872 matches
-
Așa-numitele modele “Mercedes Ponton Mare”, 220a,219,220 S și 220SE, cu motoare de 6 cilindri, reprezentau, între anii 1954 și 1960, modelele de top din clasa mijlocie a companiei Mercedes-Benz. Acestea erau, prin cilindree și dimensiuni, urmașii modelului Mercedes 220 (W187). Modelele Ponton
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
Ponton Mare”, 220a,219,220 S și 220SE, cu motoare de 6 cilindri, reprezentau, între anii 1954 și 1960, modelele de top din clasa mijlocie a companiei Mercedes-Benz. Acestea erau, prin cilindree și dimensiuni, urmașii modelului Mercedes 220 (W187). Modelele Ponton Mare s-au fabricat în paralel cu modelele Ponton Mic W 120/W 121, cu motoare în 4 cilindri. Denumirile interne erau W180 I (220a), W105 (219), W180 ÎI (220 S) și W128 (220 SE). Odată cu modelele de 4 cilindri
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
motoare de 6 cilindri, reprezentau, între anii 1954 și 1960, modelele de top din clasa mijlocie a companiei Mercedes-Benz. Acestea erau, prin cilindree și dimensiuni, urmașii modelului Mercedes 220 (W187). Modelele Ponton Mare s-au fabricat în paralel cu modelele Ponton Mic W 120/W 121, cu motoare în 4 cilindri. Denumirile interne erau W180 I (220a), W105 (219), W180 ÎI (220 S) și W128 (220 SE). Odată cu modelele de 4 cilindri, Daimler-Benz a introdus, incepand cu Martie 1954, caroseriile autoportante
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
au fost produse 27.845 mașini, din care 16.000 pentru export. Prețul modelului 219 a fost de 10.500 DM, pe tot parcursul producției. Modelul 220S era, ca urmaș al modelului 220, varianta “standard”, cu 6 cilindri, a seriei Ponton. A fost construit că limuzină, între anii 1956 și 1959. Pentru a putea fi diferențiate mai tarziu, noile modele Ponton erau denumite, neoficial, 220 Să iar modelul următor, din seria coadă de rândunica, 220 Sb. Motorul M180 III, dotat cu
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
DM, pe tot parcursul producției. Modelul 220S era, ca urmaș al modelului 220, varianta “standard”, cu 6 cilindri, a seriei Ponton. A fost construit că limuzină, între anii 1956 și 1959. Pentru a putea fi diferențiate mai tarziu, noile modele Ponton erau denumite, neoficial, 220 Să iar modelul următor, din seria coadă de rândunica, 220 Sb. Motorul M180 III, dotat cu două carburatoare, avea în prima versiune 74 KW ( 100 CP ), iar mai tarziu 78 KW ( 106 CP ) și asigură o
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
oferite modelele coupe și cabrio, precum și limuzinele și sub denumirea 220 SE, cu motoare cu injecție directă. În August 1959 au fost prezentate trei modele cu 6 cilindri, complet noi, cu caroseria « Coadă de rândunica » , din seria W111. Producția limuzinelor Ponton 219, 220 S și 220 SE a fost oprită în aceeași lună. Modelele coupe și cabrio au fost produse în continuare, dar doar în varianta 220 SE, cu injecție directă. Ultimele variante cu carburator au părăsit fabrică în Octombrie 1959
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
cu baraj, însă, datorită perioadei scurte a valurilor aceste scheme sunt puțin eficiente. Un obiect care plutește pe valuri execută o mișcare cu o traiectorie eliptică. Cea mai simplă formă de valorificare a acestei mișcări pentru recuperarea energiei valurilor sunt pontoanele articulate. O construcție modernă este cea de tip Pelamis formată din mai mulți cilindri articulați, care, sub acțiunea valurilor au mișcări relative care acționează niște pistoane. Pistoanele pompează ulei sub presiune prin motoare hidraulice care acționează generatoare electrice.
Energie hidraulică () [Corola-website/Science/303516_a_304845]
-
în apele mici de sub forturi și au fost arse fără nici un rezultat, dar mai multe corăbii din port au fost abordate și incendiate, majoritatea nave de transport, dar și o navă de război de categoria 4 sau 5 și un ponton. Mai multe alte nave de transport au fost capturate și luate de către englezi atunci când șalupele s-au retras odată cu refluxul, dar majoritatea navelor de transport erau prea in interiorul portului pentru a putea fi abordate și au scăpat fără avarii
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
introduce " Nicotiana tabacum", în cultură din semințe aduse cu el, din Insulele Bermude. De-a lungul secolelor 17 și 18, tutun a continuat să fie principala cultură a Virginiei, precum și a Carolinelor. Depozite mari de tutun au umplut zone de lângă pontoane de orașe noi, înfloritoare, cum ar fi Dumfries pe Potomac, Richmond și Manchester. În Japonia frunzele de tutun au fost introduse de către marinarii portughezi în anul 1542. Tutun de fumat a ajuns pe malurile australiene, fiind introdus de comunitățile indigene
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
Margrafului. Depășiți numeric, apărătorii Schellenbergului au rezistat două ore, dar sub presiunea trupelor lui Marlborough și ale Margrafului au cedat. Panica s-a răspândit în rândurile armatei franco-bavareze: Marlborough a dezlănțuit 35 de escadroane în urmărirea fugarilor. Un pod de pontoane s-a rupt sub greutatea lor, iar mulți soldați s-au înecat în apele Dunării. Bătălia de la Schellenberg a reprezentat o victorie majoră pentru Marea Alianță. Ea le-a asigurat un punct de trecere peste Dunăre și o bază de
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
chiar, cu plete lemnoase, grele, cu priviri fixe, îțepenite încă, s-au înălțat totuși, iar spinări lungi, încovoiate încă, au mlădiat șipcile. Un trib de oameni-mobile, (există printre ei chiar și un om barcă prins undeva, nu departe, de un ponton dezafectat pe Tamisa), era, așadar, pe cale de formare, pe măsură de viața aceea, insuflată de undeva din afară, încearcă să pătrundă deplin în măruntaiele eșafodajelor lor de scânduri bătute cu cuie de lemn. Când, deodată, se produce o catastrofă : o
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
fel din lume. În Anglia, unde locuiește din 1992 când a câștigat prestigiosul premiu Delfina, este probabil cunoscut cel mai bine pentru lucrarea Omul-Barcă - o figură monumentală ce pare a se lupta pentru a se elibera, lucrare fixată pe un ponton pe Tamisa, astfel încât se îneacă și revine în fiecare zi odată cu fluxul și refluzul. (...)Noua sa lucrare este gândită astfel încât să se încadreze în spațiul înconjurător. Astfel, sunt 12 lucrări pe ambele părți ale unui coridor de 3 metri înălțime
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
Un ponton este o construcție plutitoare metalică, din lemn sau compozit, cu fundul plat, puntea plană (fără selatură), cu secțiunea transversală dreptunghiulară. Este de regulă nepropulsat. Se utilizează ca platformă la încărcarea și descărcarea navelor care nu operează la cheu. Dotat cu
Ponton () [Corola-website/Science/302939_a_304268]
-
cu fundul plat, puntea plană (fără selatură), cu secțiunea transversală dreptunghiulară. Este de regulă nepropulsat. Se utilizează ca platformă la încărcarea și descărcarea navelor care nu operează la cheu. Dotat cu gruie sau macarale se folosește la lucrări hidrotehnice. Un ponton de transport (bac) este un mijloc plutitor portuar cu punte platformă, folosit pentru transportul mărfurilor de la navă la cheu și invers. Deși nu are mijloace de propulsie, totuși în unele țări este considerat ca navă din punct de vedere juridic
Ponton () [Corola-website/Science/302939_a_304268]
-
devenit evident că operațiunea de debarcare nu va mai avea loc. La mijlocul anului 1942, cele două prototipuri (Krupp și Dormunder) au fost transportate în Insulele Canalului, fiind instalate la Alderney, unde au fost folosite pentru debarcarea materialelor necesare fortificării insulelor. „Pontoanele germane” (cum le numeau localnicii) au rămas pe poziției până în 1978-1979, când au fost demontate în cele din urmă. Forțele terestre au dezvoltat propriul pod portabil de debarcare poreclit "Seeschlange" (Șarpele de mare). Acest „drum plutitor” era format dintr-o
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
punctul central pentru o pistă de curse . O scurtă foamete de dimensiuni necunoscute a avut loc, probabil cauzată de această criză financiară, dar și din cauza sechestrărilor lui Caligula , deoarece importurile de cereale au fost compromise datorită construirii unui pod de pontoane din ordinul lui Caligula. În ciuda dificultăților financiare, Caligula s-a angajat într-o serie de proiecte de construcții în timpul domniei sale. Unele au fost pentru binele public, în timp ce altele au fost pentru el. Josephus descrie că proiectul cel mai ambițios al
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
plănuit să sape un canal prin Istmul din Grecia și a trimis un centurion șef pentru a supraveghea constructia.In 39, Caligula efectuat un tur de forță spectaculos pe un pod plutitor temporar în care să fie construite nave că pontoane, ce se întindeau de peste două mile de stațiunea de Baiae la portul vecin Puteoli. Se spune că podul rivaliza cu cel al regelui persan Xerxes de la trecătoarea Hellespont. Caligula, un om care nu stia să înoate și s-a suit
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
apărut în decembrie același ani în "Musée des familles". Sătul să tot discute pe marginea diferitelor călătorii ale enormului balon de șase mii de metri cubi al lui Nadar, "Géant", Verne s-a interesat de dezvoltarea elicopterului, preconizat de Gustave Ponton d'Amécourt. De altfel, Nadar milita alături de el pentru "vehiculele mai grele ca aerul". Împreună cu Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle, Ponton d'Amécourt avea să fondeze "Societatea de încurajare a locomoției aeriene cu ajutorul aparatelor mai grele ca aerul", al cărei
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
șase mii de metri cubi al lui Nadar, "Géant", Verne s-a interesat de dezvoltarea elicopterului, preconizat de Gustave Ponton d'Amécourt. De altfel, Nadar milita alături de el pentru "vehiculele mai grele ca aerul". Împreună cu Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle, Ponton d'Amécourt avea să fondeze "Societatea de încurajare a locomoției aeriene cu ajutorul aparatelor mai grele ca aerul", al cărei cenzor a fost Verne și care aduna multe nume ilustre, printre care Victor Hugo. Manifestul ei a fost publicat în ziarul
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Vehiculele W 110 Mercedes-Benz au fost fabricate între anii 1961 - 1968, aparținând clasei medii-superioare și înlocuind modelul "Ponton" din seria W 120 / W 121. Ceea ce distinge W 110, precum și seriile W 111 și W 112, este „coadă de rândunica”, cu care producătorul Mercedes-Benz, care în mod normal a avut un design destul de conservator, a făcut o concesie neobișnuită
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
cilindru cu rotație în jurul propriei axe ("tahometru Roll"). Capacul rezervorului a fost localizat pe toate modelele sub placă de înmatriculare spate. Mașinile au fost vândute sub denumirea de 190 și 190 D (diesel), pentru a le distinge de modelele precedente Ponton cu clasificarea internă 190c și 190dc. Că motorizare au fost folosite o serie motoare cu patru cilindri: la 190c M 121 cu cilindree 1.9 litri și 80 CP, sistem de combustibil cu un carburator Solex 34 PJCB. 190 D
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
190dc. Că motorizare au fost folosite o serie motoare cu patru cilindri: la 190c M 121 cu cilindree 1.9 litri și 80 CP, sistem de combustibil cu un carburator Solex 34 PJCB. 190 D era un nativ din seria Ponton, aici extinsă până la 2 litri de motor diesel OM 621 cu pompă de injecție Bosch III cu 4-pistoane și 55 CP. Axa de față este formată din 2 brațe oscilante , duble (inferior și superior) cu arcuri elicoidale. Axa din spate
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
1936 se încorporează în contigentul lui aflat la centrul de recrutare de la Turnu Măgurele. În vara lui 1944 vede pentru ultima oară Sființeștiul, fiind încorporat în compania 18 pontonieri. La Tiszalök, pe Tisa, trupele române au construit un pod de pontoane permanent supravegheat că să nu fie atins de minele plutitoare lansate de inamic (germanii). În noaptea de 17 noiembrie 1944 o mină a ajuns în dreptul soldaților Croitoru Eftimie și Stan Gheorghe. Croitoru observând că podul este în pericol de a
Eftimie Croitoru () [Corola-website/Science/325443_a_326772]
-
au fost neutralizate, infanteria a putut să se bazeze din nou pe sprijinul aviației și tancurilor. Mai înainte de începerea războiului, temându-se de un atac israelian peste canlul Suez, nicio națiune occidentală nu vânduse evreilor elemente pentru construirea podurilor de pontoane. Israelienii au reușit să repare module de poduri de pontoane vechi, rămase din al doilea război mondial. De asemenea, israelienii au construit un pod mai sofisticat ("pod rulou"), dar problemele logistice legate de înghesuiala de pe drumurile spre punctul de traversare
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
nou pe sprijinul aviației și tancurilor. Mai înainte de începerea războiului, temându-se de un atac israelian peste canlul Suez, nicio națiune occidentală nu vânduse evreilor elemente pentru construirea podurilor de pontoane. Israelienii au reușit să repare module de poduri de pontoane vechi, rămase din al doilea război mondial. De asemenea, israelienii au construit un pod mai sofisticat ("pod rulou"), dar problemele logistice legate de înghesuiala de pe drumurile spre punctul de traversare au întârzat sosirea acestuia din urmă pentru câteva zile. După
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]