527 matches
-
ale educației, Editura Polirom, Iași, 1996; Nautilus. Structuri, momente și modele în cultura interbelică, Editura Cronica, Iași, 1999; Managementul universitar (în colaborare), Editura Polirom, Iași, 2000; O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației, Editura Polirom, Iași, 2002; Polis și Paideia. Șapte studii despre educație, cultură și politici educative, Editura Polirom, Iași, 2005. Volume de eseuri: Semnele timpului, Editura Junimea, Iași, 1988; Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Editura Polirom, Iași, 1995; O prostie a lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În fapt, exceptând primele texte (Când străzile marelui oraș visează câmpii nesfârșite, Somnul orașului, Amiaza orașului respectiv Și dacă, totuși), în care mediul citadin este surprins în note simboliste sau expresioniste apăsate, dar și trimiterile sugestive la imaginarul tehnic al polis-ului din alte poeme (vă rog, ***), ciclul întreg este mai degrabă consacrat emoției poeziei, deprinse, de bună seamă, de tânărul Nicolae Manea odată cu emoția urbanului perceput, de către inițiați, drept epifanic. Și în prima parte din Țara bursucilor apărea ideea unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
abord une culture, in L'Express, 26 mai / 1 iunie 1979. 34 Cf. Michel Albert, Un pari pour l'Europe, Seuil, Paris, 1983. 35 Serge Christophe Kolm, Le bonheur-liberté: bouddhisme profond et modernité, PUF, Paris, 1982. 36 Cornelius Castoriadis, La Polis grecque et la création de la démocratie, in Domaines de l'homme. Les carrefours du labyrinthe II, Seuil, Paris, 1986, pp. 261-306. 37 Cf. Raymond Aron, Démocratie et totalitarisme, Gallimard, Paris, 1972; Claude Lefort, L'invention démocratique, Les limites de la domination
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
legitimare, reprezentat prin tradiție de noblețea de sânge. De altfel, cu excepția lui Lykrophon și a lui Alkidamas, sofiștii nu au încercat să elimine legitimarea prin naștere; ei nu au făcut decât să extindă acest gen de legitimare la scara întregului polis, devreme ce nu puteai deveni cetățean decât dacă te nășteai bărbat, în cetatea respectivă, din părinți cetățeni. Lykrophon și Alkidamas au pledat pentru egalitatea oamenilor în numele naturii umane, adică prin apelul la physis, subliniind în acest fel că inegalitățile au
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fi lipsit de lege și dreptate, cum spune filosoful în Politica, el și-ar pierde statutul existențial, ar deveni ori fiară, ori zeu. Totuși, problema "ultimă" vizată de Aristotel în contextele amintite aici este aceea a relației dintre individ și polis: așadar, mai degrabă o chestiune de filosofie politică, iar nu de antropologie filosofică propriu-zisă, fiindcă nu este reconstruită însăși ființa omului (ceea-ce-este omul), ci ființa sa determinată în împrejurările polis-ului. Fie considerată în proiectul ei, fie în întruchipările dobândite
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
contextele amintite aici este aceea a relației dintre individ și polis: așadar, mai degrabă o chestiune de filosofie politică, iar nu de antropologie filosofică propriu-zisă, fiindcă nu este reconstruită însăși ființa omului (ceea-ce-este omul), ci ființa sa determinată în împrejurările polis-ului. Fie considerată în proiectul ei, fie în întruchipările dobândite unele dintre ele vor fi prezentate și interpretate mai departe -, antropologia filosofică păstrează în însăși structura sa imposibilitatea unei legături analitice (în sens kantian) între postularea unei esențe a omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Smith, Jeremy Bentham, John Stuart Mill) este antologia în două volume realizată de același Pierre Manent, Les Libéraux, Hachette, Paris, 1986. Pentru raportul dintre tradiția liberală franceză și canonul anglo-saxon, vezi studiul meu „Umbra lui Tocqueville. Filozofie politică franceză contemporană”, Polis, 2, 1995, pp. 133-148, publicat în volumul Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, Nemira, București, 1997, 1998, pp. 211-234. 2. Statul hobbesian, așa cum îl cunoaștem din Leviathan, nu este riguros neutru, dar nici nu îi constrânge pe cetățeni să adopte un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
l-au repudiat, anulându-i în 1933 statutul mai mult simbolic de profesor emerit la Universitatea din Kiel; în fine, „comunitate” și „societate” sunt tipuri ideale weberiene, fiindcă ele coexistă, dialoghează și se întrepătrund în textura oricărei comunități politice reale (polis, pentru a reveni la surse)5. Majoritatea referințelor la Tönnies utilizează termenii germani, dând eventual traducerea lor brută în paranteză. După știința mea, doar spaniolii preferă să echivaleze Gesellschaft prin asociación, păstrând astfel ideea de asociere voluntară, contractuală (care este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
orice schimbare, dar atentă la achizițiile trecutului. 3. Vezi pp. 119-172. 4. Vezi pp. 83-118. 5. Pentru o analiză încă actuală a acestui peisaj intelectual și ideologic, vezi studiul meu „Umbra lui Tocqueville. Filozofie politică franceză contemporană”, apărut inițial în Polis, 2, 1995, pp. 133-148, iar apoi în cartea mea Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, Nemira, București, 1997, 1998, pp. 211-234. 6. Lilla a fost cu siguranță un cititor atent al opusculului lui Xenofon, care a fost readus în atenție de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Cresida, p. 21. 263 Destinul este responsabil de toate cele întâmplate, personajele sunt înțelese în tot ceea ce întreprind.979 De la început s-a știut despre sfârșitul iremediabil al cetății Troia, drama personajelor poate fi integrată în drama de ansamblu a polis-ului. „Atunci când Cresida i s-a alăturat lui Calcas în tabăra grecilor, ea chiar a intenționat să se întoarcă în câteva zile. Nu avea nicio îndoială că își putea păcăli tatăl și că va reveni la Troilus. Dar, curând, va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 341) 1.6. Caragiale moralist Caragiale este un moralist, un scriitor preocupat de om, de caracterul și de moravurile acestuia în raport cu societatea: animalul politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
VI î.Hr., regatele și tirania practic au dispărut. Grecii au inventat un posibil: o lume fără tiranie (fără rege, fără tiran), suficient de puternică din punct de vedere militar ca să poată rezista în fața dușmanilor exteriori. Acest posibil are un nume: polis (cetatea). Cînd îi atribuim lui Aristotel reflecția că omul este un animal politic, o traducem de fapt în mod inadecvat: filosoful definește omul ca fiind Zôon Politikon, o ființă al cărei scop suprem, telos, este de a trăi în polis
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
polis (cetatea). Cînd îi atribuim lui Aristotel reflecția că omul este un animal politic, o traducem de fapt în mod inadecvat: filosoful definește omul ca fiind Zôon Politikon, o ființă al cărei scop suprem, telos, este de a trăi în polis 77. Pentru omul grec a fi liber înseamnă a te supune legii cetății. Cum să încerci să faci imposibile sclavia și tirania? Atenienii inventează un mod aparte de guvernare a cetății, dêmokratia. Reamintim că de la sfîrșitul secolului al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vreme de aproape două secole, de la reforma lui Clistene (508 î.Hr.) pînă la înfrîngerea atenienilor de către macedoneni (338 î.Hr)? Care sunt posibilele și imposibilele care caracterizează dêmokratia? Cine poate, cine vrea să dea un sfat înțelept pentru soarta cetății (polis)?" E între-barea cu care oratorul deschide dezbaterile din Adunarea poporului (ekklésia), organismul fundamental care ia deciziile cetății. Sunt membri de drept ai Adunării toți cetățenii atenieni de parte bărbătească care au împlinit optsprezece ani. Reuniunile au loc în aer liber
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imaginația umană este eliberată de aservirea față de funcțiunile biologice și scopul acestora, creînd forme și conținuturi care nu corespund nici unei nevoi". Așa cum le place să vorbească, oamenilor le place să imagineze. Imaginația înseamnă plăcere. Ce reprezintă încercările de a explica polis a grecilor, lumea creștină, lumea aztecă, lumea modernă? Ce reprezintă încercarea de a demonstra discontinuitatea fiecăreia, caracterul lor contingent? Putem explica procesul imaginației care a dat naștere lumilor umane? De ce anumiți oameni își creează anumite posibile, anumite imposibile? De ce inventează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că filosofia politică modernă a adus cu sine o schimbare decisivă a fluxului ideatic, ceea ce a însemnat și o schimbare a însemnătății conceptului de politică. Omul aristotelic era o ființă politică de la natură; cea mai bună lucrarea a omului era polisul, statul. Pentru că, la Aristotel, ființa umană se măsoară prin lucrările sale desăvârșite, aceste lucrări constituie țelul suprem al strădaniilor umane, motivul existenței omului. Aristotel măsoară activitățile umane după rezultatul lor. El nu întreabă: ce poate realiza omul? Care sunt limitele
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
când recunosc ordinea bună și frumoasă a lumii. Modernitatea filosofează în schimb pe motivul îndoielii cu privire la capacitatea oamenilor de a trece peste propriile limitări pentru a se dezvolta cât mai mult. Morala aristotelică merge alături de politică, deoarece numai în societate (polis) fapta morală își vădește puterea și prețul său. Virtutea cere o deprindere în direcția virtuții, educația. Statul aristotelic este un institute de educație morală , o ”comunitate de virtuoși , pentru exercitarea și sporirea virtuții”. Statul ideal al lui Aristotel este mai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
numai dacă este luată de la stat. Oricât respect am avea pentru individul ca persoană ( și chiar dacă îi acordăm o foarte mică importanță), realitatea rămâne aceea că macrodemocrația modernă ridică această problemă. Grecii puteau fi liberi, în felul lor, pornind de la polis pentru a ajunge la polites. Atunci când polisul este înlocuit de megapolis, putem rămâne liberi munai dacă pornim de la cetățean, numai dacă statul derivă din cetățean. Așadar, a revendica ” libertatea antichității” înseamnă a revendica, fie și în mod necugetat, lipsa libertății
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
respect am avea pentru individul ca persoană ( și chiar dacă îi acordăm o foarte mică importanță), realitatea rămâne aceea că macrodemocrația modernă ridică această problemă. Grecii puteau fi liberi, în felul lor, pornind de la polis pentru a ajunge la polites. Atunci când polisul este înlocuit de megapolis, putem rămâne liberi munai dacă pornim de la cetățean, numai dacă statul derivă din cetățean. Așadar, a revendica ” libertatea antichității” înseamnă a revendica, fie și în mod necugetat, lipsa libertății. Libertate și lege Separarea problemei specifice libertății
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
intenție, drepturi, raționalitate, libertate, vinovăție, nebunie, cetățean, suflet, dragoste) prin care individualitatea a fost percepută. Datoria fundamentală a statului modern, spunea Durkheim, a fost să furnizeze individului o existență morală. Fără indivizi autonomi, având conțiință de sine, nu poate exista polis. Dar fără polis, individualitatea ar Însemna altceva (p. 239). În argumentul acestei din urmă poziții, voi prezenta succint teza economistului O. Hirschman (2004) cu privire la originea intereselor. El explică (2004) originea conceptului de interes, prezentând construcția ideatică care a condus În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
libertate, vinovăție, nebunie, cetățean, suflet, dragoste) prin care individualitatea a fost percepută. Datoria fundamentală a statului modern, spunea Durkheim, a fost să furnizeze individului o existență morală. Fără indivizi autonomi, având conțiință de sine, nu poate exista polis. Dar fără polis, individualitatea ar Însemna altceva (p. 239). În argumentul acestei din urmă poziții, voi prezenta succint teza economistului O. Hirschman (2004) cu privire la originea intereselor. El explică (2004) originea conceptului de interes, prezentând construcția ideatică care a condus În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
același timp eficientă (pentru că este rațională), dar și legitimă (de exemplu, spun Meyer și Rowan (1991), raționalizarea prostituției pe linii medicale Înseamnă legitimarea și constituirii unei organizări formale a acesteia și, am spune noi, includerea ei În proiectul social al polisului - teleologia socială). În relația dintre organizație și clienți, eficacitatea Îmbracă o formă social definită. Astfel, definiția socială a unei „mașini bune” include nevoi, dispoziții, preferințe și, implicit, utilități „cultural constituite” (DiMaggio, 1994) și decelabile atât la nivelul produsului final (fiabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
alocării resurselor. În aceeași ordine de idei, deși Într-o viziune integrantă și mai puțin conflictuală, Jepperson și Meyer (1991) consideră că organizarea formală este rezultatul raționalizării funcțiilor și/sau actorilor sociali și includerea acestora Într-un proiect social al polis-ului. Recunoașterea socială a anumitor funcții (bazate pe definirea unor nevoi sociale) și legitimitatea acestora conduce la oferirea de oportunități legale și sociale pentru acțiune colectivă organizată formal. De exemplu, recunoașterea și specificarea funcțiilor reprezentării muncii În raport cu patronatele și a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
înrolează în Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, colaborând la ziarul acestuia, „Dreptatea”, se numără printre membrii fondatori ai Forumului Democratic Antitotalitar, semnează articole de angajament politic în favoarea liberalismului și a democrației în „22”, „Dilema”, „Sfera politicii”, „Cotidianul”, „Românul liber”, „Polis” ș.a. Ia atitudine în favoarea angajării civico-politice scriitoricești, împotriva apolitismului și a recuperării birocratice a profesiei de scriitor. Devine unul dintre cei mai atenți cronicari și comentatori ai politologiei românești in statu nascendi. În tot ce întreprinde în această perioadă se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
controlul comerțului etc. În numeroase societăți să ne gândim în special la domniile sfinte și la cultul strămoșilor nu prea este posibil să analizăm nivelul politic fără să trecem prin studiul faptului religios. Definiția europeană a politicului (din cuvântul grec polis: cetate, stat) i-a restrâns sensul la exercitarea puterii de stat, lăsând antropologul în fața unui rest de fenomene neexplicate. Societățile puteau fi guvernate fără ca o clasă conducătoare să exercite, prin intermediul unui guvern central, o adevărată suveranitate peste o unitate teritorială
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]