2,793 matches
-
rapid, un soi de bestseller academic. Hendry susține, pe scurt, că există o multitudine de modalități non-verbale de comunicare, printre ele numărându-se și schimbul de cadouri frumos ambalate. Pornind de la imaginea darurilor împachetate, cercetătoarea ajunge să interpreteze însuși limbajul politeții ca pe o formă mascată de ambalaj verbal al unor idei care, livrate sec și fără tact, ar putea deranja sau chiar ofensa. Extrapolând, tot o formă de "împachetare" ceremonioasă este constituită de modalitatea de dispunere a participanților la o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
extrem-orientală, o formă subtilă de manipulare socială, pe care lumea occidentală are tendința de a o ignora complet sau, cel mult, de a o expedia sub titulatura derizorie de "ornament". Desigur, japonezii au tendința de a se dirija reciproc prin politețe. Limba nepunându-le la dispoziție mecanismele brutale ale imprecației, niponii și-au inventat un soi de înjurătură citită pe dos: limbajul hiperpoliticos, utilizat în circumstanțe comune, care nu dictează stringența unui atare arsenal. Dar, dincolo de factorii verbali, elementele non-verbale, precum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-o îmbrăcată într-o cămășuță albă dantelată. "Vă rog" oare cum altfel s-ar putea traduce limbajul ceremonios pe care cei doi îl folosesc, deosebit de cel standard-neutru pe care îl adoptă prietenii între ei, decât prin acest absurd pronume de politețe? "vă rog să vă desfaceți puțin picioarele, haideți, vă rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prudenți. Dreptatea fără dragoste ne face duri; Dreptatea practicată în dragoste ne face conștiincioși. Educația fără dragoste ne face contradictorii; Educația practicată în dragoste ne face răbdători. Înțelepciunea fără dragoste ne face vicleni; Înțelepciunea exercitată în dragoste ne face înțelegători. Politețea fără dragoste ne face ipocriți; Politețea exercitată în dragoste ne face buni. Ordinea fără dragoste ne face meschini; Ordinea exercitată în dragoste ne face mărinimoși. Competența fără dragoste ne face aroganți, Competența exercitată în dragoste ne face demni de încredere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
duri; Dreptatea practicată în dragoste ne face conștiincioși. Educația fără dragoste ne face contradictorii; Educația practicată în dragoste ne face răbdători. Înțelepciunea fără dragoste ne face vicleni; Înțelepciunea exercitată în dragoste ne face înțelegători. Politețea fără dragoste ne face ipocriți; Politețea exercitată în dragoste ne face buni. Ordinea fără dragoste ne face meschini; Ordinea exercitată în dragoste ne face mărinimoși. Competența fără dragoste ne face aroganți, Competența exercitată în dragoste ne face demni de încredere. Puterea fără dragoste ne face violenți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tot vorbesc, să bat câmpii... Mama ta de jurnalist! Și Bart, ca un bun jurnalist ce era, purta cu ea discuții foarte documentate, o făcea deseori să înțeleagă lucruri pe care altfel poate nu le-ar fi înțeles. O impresiona politețea lui, ca și felul în care se străduia să o facă să înțeleagă adevărata față a lucrurilor. Niciodată Bart nu fusese ambiguu sau vulgar, nu îi făcuse curte, și asta îi dădea siguranță în conversația cu el. Cu durere în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
păstreze o mină surâzătoare și aprobă din cap cu bunăvoință: Da, se poate spune că ai fost cu adevărat o soție fericită, nu-i așa? conchise el cu glasul lui plăcut, frumos timbrat Dar ea nu se lasă amăgită de politețea lui: Vezi, Bart, sunt atâtea lucruri pe care eu nu le înțeleg... Nu pot, în acest moment, vorbi cu tine despre căsnicia mea și să mă declar fericită: sunt într-o mare derivă, știi bine asta... Știu, Arm, și cred
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Bart o lăsase să vorbească, ascultând-o cu un sentiment de satisfacție, chiar de împlinire și, când ea sfârși cu aprecierile, aplecându-se, îi luă mâna și io duse la buze, cu un gest care nu era doar de simplă politețe. Ea zâmbi și îl lăsă să-i sărute mâna cu o evidentă satisfacție. Dar, când auzi ce îi propunea, scutură din cap cu hotărâre și răspunse că așa ceva, îi părea rău, dar nu se putea. Și de ce nu?! tresări Bart
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
te-am cunoscut atunci adăugă el cu glas neauzit poate te puteam ține atât de strâns, încât să nu te pierd niciodată... Puntea suspinelor Dimineața își filtra lumina rece prin perdele. Trecuseră parcă ani de când Bart acceptase, mai mult din politețe decât din convingere, să încerce să și refacă trupul istovit de suferință cu ajutorul qigong-ului, acel panaceu pentru aproape toate suferințele imaginabile și inimaginabile ale bietei ființe umane. În acea zi, Arm venise mai devreme și îl silise să își dea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
suspendată, ci introdusă cu pertinență în fluxul cultural, în atmosfera stimulativă a predecesorilor. Explicabil, standardul comportamental al lui Tudorel Urian îl formează civilitatea. Finețea, scrupulul obiectivității, cultivat cu o nuanță de resignare, ni-l reamintesc pe G.Dimisianu. O constantă politețe îl oprește pe critic de la accentele tăioase, îi interzice sarcasmele, pînă la a-l împiedica uneori de la formularea vreunei rezerve față de cîțiva autori cu un trecut nu tocmai inocent (Valeriu Anania, C. }oiu, Dan Ciachir etc.). Un cod al unor
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
timp prin alte părți. Reprezintă totuși o tradiție foarte vie în spațiul cultural autohton, în care identitatea feminină este dată de prenume. Preferința pentru prenumele feminin se manifestă în combinarea, considerată neelegantă, dar foarte răspîndită, a acestuia cu termenul de politețe (coana Anica, doamna Mihaela), despre care scria laudativ Heliade Rădulescu și pe care o practică constant serviciile de taxi bucureștene (orice clientă poate face un test comunicativ care nu dă greș: dacă operatoarei i se furnizează prenumele și numele, va
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
destinatarului, prin sloganurile "Tu înainte de toate", "Meriți mai mult" (cu diverse variante, dintre care cea mai caracteristică mi se pare "Meriți mai mult respect"). Opțiuni semnificative sînt adresarea directă și individuală, la persoana a II-a singular, fără forme de politețe (tu) și mai ales preferința pentru interesul individual, propus ca valoare supremă. Campania amintește de una asemănătoare, de acum cîțiva ani, construită pe mesajul de afirmare orgolioasă a bunului-plac: "Eu, să-mi refuz ceva?". Desigur, diferența majoră e că de
Publicitate electorală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7853_a_9178]
-
pentru noi, tu ești cel mai important") e mult mai puțin pregnantă decît interpretarea egoistă și antisocială ("interesul meu e prioritar", "să-mi fie mie bine"). Celălalt grupaj de sloganuri (PNL) utilizează aceeași adresare directă, în parafrazarea unor formule de politețe: se amestecă astfel relația de "prestare de servicii" cu familiaritatea și cu lexicul politic: "la dispoziția ta!", "senatorul tău", "deputatul tău". Mesajul pozitiv mi se pare aici mai puțin ambiguu, punînd accentul pe relația dintre alegător și ales; modelul obsecvios
Publicitate electorală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7853_a_9178]
-
extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce pînă și oamenii cu înclinație oratorică simt că înzestrarea lor nu mai are astăzi nici o trecere? Sînt cel puțin patru cauze care fac ca oratoria să fie privită ca o anacronică
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
Imamul l-a anunțat că se va plînge împotriva lui și autorităților române și prietenilor săi musulmani din străinătate. Omul Siguranței îi spune că autoritățile sînt deranjate de atitudinea lui și că această vizită neprotocolară e o ultimă dovadă de politețe din partea statului care ar fi putut să ordone o percheziție amănunțită la el acasă, să i-o întoarcă pe dos, sau chiar să-l ia la niște discuții în arest. În urma acestei vizite, imamul a crezut că febra care-l
Trandafirul Profetului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7375_a_8700]
-
poate adresa pe cale ierarhică conducătorului imediat superior. Este interzisă că în reclamațiile scrise, înaintate prin poștă, să fie trecute date cu caracter secret. Reclamațiile trebuie să se refere numai la persoana celui în cauză și să fie făcute în limitele politeții. Articolul 59 Conducătorul care a primit reclamația este obligat să o examineze în cel mai scurt timp, dar nu mai tîrziu de termenele prevăzute de lege și dacă o va găsi întemeiata, să ia imediat măsurile corespunzătoare. Dacă soluționarea reclamației
DECRET nr. 361 din 2 noiembrie 1976 privind aprobarea Statutului disciplinar al personalului din unităţile de posta şi telecomunicaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106481_a_107810]
-
sale. În general a evitat subiectul, iar în puținele situații în care a fost întrebat direct a atacat cu destulă prudență acestă temă de discuție. Într-un interviu acordat revistei „Adevărul literar și artistic" în anul 1999, reprodus în volumul Politețea ca armăi , întrebat fiind în legătură cu arborele genealogic al familiei sale Alexandru Paleologu răspunde, poate surprinzător pentru un om de presupusă viță nobiliară și chiar împărătească: Nu-mi prea știu arborele genealogic și nici nu mă prea interesa..." Recunoaște apoi că
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
Cu siguranță este o lume mai frumoasă decât cea reală. Iar a trăi într-o astfel de lume, așa cum a făcut-o Alexandru Paleologu, este un privilegiu al sorții. (continuare în numărul următor) i Sub semnul seninătății, în Al. Paleologu, Politețea ca armă. Convorbiri și articole mai mult sau mai puțin politice, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2000, pp. 85-103. ii Idem, p. 85. iii Ibidem. iv Idem, p. 86. v Alexandru Paleologu în dialog cu Filip-Lucian Iorga, Breviar pentru păstrarea clipelor
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
premieră, și faptul că am refuzat propunerea sa de a-l înregistra cu Balada soțului înșelat și cu nu mai știu ce poem mediocru al lui Ioanichie Olteanu, care îl îndatorase, ca și cum i-ar fi făcut o favoare, întîmpinîndu-l cu politețea de rigoare în biroul său de șef de la Uniunea Scriitorilor. Vei zice că nici buna cuviință nu trebuie nesocotită și îți voi da dreptate. Fiindcă, în ziua morții lui Emil Botta, un critic cu pretenții s-a simțit dator să
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
Să fi fost o duzină. Pe măsuțele din fața lor, cafele, sucuri și ziare. Cînd mă apropii de călugăr recunosc în el pe părintele Marchiș. Mă duc întins să-i dau bună ziua, după care am trecut și pe la ceilalți, cu o politețe selectivă. Printre cei pe care i-am sărit la datul mîinii, mulțumindu-mă să dau din cap a bună ziua s-au numărat senatorul de Constanța, Gheorghe Dumitrașcu, faimos pe atunci, și un ecologist exoftalmic, cu un ochi rătăcit, Marcian Bleahu
Povestiri pe unde scurte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6794_a_8119]
-
care îl ocupă în aceste cîmpuri, și nu de pretinsele lui calități. Așa gîndește Bourdieu în Regulile artei, și așa gîndește și acum, în Schiță pentru o autoanaliză. Nu încape îndoială, Bourdieu e consecvent cu sine însuși. Mai mult, are politețea de a-și avertiza cititorul că, dată fiind aversiunea pe care o nutrește față de genul autobiografic, pe care îl consideră mascarada vanitoasă a celor care, sub cuvînt că-și descriu viață, nu fac decît să-și ridice singuri un piedestal
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
s-a purtat atent și prevenitor cu Alexandrescu, acesta s-a simțit la rîndul său dator să o servească în mod specific, adică să celebreze principalele evenimente politico-sociale petrecute în Principate; și, mai ales, să devină campionul unei arte a politeții, al unei arte utile și celorlalți, nu doar autorului însuși. Dincolo de filozofia ei intrinsecă, poezia lui Alexandrescu descinde la început din Lamartine și din Heliade, traducătorul poetului francez. Poemele meditative ale ediției din 1838 (prima ediție ce cuprinde mai ales
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
atunci poetul se simte în largul său ("...de este d. Alexandrescu poet, felul său este epistola familiară", spunea Heliade, a contrecoeur la 1838, în articolul Despre versificație). Lumea cu adevărat proprie acestui romantic era salonul literar, spațiu prin excelență al politeții, unde poetul urma să se afle în centrul atenției; lumea din jur trebuia să fie spirituală, să cultive conversația elegantă. Salonul secolului al XVIII-lea francez, pe care poetul nu l-a mai apucat, ci doar l-a imaginat, însemna
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
care îl preocupă. Nu pare genul de scriitor care să cedeze rugăminților colegiale, întocmind la cerere texte menite a umple chenarul gazetelor culturale. Scrie numai sub apăsarea unei dispoziții și doar sub frămîntarea unei probleme. Niciodată din complezență sau din politețe. Numai că, în contrast cu pasiunea pe care o pune în abordarea unei teme, expresia la care ajunge e una diametral opusă. Cu o înlănțuire a frazelor amintind de curgerea grea, neîngăduit de lungă, a textelor lui Pârvan sau Zarifopol, sintaxa lui
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
urmat, aș fi avut aceeași reacție. După atîta muncă, nu mi-a fost și nu îmi poate fi indiferent ce se întîmplă cu acest Festival. Din nici un punct de vedere. Nimeni nu m-a solicitat în nici un fel. Nici din politețe, nici din complezență. În fine, realitatea certă a eliminat din start, din fericire, fraza celebră în țărișoară, atunci cînd cineva caută să se dezvinovățească ab initio: moștenirea grea. Nu am lăsat așa ceva. Ba dimpotrivă. Și încă un lucru nu s-
Festivaluri, festivaluri (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7669_a_8994]