4,496 matches
-
pisici ale dumisale. Asta nu din zgârcenie, argumenta Bolboreasca, ci "fiindcă era nisip d-ăla bunu', nu ca ăla nasol de la florărie", pe care mâțele dumneaei nu-l suportau. Mda, povești vechi. Evident, dom' Petrică folosea găleata de plastic a portarilor, șmecherită de nea Vasile direct din camion, atunci când sosiseră rechizitele și consumabilele. Oricum, căldările din zestrea P.S.I.-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu-și va aminti de rezerva lui, ba chiar că și după ce memoria i s-ar fi activat, lăcomia nu o să-l lase să facă o asemenea risipă. Pe la vreo șase și jumătate își făcu apariția cel de-al treilea portar. Anton era un bărbat corpolent, gușat, cu ochi exoftalmici și nemaipomenit de placid. Părea un pachiderm matusalemic și plin de înțelepciunea pe care vârsta ar trebui să o confere. Dar nu era vorba de înțelepciune, ci doar de o banală
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că mă grăbesc! Auzi vorbă la el! Matale nu te-ai grăbi dac-ai fi dă servici' dă ieri după-amiaz' până acu'? Și cu toate controalile dă la poliție și dă la jandarmerie pă cap", se simți dator să pluseze portarul devenit acum, iată, instalator. "N-ai și matale un ban la tine?" "Poate oi avea, poate că nu. Ce, trebuie să viu tot io cu parnosu', cân' tre' să fac o treabă?" "Hai, bre, nu te mai inerva așa! Te-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ultima dân an cân' să face nunți, că vine postu' Crăciunului". "I-auzi!", se învioră pe neașteptate nea Petrică. Îi aruncă o privire pătrunzătoare: "Bre, Tăsică, da' sigur?". "Sigur, mă, nene! Dacă zice părintele Davidescu, așa-i, mă." "Auzi?", face portarul scărpinându-se cu sârg în creștet, " Da' sunt la găleată numa' la nunțile lui?" "Nu, frate. La toate, ce dra... Ah, nenorocită gură am! Păi, nu te gândești? Care din preoții alilanți să zică nu, cân' parohu' zice da. Ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Într-un ceas, masim, e gata. Îți lasă el o sutică, două, acolo." "O sutică, două?!" "Acu' nu fi și tu zgripțar. Lasă d-aci, să câștigi dincolo. Ce? Tre' să te-nvăț io negustorie? Hai, că-mi placi, știi?" Portarul oftă numai așa, de amorul artei. A celei teatrale, bineînțeles. Se gândise el că o să scoată vreo cinci sute de mii din afacerea asta. Două sute jumate materialele și tot atât manopera, că era băiat modest. Oricum, toate cele necesare reparației
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Adică ce?", făcu pe prostul nea Tăsică, rol care îi ieșea întotdeauna perfect. "Adică ce?", îl ironiză nerăbdător Petre. "Ce te faci, bre, chinez? Adică e nunți mai întocmite sau..." "E nunți dă nunți, tată! Numa' baștani, unu și unu." Portarul scuipă sceptic printre dinți, spre o muscă ce se însorea la piciorul unuia dintre stativele pe care stătea scris cu vopsea albă "VII": "Las' c-am mai fost io, luna trecută, cân' am făcut electrica la intrare, la o nuntă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tărie... Da' nici să mănânce nu-i era la îndemână. Tot ce băga în el, fripturi d-alea răzvedite, mititei, piftele, cârnați, sarmăi, hop, după un ceas cel mult, le dădea afară urgent" Deci nu era dă la băutură...", trase portarul o concluzie care ar putea fi bănuită de o oarecare subiectivitate. "El zicea că dă la cât muncește, he, he!", se amuză Tăsică plin de candoare. "Pin' la urmă l-a luat cu salvarea. Să tot fie cinci, ba nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Petrică. Ba încă atât de bine, încât de cum se apucă de treabă, începu și el să-l îngâne cu sârg. Mantra aceasta ciudată avu un efect liniștitor, tonic și neapărat stenic, așa cum o știe orice adept al lui guru Bivolaru. Portarul o aplică empiric, fără ajutorul vreunui mare maestru, dovedind, ca și colegul său Vasile, că are un talent nativ întru pătrunderea ezotericelor practici hinduse, mai mult sau mai puțin apropiate de yoga pură. Când sfârși treaba, mintea lui era golită
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ca atare, rămase sprijinit de cișmea vreo cinci minute, cu ochii pierduți în gol, într-o atitudine contemplativă. Probabil că ar fi rămas așa mult timp, dar dinspre biserică veni preotul paroh, hotărât să facă recepția la lucrarea întreprinsă de portar. Acest fapt îl reconectă la Maya, adică la realitatea concretă și exterioară care nu-i decât un miraj, după cum susțin practicanții yoghini -, umplându-i instantaneu mintea de cele mai variate și relativ vioaie idei. Părintele se arătă mulțumit, deși simți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bune?" "E bune, e bune!", se bucură nea Vasile. Nu știam că mai are d-alea, superalcoolizatile, dă la oferta dă Paști. Mare șmecher ești, bre! Pă toate le bunghești și ai șmenu' aranjat!" "Păi, dar!", făcu evaziv, dar orgolios portarul. Insistă ospitalier și familiar: "Hai, intră, intră, nu mai stetea în prag!" Ridică brusc glasul, făcându-se auzit clar pe toată casa scării: Intră că babile astea răpănoase numa' cu ochiu' pă vizor șade și cu urechea pîlnie. O bășină
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
uită la el cu îndoială, dar nici nu negă, nici nu spuse că da. Se mulțumi doar să dea din cap, într-un gest care ar fi putut însemna orice. Cam cu lehamite, însă până la urmă cu din ce în ce mai multă însuflețire, portarul îi povesti cum i se întâmplase toată tărășenia. La sfârșit, văzând mutra malițioasă a șoferului, oftă resemnat: "Știu că nu mă crezi. Și mie mi-ar veni greu să cred așa o treabă, da-ți spui că ăsta-i adevăru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce pățiși, bre? Ți-a sărit godinu-n față, este?", îl luă la rând și pe nea Vasile. "O ușă, domnu' doctor, m-a izbit chiar la cocoașa nasului și mă doare acu' și ochii dân cap", zise cu glas pierit portarul. "O ușă, zici? Mă, da' greu pumn a avut ușa aia! Te dor și ochii din cap, ă?" "Da, domnu' doctor." " Păi, ce-ai fi vrut să te doară? Ochii de la ciorap? Da' ia zi, hemoragie, sânge din nas îți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sus în scaun!", face molcom brancardierul. Doctorul Gherasim se uita la niște radiografii. Grigore îl parcă pe nea Vasile în fața patului de examinare și părăsi încăperea fără niciun cuvânt. Medicul se întoarse și, privindu-l pe deasupra ochelarilor, lansă interogația: "Dumneata?". Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și se holbă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bagaboanto? Păi, io-s tataie!? Ia să nu fi fost io cu bârnău-n batistă, că ți-ar fi arătat ție tataie ce poate. Auzi la ea, tataie!". Amândouă se puseră la taifas, așteptând să vină medicul de pe unde era plecat. Portarul se gândi că doctorii ăștia umblă brambura peste tot, numai în cabinetul lor nu stau. Adevărul că, de, și cu asistente d-astea, mă rog, cam greu să stai pă loc. Mai umbli și tu, ca bărbatu', nu? Că toate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și pe Delia: "Văd că ai fost ocupată până peste cap. Poate nu-i aparatu' încărcat!...". "Este, domnu' doctor!", se repede asistenta să-l asigure. Îi făcu semn lui nea Vasile să pătrundă în camera unde se afla aparatul radiologic. Portarul se opri zăpăcit în fața mașinăriei. "Stai, bre, pe patu' ăla!", îi strigă din spatele unui paravan doctorul. Nea Vasile se așază în fund. "Ce faci, mă, nene? Te pregătești să citești ziaru' sau ce? Stai, odată, culcat pe pat, n-auzi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nimic. Eu doar te operez și o să te rog să vii la control după aceea. Știu că unii colegi de-ai mei au tarif, dar eu n-am. Înțelegi?" "Înțeleg io, înțeleg. Da' nici nu primiți?", se interesă cu iscusință portarul, trezindu-se băiatul deștept din el. Medicul făcu un gest vag. Pacientul simți nevoia unei clarificări. "Să zicem că aș face rost dă două milioane. Ar fi... ăăă... elegant?" "Cum vrei dumneata", răspunse doctorul ca și cum s-ar fi spălat pe mâini
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oameni la necaz...". Doctorul Gherasim ridică mirat din sprâncene: Da' ce treburi așa importante aveți, domnule Mirică, de vă grăbiți în halul ăsta? Am operat eu și oameni de stat, însă nu erau așa de puși pe plecat ca dumneata". Portarul dădu din umeri: "E, ăia o fi fost miniștri, primari, ce treabă avea ei?". Da, sigur, nu ca matale", aruncă ironic ORL-istul. "Să știți că da, domnu' doctor. Chiar așa!" Medicul își permise un nou zâmbet și zise clătinând
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tată, du-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit cu priviri uimite, ba chiar cu unele căinări din partea doamnelor de la birou. Cu atât mai mult cu cât portarul își compuse o mutră amărâtă, de om suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să explice Vasile. Apoi, luând seama la ce vorbește, se opri și o întoarse, simulând o iritare: "Acum mă mai zăpăcești și mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Anton, când acesta îl prinse de umăr și-i spuse cu ochi rotunzi: "Auzi, nene, am apucat să-ți zic?". "Ce, bre, ce să-mi zici?" " A murit mă-sa mare a lu' Obama!" Petrică se uită încruntat la celălalt portar, după care porni spre stradă gesticulând și strigând ca un apucat, spre uimirea deplină a lui Anton: Ia uite, mă, d-aia nu mai puteam io. Mai lăsați-mă, bă, cu baba aia. Să fie sănătoasă, nene! Să fie sănătoasă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trenul personal al oricărei discuții dintre bărbați - dispăruseră din program: fără ascultătoare care să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran, portarii plonjau ca niște vulturi pentru a salva goluri ca și făcute, spectatorii izbucneau În tribune cu brațele ridicate, ridicați de fazele pe muchie de cuțit. Cu ajutorul telecomenzii, grupul nostru a avut privilegiul de-a descifra niște enigme celebre ale fotbalului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nici nu aveai cum să ieși, pentru că baia ținea loc și de sufragerie, și de dormitor, era și sală de cinema, și stadion de fotbal, de aceea, dacă doreai să faci un duș, trebuia să le ceri voie plasatorului și portarului să te Întinzi să iei șamponul, deci se mai Întâmpla ca, din pricina mișcării tale, cei de pe rândurile din spate să nu mai vadă ce se Întâmpla pe ecran, dacă eroul a pupat-o sau nu, ori să se dea un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deci se mai Întâmpla ca, din pricina mișcării tale, cei de pe rândurile din spate să nu mai vadă ce se Întâmpla pe ecran, dacă eroul a pupat-o sau nu, ori să se dea un gol pentru că l-ai mascat pe portar la lovitura liberă, și-atunci să te ții fluierături, certuri și Îmbrânceli În vârful acela de ac care ne cuprindea pe toți, unde bașca intrau și tribunele, astfel Încât țipetele ajungeau până la ceruri, care ceruri, dacă n-ați Înțeles până acum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
foloseau doar bila albă. Într-un colț, parcurgând rubrica de matrimoniale a unei reviste pornografice, stătea Stepa Chiorul, un biet imbecil care-și căpătase porecla În urma unui pariu făcut la beție, când Încercase să demonstreze că putea fi un bun portar la darts . Vasea stătea În spatele tejghelei, răsfoind o ediție ilustrată din Fenomenologia spiritului. Ne cunoșteam de mult, de când amândoi visam să schimbăm lumea printr-un nou sistem filozofic cu aplicare practică imediată, care să explice totul prin sex, până am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fost arestat și condamnat la 18 ani muncă silnică; a făcut Canalul între '50 și '54; apoi, între '58 și '64, pentru că a transmis celorlalți deținuți "versuri subversive". După ce l-au grațiat (din fericire!), a fost îngrijitor de local, portar, instalator; om cu minus 18 dioptrii, făcea contabilitate la zece kilometri de București." Un cocteil Molotov Revista TRIBUNA din Cluj (redactor-șef: I. Maxim Danciu) este în continuare vie, ofensivă, instalată - cu o promptitudine neardelenească - în plină actualitate culturală. În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]