1,077 matches
-
purtat printre localnici numele de 'Black Christmas - Crăciunul negru'. Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului. "'Asia: Intrarea SUA în război "Articol principal: Atacul de la Pearl Harbor" La 7 decembrie 1941, avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor, Hawaii, cea mai mare bază navală americană din Pacific. Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile. În timpul atacului au fost
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
avariate 8 cuirasate, 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare. De asemenea, au fost distruse sau avariate 343 de avioane. Totuși, atacul surpriză nu a avut rezultate decisive, ținte importante, cum ar fi fost portavioanele (aflate în larg în acel moment), depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse. Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții, pe termen lung pentru Imperiul Japonez
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
de Corali. Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby, Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze. Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane. Cele două părți au suferit pierderi mari, egale ca gravitate. O lună mai târziu, invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați, care au descifrat mesajele secrete japoneze, marina americană fiind capabilă să pregătească un
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
O lună mai târziu, invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați, care au descifrat mesajele secrete japoneze, marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon. Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze, industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid. Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați (mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor) a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
să le înlocuiască rapid. Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați (mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor) a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului. Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane. A fost o victorie totală pentru americani, marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă. În iulie, un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai. Asia: SUA au cucerit mai multe insule, așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane. Printre multe alte zeci de orașe japoneze, Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90.000 de oameni, în timp ce incendiile răvășeau toată capitala. Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
de rază scurtă. Cu toate acestea, în comparație cu ceilalți patru membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, China are o relativă limitare a capabilității de proiectare a forței. Pentru a compensa acest lucru, China a dezvoltat numeroase proiecte - primul său portavion a intrat în serviciu în 2012 - și menține o flotă substanțială de submarine, inclusiv unele cu putere nucleară și submarine cu rachete balistice. China a stabilit, de asemenea, o rețea de relații militare străine, de-a lungul rutelor majore de
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
are la dispoziție și un număr mare de tancuri Leopard 1 și . Marina Italiană avea în 2008 35.200 de militari activi, cu 85 de vase și 123 de vehicule aeriene. Ea este echipată din 10 iunie 2009 cu un portavion mai mare (""), distrugătoare, submarine și fregate. După intrarea în NATO în 1949, Marina Italiană a luat parte la numeroase coaliții de menținere a păcii în lume. Corp autonom al serviciilor militare, Carabinieri constituie jandarmeria și poliția militară ale Italiei. Deși
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
temut că flota de sub comanda sa ar fi putut pierde un număr de nave pe care i-ar fi fost imposibil să le înlocuiască, în vreme ce partea britanică aveau resurse mult mai mari. Marina Regală Italiană nu a fost dotată cu portavioane. Portavioanele „Aquila” și „Sparviero” nu au apucat să fie terminate iar cea mai mare parte a sprijinului aerian primit de flota italiană în timpul luptelor din Mediterana a fost asigurat de către avioanele [[Regia Aeronautica decolate de pe bazele terestre . [[Fișier:HMS Queen
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
că flota de sub comanda sa ar fi putut pierde un număr de nave pe care i-ar fi fost imposibil să le înlocuiască, în vreme ce partea britanică aveau resurse mult mai mari. Marina Regală Italiană nu a fost dotată cu portavioane. Portavioanele „Aquila” și „Sparviero” nu au apucat să fie terminate iar cea mai mare parte a sprijinului aerian primit de flota italiană în timpul luptelor din Mediterana a fost asigurat de către avioanele [[Regia Aeronautica decolate de pe bazele terestre . [[Fișier:HMS Queen Elizabeth
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
italieni au reușit scufundarea acestui vas pe 19 decembrie 1940]]. Britanicii au atacat în noiembrie 1940 baza navală italiană de la [[Taranto]]. [[bătălia de la Taranto|Atacul vaselor din portul Taranto]] a fost o operațiune încheiată cu succes a avioanelor-torpiloare decolate de pe [[portavion|portavioane]]. Se pare că acest succes a fost sursa de inspirație pentru [[atacul de la Pearl Harbor|atacul japonez asupra bazei americane de la Pearl Harbor]] din decembrie 1941. Aliații cucerit superioritatea navală în Mediterana după o serie de operațiuni încununate de
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
au reușit scufundarea acestui vas pe 19 decembrie 1940]]. Britanicii au atacat în noiembrie 1940 baza navală italiană de la [[Taranto]]. [[bătălia de la Taranto|Atacul vaselor din portul Taranto]] a fost o operațiune încheiată cu succes a avioanelor-torpiloare decolate de pe [[portavion|portavioane]]. Se pare că acest succes a fost sursa de inspirație pentru [[atacul de la Pearl Harbor|atacul japonez asupra bazei americane de la Pearl Harbor]] din decembrie 1941. Aliații cucerit superioritatea navală în Mediterana după o serie de operațiuni încununate de succes
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
vieți a crezut cu tărie în loialitate, conducere și alte idealuri asociate armatei. El a absolvit Academia Forțelor Navale ale Statelor Unite din Annapolis în 1929, devenind ofițer al Forțele Navale ale Statelor Unite. Prima însărcinare, datând din 1931, a fost pe portavionul "USS "Lexington" (CV-2)", unde a lucrat inițial în comunicațiile radio in 1931. Deoarece căpitanul portavionului era Ernest J. King, care a luptat ulterior în Al Doilea Război Mondial, Heinlein a fost deseori intervievat de către istorici în legătură cu acesta în ultimii ani
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
absolvit Academia Forțelor Navale ale Statelor Unite din Annapolis în 1929, devenind ofițer al Forțele Navale ale Statelor Unite. Prima însărcinare, datând din 1931, a fost pe portavionul "USS "Lexington" (CV-2)", unde a lucrat inițial în comunicațiile radio in 1931. Deoarece căpitanul portavionului era Ernest J. King, care a luptat ulterior în Al Doilea Război Mondial, Heinlein a fost deseori intervievat de către istorici în legătură cu acesta în ultimii ani, în special cu privire la serviciul său pe post de căpitan al primului portavion modern al Marinei
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
1931. Deoarece căpitanul portavionului era Ernest J. King, care a luptat ulterior în Al Doilea Război Mondial, Heinlein a fost deseori intervievat de către istorici în legătură cu acesta în ultimii ani, în special cu privire la serviciul său pe post de căpitan al primului portavion modern al Marinei SUA. Între 1933 și 1934, Heinlein a lucrat la bordul distrugătorului "USS "Roper"" (DD-147)", urcând în grad până la rangul de locotenent. Fratele său, Lawrence Heinlein, a fost membru al Forțelor Aeriene și al Gărzii Naționale, ajungând până la
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
mult mai mici, muniție mai ieftină și ambarcațiuni de mai mici dimensiuni: inițial la torpile și mine navale, apoi avioane și mai târziu și la rachete ghidate Gama tot mai mare de lupte navale a dus la înlocuirea cuirasatelor cu portavioane, care au devenit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial navele principale ale flotelor, ultimul cuirasat care a fost lansat la apă fiind HMS Vanguard, în 1944. Doar marina americană a păstrat cuirasatele din clasa Iowa în anii 1970 în
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
bătălii navale: Bătălia din Marea Sibuyan, Bătălia din Strâmtoarea Surigao, Bătălia de la Capul Engaño și Bătălia din Samar, precum și alte acțiuni aeriene și navale. Bătălia din Golful Leyte este notabilă și pentru faptul că a fost prima bătălie în care portavioanele japoneze au organizat atacuri kamikaze. De remarcat și faptul că în această bătălie Japonia avea un număr mai mic de avioane decât numărul navelor folosite de Forțele aliate, o demonstrație clară a diferenței mari dintre cele două părți combatante în
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
interior de apărare al Japoniei și a dat americanilor o bază de la care cu ajutorul bombardierelor cu rază lungă de acțiune Boeing B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și alți membri ai Statului Major au fost
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și alți membri ai Statului Major au fost în favoarea blocării forțelor japoneze în Filipine și atacarea Formosei (Taiwan), pentru a asigura americanilor și australienilor controlul asupra rutelor maritime între
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
implicau aproape toate forțele disponibile pentru bătălia decisivă, în ciuda faptului că operațiunea urma să diminueze substanțial rezervele de combustibil ale Japoniei. În 12 octombrie 1944, Flota a 3-a sub conducerea amiralului Halsey a început o serie de raiduri ale portavioanelor împotriva Formosei și insulelor Ryukyu, pentru a asigura că avioanele de pe bazele de pe insulele amintite nu pot interveni în debarcarea de la Leyte. Conducerea japoneză a pus deci în funcțiune planul "Shō-Gō" 2, lansând valuri succesive de atacuri împotriva portavioanelor Flotei
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
ale portavioanelor împotriva Formosei și insulelor Ryukyu, pentru a asigura că avioanele de pe bazele de pe insulele amintite nu pot interveni în debarcarea de la Leyte. Conducerea japoneză a pus deci în funcțiune planul "Shō-Gō" 2, lansând valuri succesive de atacuri împotriva portavioanelor Flotei a 3-a. În aceste lupte înverșunate japonezii au pierdut 600 avioane în trei zile, aproape toate forțele aeriene aflate în regiune. După invazia americană în Filipine Marina Japoneză a trecut la planul "Shō-Gō" 1. "Shō-Gō" 1 era un
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
trecut la planul "Shō-Gō" 1. "Shō-Gō" 1 era un plan prin care navele viceamiralului Jisaburō Ozawa, cunoscute ca „Forța de Nord”, trebuiau să atragă forțele americane principale de acoperire departe de Leyte. Forța de Nord era construit în jurul a câtorva portavioane, dar acestea aveau doar câteva avioane sau echipaj instruit. Portavioanele aveau să servească ca momeala principală. Odată ce forțele de acoperire americane erau momite departe, alte două forțe aveau să se apropie de Leyte dinspre vest. „Forța de Sud” sub viceamiralul
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
prin care navele viceamiralului Jisaburō Ozawa, cunoscute ca „Forța de Nord”, trebuiau să atragă forțele americane principale de acoperire departe de Leyte. Forța de Nord era construit în jurul a câtorva portavioane, dar acestea aveau doar câteva avioane sau echipaj instruit. Portavioanele aveau să servească ca momeala principală. Odată ce forțele de acoperire americane erau momite departe, alte două forțe aveau să se apropie de Leyte dinspre vest. „Forța de Sud” sub viceamiralul Shōji Nishimura și Kiyohide Shima aveau să lovească zona de
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
amiralul a fost pescuit, s-a ambarcat pe cuirasatul Yamato. La 24 octombrie dimineața la orele 08:00 avioanele de recunoaștere ale escadrilei VF-20 (avioane de vânătoare F6F-5 Hellcat, bombardiere în picaj VB-20 Helldiver și avioanele torpiloare VT-20 Avenger) de pe portavionul portavionul american Enterprise aparținând Flotei a 3-a a lui Halsey au sesizat forțele japoneze principale care soseau pe marea Sibuyan. În pofida forței mari pe care o reprezentau, Flota a 3-a nu era bine plasată ca să facă față pericolului
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a fost pescuit, s-a ambarcat pe cuirasatul Yamato. La 24 octombrie dimineața la orele 08:00 avioanele de recunoaștere ale escadrilei VF-20 (avioane de vânătoare F6F-5 Hellcat, bombardiere în picaj VB-20 Helldiver și avioanele torpiloare VT-20 Avenger) de pe portavionul portavionul american Enterprise aparținând Flotei a 3-a a lui Halsey au sesizat forțele japoneze principale care soseau pe marea Sibuyan. În pofida forței mari pe care o reprezentau, Flota a 3-a nu era bine plasată ca să facă față pericolului, deoarece
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]