3,781 matches
-
Rusia dobândea promisiuni vagi iar Franța neutralitatea binevoitoare a Rusiei în războiul cu Austria. Rusia dădea o mână de ajutor la „pedepsirea nerecunoscătoarei Austrii”, dar numai atât. Este începutul destrămării flirt-ului ruso-francez, al cărui sfârșit îl va grăbi insurecția polonă din ianuarie 1863. Revenind la studiul N. S. Kineapinei, mai sus menționat, se cuvine să facem de îndată următoarea precizare: demonstrația istoricului sovietic ar fi integral acceptabilă dacă n-ar suferi de două erori: 1) nu Franța a secondat Rusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fundamentală (constituția) R.F.G., printr-o lege cu privire la imunitatea temporară față de aplicarea jurisdicției germane (1966), a avut loc extinderea jurisdicției vest-germane asupra tuturor germanilor, inclusiv a celor care se găseau în afara granițelor R.F.G. (deci și pe teritoriile R.D.G., Republicii Cehoslovace, R.P. Polone, al României ș.a.); Guvernul vest-german a publicat, în 1965, o "carte albă", în care afirma că reprezintă interesele întregului popor german. Dacă în cazul unor state divizate, a continuat să se mențină cetățenia vechiului stat (China și Coreea), în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
față de România. Ca urmare, invocând faptul că nu aveam mandat pentru efectuarea vizitelor ce mi s-au propus, le-am refuzat politicos. Totuși, am avut unele contacte informale cu diplomați de rangul meu de la ambasadele R.P. Chineze, Cehoslovaciei, R.D.G., R.P. Polone și R.P. Ungare. Ambasadorul R.P. Ungare, un distins diplomat, aflând de prezența mea la Ulan Bator, m-a invitat la el și mi-a oferit o masă la reședința sa, informându-mă asupra unor aspecte de interes pentru construirea sediului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mod amănunțit pe chinezi. Între timp, americanii încercau și reluarea contactelor directe de la Varșovia. Când la 3 decembrie 1969 abilul ambasador american W. Stoessel, instruit direct de Nixon, a încercat să-l abordeze pe însărcinatul cu afaceri chinez din capitala polonă, în timpul unei parade a modei iugoslave, organizată la Palatul Culturii, acesta, neavând nici o instrucțiune, a fugit, însă, ca din pușcă. Atunci, ambasadorul american, temător că o să piardă prilejul de a transmite mesajul lui Nixon, l-a blocat cu brațele pur
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
, Alexandru (sfârșitul sec. XVII - c. 1740), istoric și traducător. Originar din Smirna (Izmir), poliglot (cunoștea limbile greacă și latină, turcă și tătară, polonă și italiană), A. a fost timp de cinci ani (1709-1714) secretar de cancelarie și interpret al regelui Suediei Carol al XII-lea, aflat, după înfrângerea de la Poltava, în refugiu basarabean, în satul Varnița, lângă Tighina. Relațiile sale la Poartă și
AMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285327_a_286656]
-
la a treia domnie (1716-1726), îi încredințează misiuni dificile: tratative privind retragerea tătarilor din ținuturile Moldovei (în 1717) sau aplanarea conflictelor dintre populație și soldații unguri ai lui Esterházy, ce iernaseră la Iași. Mehmendar (însoțitor) abil, A. învinge susceptibilitățile solilor poloni Bekerski și J. P. Popiel, în trecere prin Moldova spre Constantinopol. Va servi ca traducător și în timpul lui Grigore II Ghica, în relațiile domniei cu Poarta și cu tătarii nogai, dar, mai ales, pentru popularizarea, în limba greacă, a istoriografiei
AMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285327_a_286656]
-
considerat un geniu În mediile „Tinerei Germanii”, dar și ale „Tinerei Scandinavii”, pe care le cucerește la finele secolului. Gruparea pe care o inițiază la Cracovia, „Moderna”, după același model al insurgenței de generație, e unanim considerată drept prologul „Tinerei Polonii”, mișcarea fondatoare a modernismului polonez. Pledoaria sa (În eseuri, studii, romane, drame) pentru supremația artei În raport cu viața, pentru transformarea artei Într-o nouă religie Îl apropie de toți estetizanții epocii la care ne referim. Iar modul de a trăi „la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a jugului noului cuceritor rus. Și alți factori Împiedic... dezvoltarea mișc...rilor pentru unitate, cum ar fi absența unor focare prielnice: la tar..., s...tenii sînt slab alfabetizați; În orașe, populația foarte eterogen... cuprinde importante comunit...ți de str...ini (poloni, ruși, evrei). În ansamblu, În cursul primei treimi a secolului al XIX-lea, cu excepția polonezilor și a lituanienilor, constiinta național... este cu adev...raț puternic... doar În clasele Înst...rîțe și printre intelectuali. Datorit... acestora din urm..., În Finlanda, Estonia
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
toate teritoriile de la marginea occidental... a Rusiei. Ele cap...ț... acum o dubl... orientare: național..., opunîndu-se m...surilor țariste ce vor s... limiteze autonomia populației; și social..., dînd frîu liber ostilit...ții ț...rănilor făt... de marii proprietari germano-baltici sau poloni. Primul conflict mondial, care pune foarte repede În dificultate Imperiul Țarist, le apare popoarelor ce c...utau emanciparea o extraordinar... ocazie de a o obține. R...sturn...rile provocate de primul r...zboi mondial și de Revoluția bolșevic... Intențiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
de c...tre Societatea Națiunilor, r...nește adînc amorul-propriu al lituanienilor; aceștia, la rîndul lor, În ianuarie 1923, recupereaz... de manu militari portul Memel. Dac... În faimoasele sale Paisprezece puncte, formulate la 8 ianuarie 1918, presedintele Wilson dorește crearea unei Polonii independente, care s... cuprind... „teritoriile locuite de populație indiscutabil polonez...”, nu face În schimb nici o precizare referitoare la limitele noului stat. Acestea sînt stabilite Într-un context dificil, marcat de implicarea În lupte a legiunilor lui Pilsudski și de neînțelegerile
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
puterii, care a confirmat divizarea publicului, a avut loc Într-un climat tensionat de neincredere social... și de lupt... Între șefi. Trecutul recent apăs... și asupra raportului cu vecinii. Dac... relațiile polono-lituaniene sînt relativ bune, În ciuda prezenței unei minorit...ți polone pe teritoriul lituanian, raporturile cu Rusia r...min complexe. În timp ce dificilul contencios cu Germania a putut fi exprimat și explicitat de la sfîrșitul celui de-al doilea r...zboi mondial Încoace, resentimentele puternice făt... de Rusia au r...mas tabuuri pîn
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
dări, mijloacele de care aveau nevoie, au tipărit bilete de bancă pentru îndestularea acestor nevoi. În Rusia și în Austro-Ungaria aceste metode au fost împinse atât de departe încât bonul lor este, de fapt, fără valoare pentru comerțul extern. Marca polonă poate fi cumpărată cu un penny, dar nu pot fi vândute la loc"682. Într-o sinteză, putem discuta despre o clasificare a semnelor monetare ale monedei de hârtie după cum urmează: Fig. 5.3 Formele hârtiei-monedă Hârtia-monedă emisă de către băncile
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
medieval, au existat și la est de Carpați formațiuni politice românești. Nu știm numele acestora, dimensiunile și situarea geografică, dar românii (blahii) trăiau în sate și orașe, în unități teritoriale mai întinse, cnezate și voievodate, în tot spațiul carpato-nistrean. Cronicarul polon Dlugosz face referire la "Țara Șepenițului", un voievodat situat în nordul Moldovei, în partea sudică a regatului polon, iar D. Cantemir, în Descriptio Moldaviae, vorbește despre trei ținuturi vechi ale Moldovei, adevărate republici țărănești, în Câmpulung, Vrancea și Tigheciu. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geografică, dar românii (blahii) trăiau în sate și orașe, în unități teritoriale mai întinse, cnezate și voievodate, în tot spațiul carpato-nistrean. Cronicarul polon Dlugosz face referire la "Țara Șepenițului", un voievodat situat în nordul Moldovei, în partea sudică a regatului polon, iar D. Cantemir, în Descriptio Moldaviae, vorbește despre trei ținuturi vechi ale Moldovei, adevărate republici țărănești, în Câmpulung, Vrancea și Tigheciu. Alte posibile formațiuni erau în estul Moldovei, în părțile Orheiului și Lăpușnei. După invazia mongolă din 1241, întreg spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
durat, în Moldova, un timp mai îndelungat decât în alte provincii românești. Conform cronicilor ruse, hotarele Rusiei haliciene nu depășeau spre sud localitățile Ușița și Kucelmin, așadar nu includea Moldova, și ele au rămas neschimbate până la integrarea Haliciului la regatul polon, la mijlocul secolului al XIV-lea. Dealtfel, ocuparea de către Halici a regiunilor de câmpie din nordul Dunării era cu totul exclusă, deoarece aceste teritorii se aflau sub dominația politică a cumanilor și erau folosite ca locuri de atac împotriva Ungariei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
calea comercială prin valea Dâmboviței și pasul Bran și drumul important de pe valea Oltului. La est de Carpați, în Moldova, drumul Liovului spre Cetatea Albă se deschidea spre mijlocul secolului al XIV-lea (1343), după cucerirea cnezatului Halici de regatul polon. Însă înainte de aceasta, negustorii din Bistrița, în special sași, trecuseră munții la est de Carpați, pe văile Sucevei, Bistriței și Siretului, și au înaintat spre Chilia și Cetatea Albă, până la Dunăre și Marea Neagră. În urma deschiderii acestor noi drumuri comerciale, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1238, acest teritoriu a intrat în patrimoniul regalității daneze. Cavalerii germani au încercat să pătrundă și în teritoriile ruse, dar au fost opriți de cneazul Aleksandr Nevski (1240). De mare însemnătate sunt cuceririle Ordinului teutonic în Prusia. Încercările cnejilor poloni, de la începutul secolului al XIII-lea, de a-i supune și converti pe prușii păgâni, fie și sub mantia cruciatei, au eșuat. În urma eșecului, ducele Conrad de Mazovia a apelat la Ordinul teutonic, căruia i-a oferit în Prusia, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a început, în 1230-1231, din Chelmno (Kulm), obiectul donației lui Conrad, și s-a extins vertiginos, în mai puțin de zece ani, s-a constituit aici un adevărat stat teutonic (german) de cruciată, sub protecția papalității și independent de regatul polon. În 1237, fuziunea Ordinului teutonic din Prusia cu Ordinul gladiferilor din Livonia a consolidat și mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială a fost însoțită și urmată de un efort vast de convertire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lyon I (1245). Măsurile de fortificare teritorială, preconizate de conciliu, ale forțelor catolice din Europa Centrală urmăreau organizarea unui baraj împotriva primejdiei mongole de la Marea Baltică până pe cursul inferior al Dunării. Sprijinindu-se pe puterile catolice estice, Ordinul (statul) teuton, regatul polon și cel ungar, diplomația papală a reușit să constituie un bloc de forțe puternice în spațiul ruso-baltic. Cneazul rus Daniel al Haliciului a recunoscut primatul Romei, în 1247, dar Alexandru al Vladimirului nu l-a recunoscut, ba mai mult, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vorbește despre Doamna Marghita, catolică, a "Negrului Voievod". La mijlocul secolului al XVII-lea, Paul de Alep consemnează o tradiție locală conform căreia "pe întemeietorul țării îl numeau Negru Voievod, adică Domnul cel Negru" (Călători străini, VI). Miron Costin, în Cronica polonă, vorbește despre "acel domn dintâi al muntenilor, care a pornit din Transilvania și care se numea Negrul Vodă". Doi cercetători, G. D. Florescu și D. Pleșia consemnează tradiții locale referitoare la Negru Vodă în multe localități, mărturiile abundă și ele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale, care preluaseră drepturile Episcopiei cumanilor, bunurile și drepturile Episcopiei Milcoviei fuseseră cotropite de "puternicii acelor părți" (DRH D, I, p. 45). În 1325, o oaste românească de la est de Carpați participa alături de oștile polone, rutene și lituaniene la lupta împotriva markgrafului de Brandenburg (cf. Iorga, vezi mai sus). Această participare ilustrează forța pe care o reprezentau formațiunile românești est-carpatice. În 1326, regele Poloniei, Wladislaw Lokietek, beneficia și el de ajutorul (serviciile) cavalerilor lituani, moldoveni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care o parte au fost răscumpărați apoi de regele Cazimir III. În legătură cu această luptă, s-a purtat o discuție acerbă în istoriografie, dar fără nici un rezultat. Cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin, încercând să pună de acord informațiile din cronicile polone cu cele din letopisețele slavo-române au descoperit unele neconcordanțe, considerându-i pe Ștefan și Petru, fii ai lui Ștefan Mușat (1394-1399). Această controversă s-a amplificat la istoricii moderni români, care i-au considerat pe Ștefan și Petru pretendenți la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au considerat pe Ștefan și Petru pretendenți la tron, fie în Moldova, fie în Țara Șipenițului, privită ca voievodat aparte, neintegrat încă Moldovei. Să precizăm că Țara Șipenițului, adică teritoriul cuprins între Prut, Nistru și Ceremuș, fusese inclusă în regatul polon odată cu Rusia Mică, iar încorporarea la Moldova s-a făcut mai târziu, după zălogirea Pocuției lui Petru Mușat (1374-1391) de către Wladislaw Iagello. Dar, apreciază V. Spinei, ideea că Ștefan și Petru ar fi rezidat în Țara Șipenițului, iar nu în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în figura lui Dragoș din Bedeu. Cine era acesta? Voievod din Maramureș, menționat într-o diplomă a regelui Carol Robert, din 1336. Întemeierea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, a început din colțul de nord-vest al țării, "acolo unde se îmbinau influențele polone și ungurești" (P. P. Panaitescu), și unde au descălecat românii din Maramureș. În secolul al XIV-lea, pe văile Țării Maramureșului erau mai multe voievodate sau voievozi, aleși de sate, ca Bedeu, Sarasău, Giulești, Cuhea, Bereg și Ung. În privința venirii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ungar în Transilvania, în iarna 1359-1360, a fost determinată și de evenimentele din Moldova. Faptul că regatul Ungariei făcuse mari eforturi pentru a reuși supunerea populației românești est-carpatice a fost consemnat și în Cronica lui Ioan de Târnave.31 Intervenția polonă din vara 1359 în disputele interne din Moldova se integrează în orientarea politică a statelor catolice de a-și lărgi sfera dominației spre răsărit. După eșecul încercării regelui Cazimir III de a instaura în Moldova un domn devotat Poloniei, puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]