479 matches
-
până la mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu mamele lor sau cu surori mai mari. Găsim loc bun unde speram să prindem porcușori, zvârlugi, cărășei sau chișcari, cum li se spune pe la noi, iar în alte părți-țipari. Gârla, așa-i spunem, e un râu care vine de la 7080 de km dinspre miază-noapte, ca apoi să o ia puțin spre răsărit și deodată o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Și apoi peștele trebuia simțit când ar fi atins pulpele picioarelor, după care femeile îl prindeau, nu cu multă greutate. Când una prindea un pește mai mare, un cărășel sau chișcar îl ridica în sus să vadă și alții prada. Porcușorii și zvârlugile le prindeam eu chiar ușor, că învățasem a prinde pește de pe la cinci-șase ani, când părinții mei duceau cânepa la topit, în gârlă și cum apa nu era mare, nu m-aș fi putut îneca. Prindeau și ei pește
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nebună, pedepsindu-l pentru neobrăzarea de a fi intrat acolo unde nu trebuia. Noi ne-am întors la locul unde aveam oala cu peștele prins și ne hotărâm să plecăm acasă. Să nu credeți că ne lăudăm, dar prinseserăm mulți porcușori și zvârlugi și câțiva cărășei, chiar și vreo doi-trei chișcari mai mici, cât mama să ne facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai casei. Cum ne îndepărtaserăm de ogorul nostru, ne-am dus să ne luăm pantalonașii lăsați acolo
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am observat că paznicul ajunsese în spatele nostru și ne întreabă: - Dar ce ați gătat așa de repede? Eu supărat și cătrănit, chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară, un bibănel sau măcar un porcușor. Apoi resemnat mă uit spre bătrân, parcă cerându-mi scuze pentru supărarea mea de mai nainte. - În viața mea de pescar n-am putut crede că în trei ore să nu bată nimic. Sigur cred că nu este pește. Moșul
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
am notat numele și adresa În agendă. „Aștept telefonul dumneavoastră“, adăugă ea Înainte de a Închide. Adresa era ciudată, iar numele Încă și mai ciudat. Biroul unui inginer de sunet situat Într-un imobil din cartierul Aoyama, iar tipul se numea Porcușor. O plăcuță fixată pe perete indica numele biroului a cărui adresă mi-o dăduse femeia. Imobilul se afla pe o străduță care dădea În bulevardul Aoyama și pornea din unghiul format cu o clădire sinistră ce adăpostea o firmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un atelier de confecții, biroul impresarului unui actor celebru, un studio foto și o firmă de produse ceramice de Kanazawa. Carourile erau roz, portocalii, verde murdar, și mă gândeam că asta se potrivea de minune cu cineva care se numea Porcușor, chiar dacă nu-mi dădeam seama ce poate semnifica acest nume de familie. În micul hol spre care dădea ușa automată se afla o gheretă de pază. Am fost Întrebat din nou care e numele meu și scopul vizitei. Persoana care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ci o serie de Încuietori. Acest sistem nu permitea folosirea liftului de către cineva care nu avea cheia. Tipul de la pază probabil că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îndoială erau câteva care valorau mai multe milioane de yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III, din care nu se prea găseau În Japonia decât modele foarte rare, tronau În mijlocul camerei. — Am fost anunțat de vizita dumneavoastră și vă așteptam. Porcușor era un omuleț cu pielea albă, atât de palidă, că aș fi putut ghici pe chipul lui Întreaga hartă a sistemului său sangvin. Era rotofei la față și arăta ca un butoi umflat, din care ieșeau două mâini și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care Fellini l-ar fi angajat bucuros ca figurant Într-un film. Avea un neg micuț ce de-abia se zărea sub o ureche, părul ras la zero lăsând să se vadă pielea scalpului, gura, nasul și ochii foarte mici. Porcușor era sigur trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță de bani. Porcușor Îmi pregăti o ceașcă de ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici la directorul institutului de cercetare unde fusesem angajat. Porțelan de Saxa. „Douăzeci de mii de dolari, cele două ceșcuțe, și la insistențele soției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu acelea de aici la directorul institutului de cercetare unde fusesem angajat. Porțelan de Saxa. „Douăzeci de mii de dolari, cele două ceșcuțe, și la insistențele soției mele“, mă anunțase directorul lăudându-se. Încălțările și tricoul pe care le purta Porcușor păreau genul de articole făcute să reziste o viață, Însă nu mai Încăpea nici o Îndoială ca omul era doldora de bani. — Aș vreau să știu... aș vrea mai Întâi să știu cum ar trebui să mă adresez dumneavostră? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îndoială ca omul era doldora de bani. — Aș vreau să știu... aș vrea mai Întâi să știu cum ar trebui să mă adresez dumneavostră? l-am Întrebat eu. N-aș fi fost niciodată În stare să-i spun pe numele Porcușor chiar dacă m-ar fi plătit cineva. — Faceți cum v-a spus ea, spuneți-mi Porcușor. — Dar nu ne cunoaștem deloc, mi-e imposibil să vă spun așa. În orice caz, asta nu are nici o importanță, murmură Porcușor, arborând În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să știu cum ar trebui să mă adresez dumneavostră? l-am Întrebat eu. N-aș fi fost niciodată În stare să-i spun pe numele Porcușor chiar dacă m-ar fi plătit cineva. — Faceți cum v-a spus ea, spuneți-mi Porcușor. — Dar nu ne cunoaștem deloc, mi-e imposibil să vă spun așa. În orice caz, asta nu are nici o importanță, murmură Porcușor, arborând În continuare o expresie impasibilă, În afara ușorului freamăt care-i cuprinse buzele. Aveți o iubită? adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spun pe numele Porcușor chiar dacă m-ar fi plătit cineva. — Faceți cum v-a spus ea, spuneți-mi Porcușor. — Dar nu ne cunoaștem deloc, mi-e imposibil să vă spun așa. În orice caz, asta nu are nici o importanță, murmură Porcușor, arborând În continuare o expresie impasibilă, În afara ușorului freamăt care-i cuprinse buzele. Aveți o iubită? adăugă el, lipăind cu zgomot o Înghițitură de ceai. Nu i-am răspuns. — Dacă nu-mi răspundeți, mă văd pus În imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Înghițitură de ceai. Nu i-am răspuns. — Dacă nu-mi răspundeți, mă văd pus În imposibilitatea de a vă livra marfa. Ce vreți să spuneți prin „iubită“? Cineva cu care să am o relație serioasă, cu care să fiu logodit? Porcușor Își Îndreptă poziția pe scaun, cu un aer plictisit. — Ce-aș putea să vă spun? murmură el, apoi, după un moment de gândire: Marfa, vedeți dumneavoastră... Este vorba de niște pilule - cred că pot să vă vorbesc despre asta, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
primiți un anumit lucru din partea unei anumite persoane și după ce folosiți lucrul respectiv așa cum vă spune persoana.“ Așa Îmi zise femeia. — Nu am Înțeles prea bine... am bâiguit eu. — Sunt un om foarte ocupat, hotărâți-vă repede, Îmi tăie vorba Porcușor. Trebuie Însă să știți că, dacă sunt obligat să-i spun că faptul de a vă fi vorbit despre drog v-a Îmbolnăvit, o să-mi facă morală și nu vreau deloc să ajung În această situație extremă, Înțelegeți? Porcușor Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vorba Porcușor. Trebuie Însă să știți că, dacă sunt obligat să-i spun că faptul de a vă fi vorbit despre drog v-a Îmbolnăvit, o să-mi facă morală și nu vreau deloc să ajung În această situație extremă, Înțelegeți? Porcușor Își dădu jos pantofii și rămase În picioarele goale, pentru că nu purta șosete. Degetele de la picioare Îi păreau niște moluște care se agitau În toate părțile. Fără Îndoială că Împărtășeau ceva din enervarea proprietarului. Porcușor părea genul de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În această situație extremă, Înțelegeți? Porcușor Își dădu jos pantofii și rămase În picioarele goale, pentru că nu purta șosete. Degetele de la picioare Îi păreau niște moluște care se agitau În toate părțile. Fără Îndoială că Împărtășeau ceva din enervarea proprietarului. Porcușor părea genul de om care-și exprimă emoțiile cu ajutorul degetelor de la picioare. — Cine este femeia asta? am Întrebat pentru a schimba subiectul discuției. — Nu pot să vă spun nimic concret, de altfel numele cu care m-a fericit ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putere anume. Nu este o femeie adulată de mulțimile de debili duși cu pluta, ci este Stăpâna pe care o respectăm și În fața căreia ne plecăm. — Sado-maso? — Nu v-am spus că nu este vorba doar despre asta? mă corectă Porcușor, ridicând glasul. Își frecă bărbia acoperită de sudoare; părea un pic excitat. — Este o femeie - În fine, după modul meu de-a judeca lucrurile - pe care Japonia din zilele noastre ar trebui să o adore și să o venereze. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fie câtuși de puțin. Nu aș suporta ideea să vă faceți o imagine negativă despre ea când nici măcar nu o cunoașteți Încă deloc. Este cineva cu adevărat important, Înțelegeți? — Înțeleg, am spus eu cu o umbră de scuză În glas. Porcușor avea fața plină de sudoare și degetele de la picioare Îi fremătau cu o frecvență de zece bătăi pe secundă. — Accept pilulele, aș vrea totuși să știu de ce m-ați Întrebat dacă am sau nu o iubită. — Pentru că ecstasy este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de zece bătăi pe secundă. — Accept pilulele, aș vrea totuși să știu de ce m-ați Întrebat dacă am sau nu o iubită. — Pentru că ecstasy este un produs care stimulează apetitul sexual și Îl duce până dincolo de ultimele limite, mă anunță Porcușor făcând un efort disperat să-și stăpânească mișcarea degetelor de la picioare. Când să ies din clădire, m-am Întors spre moșneagul de la pază. Bătrânul era tot ocupat să butoneze la tastatura calculatorului său. Nici măcar nu-și mai ridică privirea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-și mai ridică privirea când ușa de sticlă se deschise, ci abia după ce se Închise automat În urma mea. De bună seamă că nu avea nimic de Întrebat pe cineva care ieșea din clădire. Îmi strecurasem cele două capsule primite de la Porcușor În buzunarul din dreapta. Învelite În ambalajul de plastic, arătau ca niște comprimate oarecare; ai fi zis că erau niște antiinflamatoare, mai ales că erau aranjate Într-o punguță de hârtie pe care erau scrise numele și adresa unui cabinet stomatologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de hârtie pe care erau scrise numele și adresa unui cabinet stomatologic. Un sentiment de ușurare mă cuprinse când am revenit pe bulevardul Aoyama, eliberându-mă de stânjeneala pe care mi-o provocaseră clădirea aceea În general și persoana lui Porcușor În special. Razele soarelui coborau către apus, cămașa mi se lipise de spate, eram plin de sudoare, mi-era rău. Era de-ajuns să Întâlnesc persoane un pic duse cu pluta ca să-mi dau seama cât de normal eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
poftă de o bere. Trebuia să dau și un telefon. Am intrat Într-o cafenea. Am băut dintr-o suflare jumătate din lichidul pe care mi-l comandasem, Înainte de a mă apuca să reflectez la ce anume Îl deosebea pe Porcușor de acea femeie cu care vorbisem la telefon. Porcușor nu era limpede de Înțeles, totul la persoana sa contrasta În mod evident, Începând cu locul În care locuia. Simțeam ceva ciudat În vocea femeii, dar acea ciudățenie rezona cumva În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
telefon. Am intrat Într-o cafenea. Am băut dintr-o suflare jumătate din lichidul pe care mi-l comandasem, Înainte de a mă apuca să reflectez la ce anume Îl deosebea pe Porcușor de acea femeie cu care vorbisem la telefon. Porcușor nu era limpede de Înțeles, totul la persoana sa contrasta În mod evident, Începând cu locul În care locuia. Simțeam ceva ciudat În vocea femeii, dar acea ciudățenie rezona cumva În interiorul meu. Ciudățenia lui Porcușor Însă te făcea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]