500 matches
-
maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră, gura de la care Va „Împrumutase” colțul din stânga-sus mai ridicat decât omologul său din dreapta și, mai ales, ... ochii ei mari și luminoși, cu care Ochenoaia a aruncat adesea săgeți pline de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fixate suportul pentru prosop, uscătorul de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse cu o cravată Îngustă de mătase indiană În pătrățele. Purta un palton din stofă neagră, lucioasă și strălucitoare, un palton de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale de fum și mă fixa, cântărindu-mă. Își pieptănase părul blond pe spate; pomeții și nasul, scoase în relief, atrăgeau și reflectau lumina. Sunt cam dezamăgit, zise el. Când ți-ai dat jos chestia ai de pe cap, credeam că o să ți se reverse părul ca într-o scena din aia din Flashdance, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
politicos. Arăți mult mai bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip Cantley ar fi acționat asupra ei ca o doză de săruri. Purta un ruj roz strălucitor, pomeții îi luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu ea, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aveam ce spune. — E un restaurant destul de drăguț pe lângă mine. Îți arăt eu cum să ajungem acolo dacă te ocupi tu de transport. — Nici că se putea mai bine, zisei eu, voioasă. Osatura lui Hugo, cu nasul acvilin și cu pomeții înalți, era foarte fotogenică și putea părea mult prea masivă sau extrem de frumoasă, în funcție de unghiul din care îl priveai. În acel moment, lumina pica bine, iar el era pur și simplu uimitor. Totuși, n-aveam de gând să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Întotdeauna lângă ea o cutie cu boules de gomme sau un pahar cu lapte de migdale, precum și o oglinjoară de mână, căci aproape la fiecare oră Își pudra fața cu un puf mare roz, astfel Încât mica aluniță de pe unul din pomeți părea o stafidă pe fondul acela făinos. În pofida lâncezelii În care-și petrecea de obicei zilele, a rămas o femeie extraordinar de rezistentă, insistând să doarmă lângă o fereastră deschisă tot timpul anului. Într-o dimineață, după ce toată noaptea viscolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
spre ea. Zâmbea fericită printre lacrimile ce-i picurau pe față. „Ce minunat este, ce frumos!“ spuse ea și, cu un zâmbet tot mai tandru, Îmi Întinse o oglinjoară de mână ca să pot vedea dâra de sânge de pe unul din pomeți, În locul unde Într-un moment nedeterminat strivisem un țânțar ghiftuit, prin gestul inconștient de a-mi propti obrazul de pumn. Dar am văzut mai mult de-atât. Privindu-mă În ochi, am avut senzația șocantă de a descoperi doar niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pornit motorul și apoi am privit-o din nou. Încă se mai uita la mine, cu obrajii ei dolofani și cu vârful nasului rece din cauza frigului, și cu ochișorii strălucitori din spatele ochelarilor. Spre uluirea mea, îmi zâmbi brusc puțin, iar pomeții obrajilor ei îmbujorați se ridicară ca niște dealuri gemene peste care ochii îi străluceau ca niște sori ce răsar. Am simțit un fior de fericire intensă care mă făcu să râd cu voce tare. — Ce-i? spuse ea, de ce râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai subtiliză o ceapă și un pumn de minciunele din dulăpiorul Melaniei Lupu și părăsi bucătăria. * Valerica Scurtu își perie îndelung părul decolorat. Avea o față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un herpes. Se desprinse oftând de oglindă și începu să se plimbe prin cameră. Se oprea din când în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau de curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina și părăsi apartamentul. Cocoțat pe fotoliul Melaniei Lupu, motanul urmări un film unde Raf Valone suferea pentru o brună superbă cu pomeți înalți. Ioana Dogaru ținea buzele strânse. ― Nu cred că e bine ce faceți, oftă Cristescu. În imobilul din Strada Crăiței s-au comis trei crime. Repet întrebarea: Pentru ce îl căutați pe domnul Vîlcu? ― Urmez un tratament, spuse încet bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu-l vedeam pe Hunter nicăieri. Apoi l-am zărit stând lângă pian. Era cu spatele la mine și sporovăia cu două fete costumate ca gemene Harajuku 1. Una dintre ele era foarte comună, iar cealaltă era incredibil de frumoasă, cu niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
comună, iar cealaltă era incredibil de frumoasă, cu niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos tăiată, ochii liniștiți, ușor surăzători, visători, fruntea boltită, încadrată de păr lung și mătăsos. Seara, din ceardac, îi plăcea să se uite pe cerul plin de stele... „Cât
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
al optul(ea) an”... și a “dat... svintei măn(ă)stiri Vatoped la Svânta Goră”: satul Voșca, în ținutul Sorocei, împreună cu soru-sa, do(a)mna Safta. Apoi satele: “Vasilcăul... și Cereșnovățul cu loc de prisacă, și cu fânețe, și cu pomeți și cu rediul Cereșnovățul”. La acestea se adaugă și “giumătate de sat de Stângăceni, ce să cheamă acmu Pohrebeni, pre Soloneț... și satul Movileni cu hălășteu, în ținutul Iașilor... și un hălășteu, în ținutul Iașilor... cumpărat,... de la Danco și de la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era palidă și prea subțirică. Părul ei negru era un negativ șocant al albului pielii și ochii erau de-un verde extrem de pătrunzător. Avea pomeți ridicați și ceea specialiștii numesc „structură osoasă bună“ la emisiunile alea de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că era frumoasă sau poate proto-frumoasă - încă mai emana o anumită cruditate feciorelnică, de parcă n-ar fi devenit încă persoana matură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și substanțe chimice. Oamenii înseamnă mai mult de-atât, să știi. Am așteptat cât timp ea a luat o gură din sticla de apă, apoi și-a stropit fața, masându-și pielea cu degetele, de la rădăcina nasului, peste ochi și pomeți. Când termină, îmi dădu sticla și eu m-am întins s-o iau. — Nu înțeleg ce spui, am continuat. Eu, cea care stă aici? Vrei să spui că tu nu ești singura Scout de pe fața pământului? Sau... Scout își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hawaiiană erau subțiri și se uscaseră repede în căldura de-afară. Îmi pierdusem însă ochelarii și pălăria de pai când căzusem peste bord și mă ardea ceafa ori de câte ori gulerul mi se freca de ea. Simțeam înțepături pe frunte și pe pomeți. Veni seara. Cerul începu să se întunece și m-am hotărât să stau lângă prora, la umbra lungă a cabinei, continuând să privesc valurile. Scout făcu ceva la laptopul lui Nimeni și doctorul strânse resturile mesei noastre și făcu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țărm. Revenea chiar Înainte de plecarea invitaților, pretextând că are de terminat un montaj. Nașterea fiului său, În iunie 1958, Îl tulbură În mod vizibil. Rămânea minute În șir privind copilul, care-i semăna izbitor: același obraz cu trăsături ascuțite, cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu de spus sigur, fiindcă vorbea din ce În ce mai puțin. Construia mici altare din pietricele, ramuri, carapace de crustacee; apoi le fotografia sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Împinse ușa și intră. Își pusese În gând să-l sărute, dar când schiță gestul, el se trase Înapoi cu un metru. Crescând, Michel Începea să semene izbitor cu tatăl lui: același păr blond și fin, același obraz ascuțit, cu pomeții proeminenți. Janine Îi adusese În dar un pickup și mai multe discuri cu Rolling Stones. El luă totul fără o vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără nici un afiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era și ultima. Ceea ce-l izbi de la-nceput fu extrema ei slăbiciune, care-i scotea În evidență pomeții, brațele strâmbe. Pielea Îi era pământie, foarte Întunecată, respira cu greu, era vizibil la capătul puterilor; Însă deasupra nasului, care părea un cioc, ochii Îi străluceau În penumbră, imenși și albi. Se apropie cu prudență de silueta Întinsă. — Fii liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ocolitoare; Între timp, cei care se plictisesc ușor poate că au renunțat la lectură, găsindu-și alte Îndeletniciri În afara prezentului volum, unii or fi plecat la bucătărie să mănânce, alții or fi ațipit cu cartea așezată ca un cort peste pomeți, Întru aflarea unei odihnitoare umbre, așa că acum, mai puțini, ne simțim poate și mai solidari Între noi, Înțelegând astfel ceva mai bine ce era În sufletul acelor oameni aflați la ultimul etaj al unui mall, În mijlocul fiarelor hămesite care-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai puțină bunăvoință își privește apoi sula: categoric n‑o să i se scoale. Iar acum trebuie să te mângâi, hai, dă‑i drumul, spune Sophie, care pentru prima oară nu e nici palidă nici bronzată, ci are pete roșii pe pomeți și arată aproape ca o ființă vie. Spune că vrea să vadă toate detaliile, Hans trebuie să se așeze așa încât ea să vadă și, dacă‑i nevoie, să aprindă și lumina electrică la care se pricepe. O fac doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă, ridată. O privesc și mă privește. Nimic nu tulbură nemișcarea în care s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ore în urmă. Împrejurări care trecuseră brusc din filele cărților în lumina crudă a zilei, ca o somație. O asculta, stânjenit, neștiind cum să primească darul atâtor confesiuni. Exista vreo legătură între schimbările neplăcute ale chipului acum urâțit, uscat, cu pomeții ascuțiți, cu fălcile și bărbia prea osoase sub cearcănele adânci, de strigoi, și această exagerată și revendicativă atenție acordată senzației ? Raportarea oricăror crize afective la perceperea lor fizică ? Încă la primul pas în uriașa sală apăsătoare, fusese izbit de acest
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]