rațională). Pamfletarul se enervează și scrie. Polemistul scrie și enervează pe alții. Am evitat din răsputeri să scriu pamflete - mi-am dat toată silința să public polemici". Fără să fim chiar totdeauna de acord cu afirmațiile criticului clujean, considerăm că avem a face într-adevăr în persoana
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
alții. Am evitat din răsputeri să scriu pamflete - mi-am dat toată silința să public polemici". Fără să fim chiar totdeauna de acord cu afirmațiile criticului clujean, considerăm că avem a face într-adevăr în persoana d-sale cu un polemist foarte dotat care se cuvine recunoscut ca atare. Și să nu ne ascundem după deget pretinzînd că se cuvine a scrie cît mai mult "de bine" și cît mai puțin "de rău", că a avea rezerve față de un autor înseamnă
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
este tocmai negativismul, nihilismul, obsesia "descompunerii" și a "neantului valah" din opera lui Cioran". Să fie oare acestea forme critice ale deschiderii spre Occident, ale asimilării valorilor naționale, ale libertății de conștiință, ale pluralismului acesteia? Nevoind a părea "pamfletar" sau "polemist" (precum E. Simion!), dl Adrian Marino tocmai asta este! Alexandru Paleo-logu e "combătut" într-o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu este un fel de Maurice
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
la un moment dat: Stranie alcătuire mai e totuși Alexandru George!" Despre Grigurcu vorbește ca despre "criticul-poet" sau "poetul-critic", îngăduindu-și comentarii malițioase, mai ales când simpatiile lui merg către literatura feminină. Remarcă însă cu admirație "virulența în verb" a polemistului, necunoscută de la început "mătăsosului critic". "Strategiile unui cronicar în tranziție" (cronica la "Litere în tranziție" de Florin Manolescu) este poate analiza cea mai plină de durități dintre toate cele adunate în volum. Nu e nici un dubiu (cum se mai întâmplă
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
forța inepuizabilă a imaginației de a sugera noi întrebări, ca alternativă la răspunsurile suficiente și previzibile de tot felul. Dintr-un observator, contemplator și celebrator al lumii constituite, așa cum este localizat pictorul de către percepția comună, Trifu devine un combatant, un polemist, în sensul originar al cuvîntului, pentru care limbajul este doar un pretext, imaginea și forma sînt simple vehicule, în vreme ce miza este morală, iar reperele și aspirația sînt de natură pur spirituală. Un suflet premodern, pentru care lumea este riguros construită
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
Gheorghe Grigurcu Polemica? În pofida aparențelor, aceasta face parte, ca să zic așa, „din registrul ideilor gingașe”. Din care pricină e pîndită de abateri pe care le putem vedea prea adesea cu ochiul liber. Una din ele e reprezentată de polemiștii „de casă”, atașați unui grup ori înflorind în preajma (în umbra!) unui potentat al lumii literelor. Altă speță de scris „bătăios” e cu atîtea năbădăi, atît de capricioasă încît nu mai cunoaște nicio consecvență, nicio margine. N-are niciun Dumnezeu. Ce-
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
să nu fi fost cunoscut acest atât de activ om de presă, vorbitor, după plecarea în exil, la „Europa liberă” și la „Radio France Internationale”, acest prodigios critic de întâmpinare, component al faimoasei echipe de critici de la România literară, acest polemist incisiv intrat în confruntări dure, înainte de 1989, cu slujitorii protejați ai politicii culturale a partidului, protestatar, în ședințele de la Uniune, alături alți confrați, în privința „tezelor din iulie” și a urmărilor lor, împotriva distrugerii monumentelor, a satelor? Acest fel de manifestări
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
săi de seamă. Din grafica lui strălucită, continuă să ne privească Delavrancea, Coșbuc, Șt. O. Iosif, Minulescu și, firește, Caragiale. Scrie dl Tătaru: "...Asemenea lui Caragiale, Iser ne apare ca un nesentimental, un adversar al idilicului și pitorescului căutat, un polemist și un spirit satiric, un artist care înfățișează figuri dramatice din lumea satului românesc [...], un observator lucid al realității, transsubstanțiată, în opera sa, iubirii esențiale, un pictor preocupat de natura umană, surprisă în tipicitate și particularitate psihologică..." Trecută aproape neobservată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
-o mereu pe un ton civilizat, chiar dacă uneori ironic. Se numără printre cei care mai cred că ironia nu-i poate jigni decît pe proști și că inversul ei nu este seriozitatea, ci stupiditatea morocănoaă. Ș. Cioculescu a fost un polemist urban, neagresiv, un adversar pe care orice om inteligent ar trebui să și-l dorească, un critic de idei limpezi, un raționalist incurabil, un spirit galic prin excelență.
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
si oameni politici. În România, a cumpărat presa de dreapta, de centru și de stânga cu banii statului, risipind ca un nabab. N-avea scrupule și nici pudoare" (p. 77). Deși simpatizat pentru harul de "scânteietor jurist oral, analist și polemist acerb", apărător al proletarilor, "Jenică Maurer", devenit șeful secției juridice a Academiei RPR, nu e iertat pentru că "n-a scris în viața lui decât o duzină de cărți poștale ilustrate" (p. 187). Mihai Beniuc e "un țârcovnic al stalinismului", un
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
lumea; cărțile lui Nemoianu Calmul valorilor sau Înțelepciunea calmă închideau orizontul speranței în sintagme-titlu. În realitate, Virgil Nemoianu nu este nici pe departe „calm”. Apărarea canonului literar, a civilizației europene, a spiritualității creștine, a importanței esteticului are în el un polemist redutabil. Luînd partea culturii contra anti-culturii drapată în straie multiculturale, profesorul de la Universitatea Catolică din Washington vorbește în numele unui public anonim, însă extrem de întins. Cititorul român se simte reconfortat întîlnind asemenea opinii în zona de vîrf a cercetării literare americane
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
pasabil numai cînd se aplică asupra fondului metafizic al textului literar", care "devine prolix și este nevoit să capoteze în fața mecanismelor textuale ce comandă noile forme de conținut și noile forme de expresie". La fel de nedrept ni se înfățișează a fi polemistul cabrat cu prozatorul Mircea Horia Simionescu, care ar fi reușit "să se cocoațe înaintea altor prozatori autentici, deși paginile sale sălcii, de intertext, frizează ridicolul prin platitudinea scriiturii". Așadar un, furor ce-l face pe exeget să vadă negru în fața
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
de majoritatea comentariilor care au fost integral favorabile. Obiecțiile recenzentului nu sînt lipsite de temei. Avem totuși o nedumerire: C. V. Tudor nu într-o “descendență” onorantă este situat, cum spune dl C. Rogozanu referindu-se la Arghezi și alți viguroși polemiști de ieri, ci într-o “ascendență”. Despre “descendența” lui C.V.T. nu știm mare lucru deocamdată. * A apărut numărul 1 din noua revistă a Institutului Cultural Român: CULTURA. În cel dintîi editorial, dl Cristian Teodorescu, directorul publicației, ne asigură că ea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
fost tratat în România literară cum ar fi vrut dl Breban, care, mă-ntelegi, a fost redactor-șef și a protestat la începutul (sic!) de dictatură comunistă oferindu-si demisia etc. etc. Uluitoarea candoare îl face pe dl Breban un polemist foarte vulnerabil. Nu vreau să abuzez. Ce păcat că lavă care se revarsă în restul articolului, pîrîiase-pîrîiase, nu e decît o cenușă lichidă "în cele patru române ale mele" de după revoluție! Numărul următor al Contemporanului mi-a scăpat, dar în
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
ea cartea lui Virgil Tănase. Din păcate sunt și zone în care renunță la obiectivitate, alunecă în considerații despre moravurile literare, despre unii oameni ai scrisului pe care autorul, se vede, nu-i prea suportă. Dă atunci în pagini întâietate polemistului, uitându-l pe romancier.
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
lucruile din acest punct de vedere mi se pare potrivit să reamintim ce a scris Sebastian despre De două mii de ani, puțin spus: iritat, de grosolănia cu care Nae Ionescu, profesorul mult admirat, în a sa prefață, apoi și alți polemiști, l-au botezat Iosef Hechter pe naratorul acelei ficțiuni și "pornind de la acest nume s-a stabilit caracterul autobiografic al cărții", apoi s-a răspîndit zvonul că e un roman cu cheie. "Îmi dau seama că e inutil să protestez
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
scriitor simte făcînd parte dintr-o școală, nu mai are talent." Dar libertinajul acesta doctrinar este o poză. Delavrancea schimbă, cu bună știință, o tabără literară pentru alta, însușindu-și ideologii pentru care va încinge, nu o dată, spada de redutabil polemist. Tăia răni adînci în sufletul adversarului" spune Iorga. Contactul pasager cu Junimea unde citește în 1886 nuvela Trubadurul nu-l împiedică, un an mai tîrziu, să intre în redacția României noi, condusă de B.P. Hasdeu. De aici lansează polemici, nu
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
răzmerița rusă, absurdă și nemiloasă". Eseistul nostru acordă, pe bună dreptate, o atenție susținută unui comentator de marcă al autorului Sufletelor moarte, Dmitri Merejkovski, a cărui carte, din 1906, Gogol și diavolul, a și tradus-o. Poet, romancier, critic, traducător, polemist, Merejkovski și-a cîștigat în epocă un mare prestigiu. Atitudinile sale de frondă au mers de la despărțirea de Biserica ortodoxă rusă, în vederea edificării unei "noi conștiințe religioase", pînă la anticomunismul său viguros, la protestul împotriva "cezaropapismului" proletar, în urma căruia a
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
intenționez să clarific acest punct aici", își adnotează iarăși dl Michael Finkenthal insciența și dorința, în acest punct, de-a o perpetua. Ne îngăduim deci a "clarifica". Subsemnatul s-a văzut atacat pe motiv de... antisemitism, de către un critic clujean, polemist fugos, care nu găsea altceva mai bun de săvîrșit decît să se silească a demonstra ceea ce de facto nu se putea demonstra, în cuprinsul a două întinse articole din Tribuna, speculînd același subiect, personalitatea lui Mihail Sebastian, cu pretenția de-
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
Istoricul acesta poate fi usturător de ironic atunci cînd vrea și fermecător de cald atunci cînd își propune. Și totuși nu are nimic belicos sau agasant în tonul scrierilor sale. E tranșant fără să fie agresiv și nu are grosolănia polemiștilor care atacă mai mult dintr-o tresărire temperamentală decît în virtutea unei arte a cuvîntului. Pe scurt, un spirit revărsîndu-și diatribele asupra celor pe care îi disprețuiește. Cu un simț prozodic spontan, știind cînd să oprească fraza și cînd s-o
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
primăvară, Ioanide primise din partea unui primar de cartier invitația de a construi o primărie monumentală și o biserică pe un vast teren cu desăvârșire degajat și care urma să constituie piața principală a cartierului. Primarul era un om politic temut, polemist parlamentar care făcuse interpelări răsunătoare și divizor de partide, cu toate că el însuși era șeful unui mic partid, cu ajutorul căruia pătrundea în Parlament fără întrerupere. Acum, primind modesta însărcinare de primar de cartier, dădea un concurs echivoc guvernului, revervîn-du-și oricând dreptul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu vechii aliați, dovadă scrisoarea către contesa Assheton-Jones, pe care guvernul român nu voia s-o ia în considerare. Prințesa ticlui o scrisoare vibrantă către Charles Maurras și Léon Daudet, cu gândul de a o expedia cu avionul celor doi polemiști francezi. N-avu însă timp să pună în aplicare acest proiect. Convocase afară de aceasta doamnele române din înalta societate, afiliate operelor ei ortodoxe, cât și exponenți ai clerului, și compusese în acest scop o moțiune drastică, cu gândul de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
literare românești par destul de liniștite; dacă facem abstracție de mărunta furtună iscată de cearta dintre Ion Vartic și profesorul Mircea Zaciu, o ceartă ce se poartă pe seama unor mărunțișuri, dar care are meritul de a pune În evidență harul de polemist al unui individ altminteri atât de delicat: Ion Vartic. Dragii mei, sper că v-ați Întors reconfortați și cu vești cât mai bune din lunga voastră călătorie estivală. În așteptarea unui semn din partea voastră și Îmbrățișându-vă fratern pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să n-o atragă în polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a libertăților cetățenești, modul de viață american invulnerabil, și totuși amenințat la infinit. Era unul dintre acei polemiști iritabili, furibunzi, care scoteau tot timpul la bătaie statistici bogate în detalii și mereu altele. Barbara îl făcea praf. Într-un mod deloc sportiv, lăsându-l chiar pe Duane să lupte în același ring. Odată, el se apucase să citeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o anume lașitudine morală sau dezamăgire cauzată de preponderența în lume a proștilor, agresivității, a capriciului superficial etc. (concepție care trădează o psihologie de om dezarmat, vulnerabil; anticipăm, Ibrăileanu nu are o psihologie de biruitor, nu este un temperament de polemist, așa cum s-a afirmat; vom aduce argumentele de rigoare la capitolul despre critic). Nu este o atitudine elitistă și, deci, o fisură în concepția democratică promovată de Ibrăileanu, ci un criticism lucid și, mă repet, inocent, o ușoară exagerare, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]