457 matches
-
cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile de polisemie internă sunt, în mare, aceleași că la substantiv. Pe de o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile de polisemie internă sunt, în mare, aceleași că la substantiv. Pe de o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același arhisemem), fie explicativa (arhisememe diferite), aceasta din urmă putând fi metonimica (ex. „a tremura”) sau analogica (metaforica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același arhisemem), fie explicativa (arhisememe diferite), aceasta din urmă putând fi metonimica (ex. „a tremura”) sau analogica (metaforica). Pe de altă parte, există polisemia de sensuri, ce presupune înlăturarea și adăugarea unor seme. Trebuie să existe cel puțin un sem comun. La verb, aceasta din urmă se poate naște din complexitatea sememului (că în cazul substantivului), dar și din „compunerea” predicatului prin construcție prepoziționala
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
presupune înlăturarea și adăugarea unor seme. Trebuie să existe cel puțin un sem comun. La verb, aceasta din urmă se poate naște din complexitatea sememului (că în cazul substantivului), dar și din „compunerea” predicatului prin construcție prepoziționala. Așadar, poate exista polisemie de sens fără modificarea construcției (ex. couler - despre un lichid și despre o ambarcațiune) și polisemie de sens cu modificarea construcției (changer qqc. - changer de qqc. - changer qqc. en qqc. - changer qqc. contre qqc.) Sensurile sunt diferite, imposibil de glosat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceasta din urmă se poate naște din complexitatea sememului (că în cazul substantivului), dar și din „compunerea” predicatului prin construcție prepoziționala. Așadar, poate exista polisemie de sens fără modificarea construcției (ex. couler - despre un lichid și despre o ambarcațiune) și polisemie de sens cu modificarea construcției (changer qqc. - changer de qqc. - changer qqc. en qqc. - changer qqc. contre qqc.) Sensurile sunt diferite, imposibil de glosat unele cu ajutorul altora. Cât despre polisemia externă, aceasta afectează actanții: ex. critique se poate spune despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ex. couler - despre un lichid și despre o ambarcațiune) și polisemie de sens cu modificarea construcției (changer qqc. - changer de qqc. - changer qqc. en qqc. - changer qqc. contre qqc.) Sensurile sunt diferite, imposibil de glosat unele cu ajutorul altora. Cât despre polisemia externă, aceasta afectează actanții: ex. critique se poate spune despre un demers, o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceasta afectează actanții: ex. critique se poate spune despre un demers, o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea a polisemiei interne. Va fi vorba deci de: a. Polisemie externă de accepții: 1. Restrângeri sau extensii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. brasser - despre bere și apoi, despre orice substanță sau amestec care se agită la temperatura înaltă. 2. Metonimii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
despre un demers, o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea a polisemiei interne. Va fi vorba deci de: a. Polisemie externă de accepții: 1. Restrângeri sau extensii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. brasser - despre bere și apoi, despre orice substanță sau amestec care se agită la temperatura înaltă. 2. Metonimii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. cambrioler
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
brasser - despre bere și apoi, despre orice substanță sau amestec care se agită la temperatura înaltă. 2. Metonimii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. cambrioler qqn. - cambrioler qqc. 3. Transformări ca rezultat al omisiunii („d’effacement”) boire, fumer. b. Polisemia externă de sensuri, rubrică de care autorul nu e foarte sigur. O ilustrează cu verbul apprendre în construcția apprendre qqc. à qqn., unde acesta stabilește între „agent” și „destinatar” o relație ce face ca destinatarul să știe ceea ce nu stia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și apprendre une nouvelle à qqn., în primul caz obiectul e comutabil cu un infinitiv, în vreme ce în al doilea desemnează o informație și e comutabil cu o propoziție conjuncționala (apprendre à qqn. que...). Cu alte cuvinte, obiectul este locul unei polisemii de sens. De aceea e vorba de polisemie externă, iar, întrucât în trecerea de la „știință” la „informație” există și pierdere și câștigare de seme, o astfel de polisemie externă va fi de sens36. c. În sfârșit, autorul vede încă un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
caz obiectul e comutabil cu un infinitiv, în vreme ce în al doilea desemnează o informație și e comutabil cu o propoziție conjuncționala (apprendre à qqn. que...). Cu alte cuvinte, obiectul este locul unei polisemii de sens. De aceea e vorba de polisemie externă, iar, întrucât în trecerea de la „știință” la „informație” există și pierdere și câștigare de seme, o astfel de polisemie externă va fi de sens36. c. În sfârșit, autorul vede încă un tip de polisemie, pe care o numește selecțională
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
conjuncționala (apprendre à qqn. que...). Cu alte cuvinte, obiectul este locul unei polisemii de sens. De aceea e vorba de polisemie externă, iar, întrucât în trecerea de la „știință” la „informație” există și pierdere și câștigare de seme, o astfel de polisemie externă va fi de sens36. c. În sfârșit, autorul vede încă un tip de polisemie, pe care o numește selecțională, în care sememul nu se modifică; variază numai orientarea predicatului verbal. O ilustrează cu verbele „simetrice” din franceză de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
De aceea e vorba de polisemie externă, iar, întrucât în trecerea de la „știință” la „informație” există și pierdere și câștigare de seme, o astfel de polisemie externă va fi de sens36. c. În sfârșit, autorul vede încă un tip de polisemie, pe care o numește selecțională, în care sememul nu se modifică; variază numai orientarea predicatului verbal. O ilustrează cu verbele „simetrice” din franceză de tipul apprendre (apprendre qqc. à qqn., apprendre qqc.), couler (Le navire coule; couler le navire), pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
corect sfera unui cuvânt ce va trebui înțeles într-un anume context 44. Traducerile textului respectiv efectuate în limbi înrudite îi pot oferi și ele sugestii utile. Respectul față de termenul original, strădania de a-i păstra pe cât e cu putință polisemia și chiar ambiguitățile, precum și congruenta stilistica în context constituie o cerință obligatorie pentru o traducere onestă. Adesea este o întreprindere foarte dificilă; abordată însă cu răbdare, cu o serioasă competența lingvistică și cu convingerea că sensul referențial este oricum traductibil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au rezultat dintr-o încercare de stabilire a sensurilor de bază ale fiecărui nume70, ținând seama și de contextele în care apare acesta. Prezența unui nume în mai multe grupări (le-am putea numi și câmpuri semantice) se explică prin polisemia lor. Vom prezenta, de asemenea, si cateva eșantioane de traducere, aparținând următorilor traducători: • în limba română: 1) traducerea lui Silvestru Octavian Isopescul - actualizarea ediției apărute în 1912 la Cernăuți, ed. ETA, Cluj, f. a. (prescurtat SOI) 2) traducerea Asociației Studenților Musulmani
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
căruia nu-i scăpa nimic”, iar în ultima dintre expresiile citate, și în sensul de „atotputernic de care nimeni nu scapă”115. Traducerea lui R. Blachère reda această diferență prin cuvinte explicative în paranteză. În limba română este posibilă salvarea polisemiei acestui nume, întrucât există în cadrul ei același raport între sensul propriu și cel figurat legat de cunoaștere și de stăpânire. Semnificații de bază: cunoaște/stăpânește toate. 2.1.8.6. ′așb apare în două expresii: - ’Inna Allah ‘al" kulli
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
competența o mare parte din drumul parcurs spre această versiune remarcabilă, ale cărei calități principale ar fi: parfumul arhaic ce nu întuneca însă claritatea sensului, strădania permanentă spre elegantă și frumusețe, întrucât acestea conferă pregnanta mesajului cărții, preocupare pentru păstrarea polisemiei unor cuvinte spre a nu spulberă misterul versetelor ce le conțin. Scurtă introducere pare să-l arate pe acest traducător foarte exigent și realist ca fiind oarecum sceptic cu privire la reușită întreprinderii sale. E vorba, credem, de insatisfacția oricărui traducător onest
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Grigore, el se află în fața unui adevărat tur de forță. Pentru a evita redarea unor sinonime cu același cuvânt, e silit să le echivaleze de multe ori altfel decât în traducerea textului. c. Cea mai grea problemă o pune însă polisemia multora dintre aceste nume, cum ar fi La” Uneori însă contextul nu e suficient de constrângător. Un nume că ‘A:m este nu numai polisemantic, ci și imprecis. Indiferent cu ce l-am echivala în românește - „Mărețul”, „Puternicul”, „Marele”- pare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Puternicul”, „Marele”- pare insuficient pentru a exprima în chip misterios superioritatea inaccesibila a dumnezeirii. Ne duce cu gândul la expresia, la fel de greu traductibila din latină ecleziastica, Rex tremendae maiestatis. În cazul unor nume că Rabb, Mawl", Wal, dificultăților ridicate de polisemie li se asociază și cele ale relativei sinonimii. d. Unele nume că Ra≤m"n și Ra≤m par a avea deja o traducere consacrată: „Milostiv” și, respectiv, „Îndurător”; or, după cum am menționat mai sus165, ra≤mă nu înseamnă „indurare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau text. Poate că traducătorii Septuagintei nu au voit neapărat să transforme expresia într-o definiție ontologica a dumnezeirii; pur și simplu limba greacă nu le permitea altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce literal expresia ebraica păstrându-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au pornit de la originalul ebraic au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe care îl numește apoi ho paráklQtos, tò pne¤mă tò hágion (În 14,26), ho paráklQtos tò pne¤mă tQÎs alQtheias (15,26) și, în sfârșit, doar ho paráklQtos (16,7). Acest adjectiv verbal este greu de tradus din pricina polisemiei sale („Mângâietorul”, „Apărătorul”, „Sfătuitorul”) și de aceea Vulgata și, după ea, multe traduceri în limbi moderne îl păstrează ca atare. Tradiția în românește este să se traducă cu „Mângâietorul”, care, în context, se justifică intru câtva, desi „Sfătuitorul” ni se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în text de explicație („Martorul credincios și vrednic de crezare”). 4.2.14. al-Wakl (2.1.11.4.) și paráklQtos (3.2.2.14.3., 3.2.3.2.) au în comun semnificația „apărător”, insă fiecare își are propria polisemie, care nu se suprapune peste a celuilalt. Ba mai mult, după cum am arătat și la paragrafele respective, consideram preferabil să nu fie tradus nici unul peste tot cu aceeași vocabula, ci cu acel termen care îi transfera cel mai bine semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s-au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo-sintactice de echivalare.tc "5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s‑au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo‑sintactice de echivalare." 5.3.1. Mai ales in Coran, contextul nu este totdeauna suficient pentru eliminarea ambiguității semnificațiilor. Făcând apel la numeroasele comentarii exegetice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
W. Voegelin, 1949, vol. II, p. 778; R.H. Winthrop, 1991, p. 193 etc. Alți cercetători au Încercat să alcătuiască liste mai detaliate ale caracteristicilor mitului. C. Riviere (1997, pp. 53-55) identifică opt caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic și simbolic, imageria grafică, participarea emoțională
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]