1,140 matches
-
the Philosopy of Language, Indiana University Press (trad.fr. Sémiotique et philosophie du langage, 1988, Paris, PUF) Eco, Umberto, 1988 Le Signe, Paris, Labor Eco, Umberto,1992 Les limites de l'interprétation, Paris, Grasset (trad. rom. Limitele interpretării, 1996, Constanța, Pontica) Floch, Jean-Marie, 1983 "Stratégies de la communication syncrétique" în Bulletin VI,27 Fisette, Jean, 1990 Introduction à la sémiotique de C.S. Peirce, Montréal, XYZ, Coll Etudes et Documents Groupe m 1980 "Plan d'une rhétorique de l'image, în Kodikas-Code,volume
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Paris, Grasset Eco, Umberto, 1992 Les limites de l'interprétation, Paris, Grasset Eco, Umberto, 1993 De Superman au surhomme, Paris, Grasset Eco, Umberto, 1994 Six Walks in the Fictional Woods Harvard (trad.rom. Șase plimbări prin pădurea narativă,1996, Constanța, Pontica) Eliade, Mircea, 1956 "Les savants et les contes de fées", Nouvelle Revue Française IV, 41 Floch, Jean-Marie, 1990 Sémiotique, communication, marketing, Paris, PUF Genette, Gérard, 1978 Figuri, București, Univers Gervais, Bertrand, 1990 Récits et actions, Québec, Le Préambule Greimas, A
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mythes et les restes Drăgan Ion, 1996 Paradigme ale comunicării de masă, București, Sansa Eco Flichy, Patrice, 1991 Les industries de l'imaginaire, Presses Universitaires de Grenoble Eco Umberto Cinque scritti morali, Pompiani (trad. rom. 1998 Cinci scrieri morale, Constanța, Pontica) Giddens, Anthony, 1994 Beyond Left and Right, Standford, California Univ. Press Gross, Peter, 1996 Revolution and National Development. The Romanian Laboratory Helbo, André, 1983 Sémiologie des messages sociaux, Paris, Edilig Hess Lüttich, Ernest, W.B. (hrsg.), 1992 Medienkultur Kulturkonflkt, Westdeutscher
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
162. 367 Idem, pp. 206-207. 368 De fapt, termenul folosit de filozoful italian este preluat de la Martin Heidegger și tradus în italiană drept rimettersi ("a se reface după o boală"), cf. Mircea Cărtărescu, op. cit. Vezi Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității, Editura Pontica, Constanța, 1993, p. 41. ----------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 152 153 Cuvânt înainte Argument Parodie romanescă vs. roman parodic Parodia literară în Antichitate Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale... Concluzii Bibliografie Abstract Résumé
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Toma, Univers, București, 1977. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, traducere de Anca Giurescu și Cezar Radu, postfață și note de Cezar Radu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982. Eco, Umberto, Limitele interpretării, traducere de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Pontica, Constanța, 1996. Eco, Umberto, Lector in fabula: cooperarea interpretativă în textele narative, traducere de Marina Spalas și Cornel Mihai Ionescu, Univers, București, 1991. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere de Cornel
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Cornel Mihai Ionescu, Univers, București, 1991. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Paralela 45, Pitești, 2002. Eco, Umberto, Șase plimbări prin pădurea narativă, traducere de Ștefania Mincu, Pontica, Constanța, 1997. Forster, E.M., Aspecte ale romanului, traducere de Petru Popescu, E.P.L.U., București, 1968. Frye, Nortrop, Anatomia criticii, traducere de Domnica Sterian și Mihai Spăriosu, prefață de Vera Călin, Univers, București, 1972. Gasparini, Philippe, Est-il je? Roman autobiographique et
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Alessandro (1997), Linguistic Anthropology, Cambridge, Cambridge University Press Eco, Umberto ([1976] 2003), O teorie a semioticii, trad. de Cezar Radu, Costin Popescu, București, Editura Meridiane Eco, Umberto ([1990] 1996), Limitele interpretării, trad. de Ștefania Mincu și Daniela Bucșa, Constantă, Ed. "Pontica" Enache, Radu (2001), "Mituri politice românești", în Teodorescu, Bogdan (coord.), Marketing politic și electoral, pp. 213-228, București, Editura SNSPA Fairclough, Norman (1989), Language and Power, London, Longman Fairclough, Norman (2003), Textual Analysis for Social Research, New York, Routledge Fauconnier, Gilles; Turner
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de cercetătorul Gh. Diaconu, acest tip de fibulă este considerat a fi din categoria fibulelor gotice, caracteristice necropolelor de tip Sântana de Mureș-Cerneahov, care au luat naștere în primele decenii ale secolului al III-lea d. Chr., în spațiul nord pontic, dar care predomină în cultura amintită, între anii 250 și 400. Piese asemănătoare au fost descoperite în Moldova, în mai multe morminte din necropolele cercetate până acum. Notăm doar pe cele din mormintele nr. 39, 44, 130, 212, 278, 381
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
lui Alexandru Matei, prefață de Alexandru Matei, Editura România Press, București, 2008. Mattiussi, Laurent, Fiction de l'ipséité. Essai sur l'invention narrative de soi, Librairie Droz, Genève, 2002. Mincu, Marin, "Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană, Editura Pontica, Constanța, 2000. Mitchievici, Angelo, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011. Nemoianu, Virgil, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea și Sanda Aronescu, Editura Minerva, București, 1998. Paglia, Camille
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu numai în iubire, ci în toate domeniile vieții". Caracostea numește "transsubstanțiere" trecerea aceasta "de la jocul formei pe marginea vieții la expresia menită să cristalizeze esențialitatea vieții". Vezi și Marin Mincu, " Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană (Editura Pontica, Constanța, 2000), pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă "sub semnul reveriei și al visului nocturn", criticul o asimilează unei experiențe cognitive profunde, de investigare a "sinelui", de "sondare, prin oniric, a omenescului însuși". Ca atare, Hyperion desemnează
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
spiritul lor ecumenic (universal) care se manifestă peste tot unde se găsesc ei. Alături de Sfântul Niceta de Remesiana, care prin misionarismul său a unit pe strămoșii noștri din dreapta și stânga Dunării, toți ceilalți ierarhi tomitani și teologi dacoromani din Dacia Pontică au fost oameni de vocație ecumenică, plini de dinamism, care au imprimat un foc viu, nestins, ecumenismului creștin. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat nu numai prin scrierile elaborate de teologii și misionarii dintre Dunăre și Mare, ci și prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
toată ființa sa lucrării de evanghelizare. Opera misionară, de o largă respirație ecumenică, pe care o conducea Sfântul Ioan Gură de Aur de la Constantinopol, susținută de Sfântul Teotim I de Tomis pe malurile Dunării de Jos și în străvechea Dacie Pontică, era împlinită cu mare râvnă apostolică și de Sfântul Niceta de Remesiana, atât în Dacia Ripensis și Mediterranea cât și la nord de Dunăre. Trăsătura comună a lui Niceta cu Teotim de Tomis o reprezintă acordul strâns între activitatea intelectuală
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
important în apărarea credinței ortodoxe în acest spațiu al Imperiului. O serie întreagă de specialiști români, precum Ioan G. Coman, Dr. Nestor Vornicescu, Ion I. Barnea, Nicolae Chițescu și alții, au analizat legătura Sfântului Ioan Cassian cu spiritualitatea specifică Daciei Pontice din epoca în care a trăit. Faptul că Sfântul Ioan Cassian s-a născut într-o familie avută de nobili localnici creștini de veche și strălucită origine romană a influențat evoluția sa atât ca om cât și ca scriitor. Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se afla la doar cinci mile de Nistria, mai mult ca sigur că a vizitat-o și pe aceasta. Deși mențiunile despre Nistria nu există, ele sunt justificate având în vedere origenismul monahilor de aici (Amun, Macarie Alexandrinul și Evagrie Ponticul fiind cei mai cunoscuți). Deși Evagrie a exercitat o influență importantă asupra teologiei monahale a lui Cassian, numele său nu e menționat niciodată din cauza origenismului al cărei adept era. După cum remarcă Ioan Mircea Ielciu, relatarea din Așezăminte mănăstirești despre un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
contemplativ. Contemplația este superioară acțiunii, pentru că e simplă și una, în comparație cu lucrul practic (actualis opus) și care aduce multe roade. Monahul ce ajunge la desăvârșirea spirituală primește darul cunoașterii mistice, noțiune pe care Sfântul Ioan Cassian o preia de la Evagrie Ponticul și o identifică cu contemplația pură (theoria) lui Dumnezeu. Ea este numită și rugăciunea pură sau rugăciunea de foc și pe care Sfântul Ioan Cassian o caracterizează astfel: această rugăciune, cu totul de foc și pe care prea puțini o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
schițează un șir continuu de contemplări pornind de la lucrările văzute ale lui Dumnezeu în creație și până la tainele dumnezeiești sesizabile doar cu simțurile duhovnicești; elaborează relația dintre acțiunea prezentă și contemplația prezentă și viitoare. Maestrul lui Cassian a fost Evagrie Ponticul. Mare parte din terminologia folosită de Cassian, privitor la aceleași idei, apare cu aceeași semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
toate, deci și al trupurilor umane, Cassian, citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, spune că ,,chipul și asemănarea constă în suflet ca fiind cea mai nobilă parte a omului”. Această concepție o urmează pe cea a lui Origen și Evagrie Ponticul care susținea că ,,chipul lui Dumnezeu” din om îl reprezintă doar aspectul lui spiritual. Sfântul Ioan Cassian nu diferențiază clar natura sufletului uman de natura duhului sau spiritului uman deși, totuși în Convorbirea duhovnicească a VIII-a vorbește despre suflet
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
490 - c. 583), iar pe de alta, câteva aluzii strecurate și legate de operele pe care le-a alcătuit conțin puține date despre viața lui Dionisie Smeritul. După propria mărturisire, s-a născut pe la anul 470 în Sciția Mică (Dacia Pontică, Dobrogea românească de astăzi) și a murit, probabil, la Vivarium, în sudul Italiei, în jurul anului 545. Se pare că acesta a rămas orfan din copilărie, fiind crescut într-o mănăstire locală. Această presupunere este susținută de mărturia făcută în prefața
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
geto-dace și preocupările originale de cronologie ale monahului Dionisie Smeritul. „Dionisie Exiguul a pus bazele calculului erei creștine... Este era noastră actuală, valabilă pentru întreaga planetă. O astfel de cucerire de valoare universală, din partea unui smerit monah plecat din Daca Pontică, îmbracă literatura daco-romană pe care a produs-o cu o strălucire și o valoare care nu are egal în nici o literatură europeană contemporană pentru o problemă similară”. Acest sistem cronologic, este menționat mai târziu în unele dintre primele tipărituri românești
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
s-au dezvoltat unele dintre cele mai bogate și diversificate flore și faune de pe continent. România este țara cu cele mai multe zone biogeografice. Pot fi numărate cinci din cele nouă astfel de regiuni existente în Europa (continentală, alpină, stepică, panonică și pontică). Păduri și culturi diverse s-au aclimatizat, prinzând rădăcini adânci în solul românesc. De pildă, dinspre miazănoapte și apus, s-au răspândit fagii, de la miazăzi, stejarii, iar din răsărit, stepa. Prin Europa Centrală s-au extins culturile de grâu și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
poate că ar trebui să ne gândim că fascinantul univers Cucuteni Tripolie a fost creația nu doar a unor curente civilizaționale balcanice. Născută în zona Carpaților, dar dezvoltându-se până în bazinul Niprului Mijlociu, această cultură a acoperit treptat stepele nord pontice (spațiu de interferență a unor curente dirijate din Balcani, dar și din Caucaz). Sub unghiul acestei duble influențe, ar fi necesar să privim spre cultura Cucuteni Tripolie, care s-a ridicat la înălțimea celor mai importante civilizații ale lumii, remarcându
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fluxul de circulație pe teritoriul nostru al unor civilizații și în epoca metalelor, sub patronajul lui Hefaistos și a lui Vulcan. Fie că, de pildă, avem în vedere Cultura Yamna, în epoca bronzului, care își avea originea în stepele nord pontice. Fie că ne gândim la radierea prin Europa Centrală a luminii culturilor Baden Coțofeni (în epoca bronzului) și La Tene (în epoca fierului). Fie că ne amintim de cultura Hallstatt (în epoca fierului), care a urmat din zona mediteraneană calea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
foc și sabie culturile neolitice din peninsulă. Au stropșit, sub copitele cailor, lutul ars și încondeiat al ceramicii din străvechime pe care au spart-o într-un infinit de cioburi. Fluxul migrator de la începutul Antichității, provenind din zona stepelor nord pontice, a perturbat serios dezvoltarea socio economică a Balcanilor, inclusiv a ținuturilor noastre. Deși conectată, din vremea neoliticului, la binefacerile agriculturii, peninsulei i-a fost grav tulburată liniștea de forfota indo europeană. A fost momentul din care civilizația Cucuteni Tripolie, continuată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Și nici nu putea să se întâmple astfel, atât timp cât, la fel ca în neolitic, izolarea naturală nu a fost una absolută. Pentru a pătrunde în Europa Orientală, încă din vechime se putea ocoli cursul balcanic al fluviului, urmând firul țărmului pontic. Din vremuri de demult, grecii au valorificat acest traseu, reușind să deschidă meleagurile noastre. Au dezvoltat contacte fecunde care i-au menținut pe geto daci conectați în permanență la civilizația greacă 21. Elada a devenit pentru mult timp universul civilizațional
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Sub vraja fermecătorului Dionysos, a căzut întreaga peninsulă, ajungând să fie adorat ca zeu și de traci (inclusiv geto daci). Totuși, se impune să avem în vedere că influența civilizatoare greacă a cunoscut și anumite limite. Legătura lor cu spațiul pontic avea un caracter preponderant maritim, prin practicarea unei navigații costiere. Nu erau dezvoltate căi terestre care să remorcheze durabil meleagurile geto dacice la Elada. Grecii au dezvoltat o civilizație maritimă și comercială care s-a extins și în regiunile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]