610 matches
-
a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Steinhardt, Nicolae, Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, Editura Mănăstirii Rohia / Polirom, Iași, 2010. Steinhardt, Nicolae, Între viață și cărți, Editura Mănăstirii Rohia / Polirom, Iași, 2010. Steinhardt, Nicolae, Monologul polifonic, ediție îngrijită și Prefață de Virgil Bulat, Ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Steinhardt, Nicolae, Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional: critica operei lui Leon Duguit: teză de doctorat, Editura Solstițiu, Satu-Mare, 2000. Steinhardt, Nicolae, Articole
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în mare parte celuilalt, exteriorului. Imaginile sunt o cale mai directă de transmitere a mesajului decât cuvintele. Civilizația secolului al XIX-lea este, preponderent, a imaginii [v.Hamon, Imageries. Littérature et image au XIXe siècle, 2001]. Reprezentarea are un caracter polifonic, fiind o densitate de semne, care, paralel cu textul, se bazează pe numeroase sisteme extraverbale. Pariziana exploatează diversele resurse ale expresivității: cea a verbalului se dublează eficient cu cea a paraverbalului. Că în teatrul lui Artod, cuvântului îi este rezervat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o simțire... curată și puternică a naturii ”. TUDOR ARGHEZI - TESTAMENT Vorbind despre Tudor Arghezi, C. Ciopraga spunea: „Nici simbolist, nici clasic, nici tradiționalist, dar Împrumutând din toate, potrivit profilului propriu, poetul „Testament” - ului reprezintă un punct de convergență, fiind un polifonic magistral, asemenea neliniștiților „plopi Înalți, cu voci adânci și șoapte multe”. Plecând de la această apreciere, poate nu ar trebui să nu luăm În seamă ce spunea T. Arghezi Însuși prin 1904: „Noua școală franceză - de câte ori i-a venit ei chef
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de înțelesuri"16, este momentul, pe care Our Voices îl celebrează, al redefinirii "cercetării înseși, prilej cu care cercetătorii etnici să își creeze propria agendă de cercetare și să contribuie, astfel, la (apariția unei adăugirea mea) melodii culturale cu adevărat polifonice"17. Iată crezul teoretic exprimat practic în scriitura academică a celor doi. Impulsul de a spune povești, propriu ființei umane, al cărui potențial copleșitor îl vom discuta într-un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Dimpotrivă, cred că acest nou val de politicieni români, “instalați” în mandate deloc confortabile, generația uninominalilor, constituie, de fapt, o mare șansă pentru deschiderea societății românești către politică. Acest lucru este confirmat și de intervențiile eseistice care formează discursul profund polifonic și intertextual al volumului nostru. Morala (ego)grafistului: E nevoie de femeie în politica românească. Morala proprie: Femeia nu trebuie transformată în procente, cooptarea ei la decizia politică impunându-se de la sine, prin ceea ce ea reprezintă în societatea românească. E
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
simfoniei, sau dintre temele aceleiași părți, e foarte logică și unitară. Dacă Mozart s-a rezumat să întreprindă modulații numai în cadrul tonalităților înrudite major-minore, Beethoven depășește acest cadru, înfăptuind incursiuni în tonalități îndepărtate, ca de pildă, în ,,Eroica”. Dintre procedeele polifonice, semnalez folosirea fugato-ului în finalul simfoniei a III-a, în ,,Allegretto” din simfonia a VII-a și în finalul simfoniei a IX-a. În ceeace privește orchestra, Beethoven a pornit de la componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime, care umplu treptat țesătura polifonică și armonică. Intervine pe urmă și a doua temă condusă de viori. Pe un ritm punctat al timpanului, instrument căruia Beethoven îi dă valori expresive nemaiântâlnite până la el, se face încheierea expoziției. Scurta dezvoltare ce urmează este întemeiată pe începutul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
către mijloc o melodie luminoasă, ca o împăcare, ca o reconfortare, ca în partea mijlocie Marșului funebru din ,,Eroica”. Dar ritmul funebru svâcnește în adâncurile orchestrei. Melodia tristă revine de astă dată în registrul acut. Către sfârșit, apare o dezvoltare polifonică bazată pe ritmul caracteristic al acestei mișcări. Existența este o luptă între lumină și întuneric, între bucurie și suferință. Acesta este gândul pe care ni-l trezește revenirea melodiei auzite mai înainte la clarinet. Punându-l în legătură cu caracterul celorlalte părți
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Richard Powers este foarte sugestiv: „Ca să găsești sufletul, trebuie să-l pierzi mai întâi“ (A.R. Luria). O carte în care suspansul este dozat cu măiestrie de un scriitor foarte talentat. Nu ne rămâne decât să așteptăm ecranizarea acestui roman polifonic. Cel care cheamă ecoul devine încet-încet și o metaforă a atentatelor de la 11 septembrie, o meditație asupra identității Americii și a transformărilor pe care aceasta le-a suferit în ultimii ani. Traducere din limba engleză și note de Iulia Gorzo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
În evidență faptul că Nichita Danilov nu este numai poet, ci și un foarte bun romancier. Nichita Danilov, Locomotiva Noimann, colecția „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2008, 29.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA NICHITA DANILOV Locomotiva Noimann este un roman polifonic Bogdan Romaniuc Dacă pentru celelalte romane din ciclul Tălpi ați ales ca motto-uri citate din Ecclesiastul și din Heraclit, pentru Locomotiva Noimann l-ați preferat pe Milan Kundera. Care sunt motivele pentru care ați făcut această alegere? Fiecare carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Fellini... „Uvertură“, „Larghetto e piano“, „Andante non tropo“, „Aria lui Satanovski“, „Vals“, „Marș“ sunt nume de capitole, dar pot fi și titlurile unor piese de muzică clasică. Este Locomotiva Noimann un roman muzical? Nu știu dacă e chiar muzical. Dar polifonic, da. Pe scenă, intră În dialog toate instrumentele. Acordeonul și trompeta, dar și flautul ce hipnotizează masele pe terasa Corso. Și pieptenele, și beschia, și clopotele, și frunzele de arțar strivite Între buze, și iarba dracului... Ca să nu mai vorbesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
pentru mine, iar fotografii din străinătate, dacă aș posta, aș stârni invidii omenești. Subiectele de publicistică mi le rezerv pentru rubrică, mai ales că am cultul hârtiei tipărite. Care ar fi, atunci, culoarul pe care să evoluez în această nebunie polifonică? Un blog cu cronici literare, semnate de mine, la cărți importante, semnate de alții. Față de volumele propriu-zise de critică, va apărea posibilitatea comentariilor „la cald“, cu aprobări și dezaprobări, cu noi argumente pro și contra. Trimisul nostru special Florin Lăzărescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și unitară care recuperează tot ceea ce a fost eliminat sau pus între paranteze îndeosebi de către structuralism. Această orientare, care în mod normal ar trebui să domine lingvistică secolului al XXI-lea, ar putea fi definită, în esență, ca un poststructuralism polifonic cu un puternic fundament și cu frecvente inserții de teorie și filozofie a limbajului că, de pildă, concilierea viziunii saussuriene a limbii că sistem de opoziții funcționale cu viziunea humboldtiană, de sorginte aristotelica, a limbajului că enérgeia, ca sistem dinamic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
realizat, condiționat, după lectura integrală a romanului, după parcurgerea celorlalte etape tradiționale ale receptării textului literar. Convinși că mulți elevi n-au capacitatea de a surprinde pluralitatea de sensuri care se ascund între paginile acestei opere cu o structură narativă polifonică, am încercat ca, prin film, să deschidem calea unor clarificări, mai ales în ceea ce privește relația omului cu divinitatea, cu natura, tangența cu basmul, specificul național sau arta literară. Credem că filmul regizorului Mircea Mureșan cu un scenariu scris de Petru Veniamin
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
pe asemenea note preliminare, construcția romanului Răscoala poate fi asemănată cu un edificiu arhitectural sau muzical, însă nu cu unul simplu sau simplist, ci cu variantele cele mai complexe care presupun dimensiuni vaste, planuri tematice largi, conflicte ascuțite, cu îmbinarea polifonică a diverselor linii melodice. Analiza pe care o întreprindem, realizată din perspectiva comparatismului estetic, presupune o lectură din interiorul căreia romanul nu mai este înțeles numai ca formă și cu atât mai puțin ca o simplă expresie tematică a dramei
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
întâi a simfoniei lui Beethoven. Scriitorul folosește o tehnică a contrastului și a contrapunctului, interferând și alternând planurile. Contrapunctul, ca expresie muzicală, se trage din latinescul „punctum contra punctum”. în Răscoala, fiecare punct își are contrapunctul, antipodul său. Zugrăvirea e polifonică, bazată pe îmbinarea celor două linii contradictorii și a ramificațiilor lor. Fiecare fapt din lumea țăranilor demască - în text sau în subtext - faptele moșierilor și ale arendașilor, o „boierime crepusculară”, „stăpânitorii de pământuri, absenteiștii”5. Opoziția apare la toate nivelurile
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
de comunicare valoare colectivă (sau publică). Încălcarea acestor reguli generează eșecul actului de comunicare, iar în cazul limbajului politic, conduce la pierderea legitimității locutorului și a actelor sale politice. O trăsătură definitorie a manifestărilor discursive din domeniul politicii este caracterul polifonic, limbajul politic fiind palimpsestul enunțurilor anterioare ale aceluiași emițător, dar și al enunțurilor adversarilor. Una dintre formele prototipice de manifestare a limbajului politic, dezbaterea, pune în evidență calitatea de inter-discurs a acestuia: limbajul politic reia, interpretează, analizează, inovează chiar conținuturile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valențele argumentative imanente întrebării sunt intens valorificate în cadrul limbajului politic, emitentul considerând în aceste situații că răspunsul este de la sine înțeles. b) Negația polemică reprezintă o strategie argumentativă bazată pe contestarea unui alt enunț și are caracter dialogic, replicativ și polifonic. c) Metafora cu rol argumentativ constituie un tip de strategie argumentativă care nu mai are rol ornamental, devenind semnificativă și cognitivă. Metafora se definește printr-un transfer de semnificație și o tranzacție între contexte eterogene. d) Amplificarea este un alt
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
puțin vizibilă, cel al proverbelor și sloganurilor, ceea ce ne va permite să reflectăm asupra proceselor de captare și de subversiune care permit enunțiatorului să-și sprijine vorbirea pe vorbirea altcuiva. 1. Enunțare proverbială și polifonie Proverbul Enunțarea este, prin excelență, polifonică; enunțiatorul își prezintă enunțarea ca fiind reluarea unui număr nelimitat de enunțări anterioare, cele ale tuturor locutorilor care au pronunțat proverbul respectiv. Dar nu este vorba de un citat în sensul obișnuit al cuvîntului, cum ar fi, de exemplu, cea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
experiența comportării umane ; în sfârșit, la alt nivel, ideile și atitudinile umane. Toate aceste materiale, inclusiv limba, există și în afara operei literare, dar în alt mod ; însă într-un poem sau într-un roman izbutit ele sunt antrenate în relații polifonice de dinamica scopului estetic. Se poate oare evalua literatura în mod adecvat după criterii pur formale ? Vom schița un răspuns. Criteriul pe care formaliștii ruși îl 'consideră principal apare și în alte evaluări estetice : el constă în noutate, în surpriză
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
instrumentului, cei doi pianiști ai duo-ului de pian trebuie să acorde o atenție sporită pentru realizarea 15 și echilibrarea întregului, operând cu același tip de sonoritate (timbru). Muzica partiturilor pentru patru mâini este mai densă, atât armonic cât și polifonic, prin ocuparea unei arii mai largi a claviaturii. Acționând cu un tușeu omogen în registrele extreme, cei doi vor realiza un cânt unitar în diferite nuanțe și într-un tempo adecvat. 1.2. Partitura pentru pian la patru mâini Compoziția
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
Ex. Utilizarea alternativă a pedalei va fi minuțios notată pe partitură și exersată pentru a evita orice neînțelegere. Țesătura muzicală a unei partituri pentru pian la patru mâini impune uneori o utilizare specială a pedalei: în cazurile în care pasajele polifonice sunt dense și cuprind toate registrele pianului simultan în nuanță de ff, singurul mod satisfăcător de a pune pedala va fi „vibrato-ul” sau „semi-pedala”. Pentru exemplificare am ales Sonata în Do major, partea a III-a, de P. Hindemith
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
6 mâini (1987/88) - Due carattere; 3 Sätze für 2 Klaviere oder Klavier zu 4 Hände Severac, Deodat de (1872 -1921) Compozitor francez. - La soldat de plomb - 3 piese (1905) Siegl, Otto (1896 -1978) Violonist și compozitor austriac. - 3 piese polifonice - 6 piese op. 118Dansuri op. 7 Sigtenhorst-Meyer, Bernard van den(1888 -1953) Compozitor și profesor olandez - Die sieben Intervalle op. 51 - 8 piese Solbiati, Alessăndro (n. 1956) Compozitor italian. - Like the waves (1981) Soler, Augustin Charles (n. 1960) Compozitor spaniol
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
pianoforte la 4 mâini, op. 751Școală practică privind ritmul, pianoforte la 4 mâini, op. 824 Diabelli, Anton (1781 -1858) Compozitor și pedagog austriac - Studii melodice op. 149; Frey, Martin (1872 -1946) Pianist și pedagog german. - Studii op. 70 pentru cântatul polifonic (pentru începători) Moscheles, Ignatz (1794-1870) Pianist, compozitor și pedagog ceh - 59 studii op. 107 (1842) Reinecke, Carl (1824-1910) Pianist, compozitor, dirijor și pedagog german - 12 Studienin Kaninischer weise op. 130 (1874) Roger-Zucasse, Jean-Jules (1873-1954) Compozitor și pedagog francez - Etudes pour
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
acestei acțiuni încă un epitet: neserioasă, pe lângă „gratuită” și „imprudentă”. Din punctul de vedere al tehnicilor persuasive se remarcă în finalul articolului prezența negației polemice, o strategie argumentivă „bazată pe contestarea unui enunț anterior”, ea avînd un caracter dialogic, replicativ, polifonic”, ea înseamnă „nu anularea orientării argumentative a propoziției pozitive respinse, ci dimpotrivă consolidarea ei” (Hoarță Cărăușu, 2008:378). Articolul Distinguendum est (fragment), p.348351, scris în iulie 1881, reprezintă un alt exemplu de polemică cu ziarul aservit puterii și, în
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]