856 matches
-
realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și 4) romanica iberică (spaniola, portugheza). Aceaste clasificări vizează, prin urmare, unitatea genealogică preromanică, adică cea anterioară formării limbilor romanice ca limbi independente și anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic, deși esențial, nu reprezintă însă singurul mod de a clasifica limbile romanice și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pune proble-ma existenței vreunei influențe între limbile iberice și română. În mod similar, se constată că franceza și italiana construiesc mai mult ca perfectul în mod perifrastic, cu ajutorul a două auxiliare la imperfect, după modelul perfectului compus, în vreme ce spaniola și portugheza, pe de o parte, care continuă mai mult ca perfectul indicativ latin, și româna, pe de altă parte, care a adus la indicativ mai mult ca perfectul conjunctiv, exprimă acest timp în mod sintetic. Se constată apoi că, spre deosebire de ariile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai sînt preferate. Această predispoziție a francezei pentru determinarea externă explică și faptul că, deși a cunoscut de timpuriu și o lungă perioadă de timp influența latinei literare, nu și-a însușit formarea superlativului cu -issimus, precum italiana, spaniola și portugheza. Prin urmare, dintre limbile romanice, franceza are evoluția cea mai divergentă în raport cu sistemul latin, dar și deosebită în raport cu sistemele celorlalte limbi romanice, încît, din perspectivă tipologică, limbile care descind din latină alcătuiesc două grupuri distincte: tipul francez și tipul romanic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rîndul lui un rol în acest sens. Evoluția fonetică a latinei din spațiul francez a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în cazul unor limbi germanice (precum engleza și neerlandeza), dar și al altor limbi romanice (precum portugheza și spaniola), însă nu într-o manieră la fel de compactă. De aceea, vocalele anterioare palatale ä, ö, ü (seul, feu, pur) din franceză se regăsesc în majoritatea limbilor germanice, excepție făcînd engleza. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, franceza a pierdut în totalitate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mărcilor de plural, disocierea se poate face tot în două tipuri. Unul dintre ele este reprezentat de engleză, care realizează pluralele aproape numai cu -s, -es, la fel ca limbile romanice sigmatice, în special, la fel ca spaniola și ca portugheza, unde -s și -es se pronunță permanent pînă astăzi. Celelalte limbi germanice realizează un alt tip, întrucît prezintă situații mult mai complexe. Germana are mai multe desinențe de plural, majoritatea fiind moștenite din germanică, dar la unele împrumuturi neologice admite
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
motive, limbile romanice prezintă evidente diferențe în modul în care omogenizează sau nu elementele moștenite și cele împrumutate, italiana prezentînd frecvent fenomenul omogenizării (de obicei pe baze analogice), franceza și româna carac-terizîndu-se îndeosebi prin fenomenul dublei articulări, iar spaniola și portugheza ocupînd o poziție intermediară. Pe de altă parte, fenomenul omogenizării și cel al dublei articulări se manifestă diferit de la un caz la altul în cadrul aceleiași limbi romanice, iar uneori, confruntarea dintre cuvîntul moștenit și cel împrumutat nu s-a putut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un tip aparte, în acest caz, în raport cu celelalte limbi romanice, deoarece nu a moștenit cuvîntul latin mens, -tis, iar româna reprezintă la rîndul ei un subtip, fiindcă are marcat fenomenul dublei articulări, ce lipsește în italiană, în spaniolă și în portugheză. Din altă perspectivă, neologismul românesc mentalitate este cel mai apropiat de forma originară, prin redarea sufixului ca în ablativul latin (-itate), în vreme ce celelalte limbi avute în vedere supun sufixul unor modificări care îl diferențiază mult de original. Dubla articulare se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a împrumutului, printr-o diferențiere de expresie și de conținut a două forme. Cuvîntul latin ratio, -onis a fost moștenit de franceză în forma raison, cu semnificația "rațiune, minte". În mod asemănător, italiana are corespondentul ragióne, spaniola corespondentul razon, iar portugheza corespondentul razăo, semnificația fiind aceeași. Împrumutarea ulterioară a lat. ratio pentru a reda semnificația "porție, rație" a avut drept rezultat cuvintele: fr. ration, it. razióne, sp. ración și pg. raçăo. Se remarcă în italiană, în spaniolă și, mai ales, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
corespondentul razăo, semnificația fiind aceeași. Împrumutarea ulterioară a lat. ratio pentru a reda semnificația "porție, rație" a avut drept rezultat cuvintele: fr. ration, it. razióne, sp. ración și pg. raçăo. Se remarcă în italiană, în spaniolă și, mai ales, în portugheză o apropiere a formei împrumutului de forma cuvîntului moștenit. Limba română, care nu are prin moștenire un urmaș al lat. ratio a realizat totuși la nivel neologic o dublă redare prin rațiune și prin rație. Forma lungă, rațiune, a rezultat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu ct păstrat în elementele împrumutate. În limbile română, spaniolă și portugheză se manifestă în aceste situații dubla articulare, fără însă a cunoaște sinonime cu radicalul vechi pentru cuvintele neologice, așa cum se întîmplă uneori în franceză: lacté laitier. Ca atare, portugheza prezintă următoarea situație: leite / lácteo, lactçăo, láctico, lactómetro; noite / noctâmbulo, nocturno. În mod similar se prezintă lucrurile în spaniolă (leche / lácteo, lactato, lactasa, lacteado "lactat", láctico, lactómetro, lactosa; noche / noctámbulo, nocturno) și în română (lapte / lactee, lactat, lactază, lactic, lactometru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
secolului al XVI-lea, cînd a început perioada englezei moderne, au fost introduse numeroase împrumuturi, mai ales din limbile clasice (latină și greacă), dar și din alte limbi (din franceză: ballet, serenade; din italiană: cupola, gondola; din spaniolă și din portugheză: embargo, tornado, denumiri pentru realități exotice: banana, cacao, canibal, colibri, patato, tamato etc.). Pe lîngă această îmbogățire cu elemente preluate din diferite limbi, engleza s-a îmbogățit și prin crearea pe terenul ei a unor cuvinte, devenite internaționale, pornind de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spaniolă 100) sau cele care vizează statutul de stea ori de astru (precum, L'astro, din italiană) și cele care subliniază că este vorba de o stea "de seară" (precum, Der Abendstern, din germană, sau O Astro da tarde, din portugheză 101), nu oferă aceeași situație ca românescul luceafăr. Este drept că, în epica poemului eminescian, luceafărul primește numele propriu Hiperion, dar aspectul este oarecum secundar în raport cu relația dintre luceafăr și fata de împărat. Asemenea constatări nu presupun însă imposibilitatea redării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substantive articulate. Există apoi limbi, precum engleza și neerlandeza, în care distincția dintre pronumele de politețe și cel personal propriu-zis nu este marcată formal (nici măcar prin forma verbală), încît traducerea în limbi în care asemenea distincție este pregnantă (italiana, româna, portugheza, spaniola, germa-na etc.) trebuie să opereze diferențierile necesare marcîndu-le în mod explicit. Dificultățile echivalării se multiplică în cazul în care o formă gramaticală are funcții complexe, iar nu o funcție unică, simplă și unitară. Astfel, rom. el cîntă sau sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cazul altor determinanți ai substantivului, precum adjectivul, dar în traducerea unui text original scris în engleză trebuie aplicate regulile de acord și de poziție a determinanților substantivali calificativi potrivit normei limbii scop (în care se traduce). Limbile iberice, spaniola, portugheza și catalana, au moștenit din latină trei grade pentru a exprima raportul cu obiectul: apropierea de vorbitor, apropierea de interlocutor și depărtarea. În aceste condiții, dacă într-o traducere unul dintre aceste idiomuri reprezintă limba scop, această opoziție ternară trebuie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba sursă ea este anulată, prin anularea deicticului care indică apropierea de interlocutor, care poate fi redat eventual perifrastic, printr-o formulare de tipul "acolo lîngă tine" (sau "lîngă voi"). Spre deosebire de celelalte limbi romanice și de limbile germanice, spaniola și portugheza au cîte două verbe pentru a reda semnificațiile "a fi" și "a avea", fiecare dintre aceste verbe avînd regimuri de întrebuințare distincte. Astfel, în spaniolă, pentru semnificația "a fi", ser este folosit pentru relația de întărire (Juan es español Juan
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
permanență al atributului: ser pentru o însușire sau stare permanentă, durativă și esențială (Juan es simpatico Juan este întotdeauna simpatic), iar estar pentru o însușire sau stare trecătoare, momentană, accidentală (Juan está simpático Juan este acum simpatic). La fel, în portugheză, ser este pen-tru însușiri sau stări permanente și estar pentru cele trecătoare. Ca auxiliar al diatezei pasive, spaniola poate uza de oricare dintre cele două verbe, dar portugheza recurge pentru această valoare numai la ser. Aceste situații specifice celor două
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
momentană, accidentală (Juan está simpático Juan este acum simpatic). La fel, în portugheză, ser este pen-tru însușiri sau stări permanente și estar pentru cele trecătoare. Ca auxiliar al diatezei pasive, spaniola poate uza de oricare dintre cele două verbe, dar portugheza recurge pentru această valoare numai la ser. Aceste situații specifice celor două limbi iberice impun echivalări prin unele determinări lexicale în alte limbi pentru a indica nuanțele de stabil sau de trecător, încît este antrenat nivelul sintagmatic 105. În alte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în română, se spune îmi spăl mîinile și tot așa în spaniolă, me lavo las manos, fără a fi nevoie de precizarea mele, fiindcă prin pronumele în dativ îmi, respectiv me, s-a făcut referirea la cel care vorbește. În portugheză, lipsește și acest pronume, încît se spune lavo as maos "spăl mîinile", fiindcă se subînțelege că este vorba de ceva care face parte din corpul locutorului. Cu totul alta este situația în engleză, unde formularea echivalentă este I wash my
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lingvistice diferențiate pentru a reda aceste două semnificații, astfel încît, în cazul traducerii unui text din limba română, trebuie folosit cuvîntul care denumește relația de rudenie vizată. Astfel, pentru "copilul fiului sau al fiicei", se folosesc în spaniolă nieto, în portugheză neto, iar în franceză petit-fils, în vreme ce, pentru "copilul fratelui sau al surorii", în spaniolă, sobrino, în portugheză, sobrinho și, în franceză, neveau. Situația din franceză este similară cu cea din limbile germanice, neveau avînd aceeași origine ca engl. nephew, germ.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
română, trebuie folosit cuvîntul care denumește relația de rudenie vizată. Astfel, pentru "copilul fiului sau al fiicei", se folosesc în spaniolă nieto, în portugheză neto, iar în franceză petit-fils, în vreme ce, pentru "copilul fratelui sau al surorii", în spaniolă, sobrino, în portugheză, sobrinho și, în franceză, neveau. Situația din franceză este similară cu cea din limbile germanice, neveau avînd aceeași origine ca engl. nephew, germ. Neffe, neer. neef, norv. nevø, iar petit-fils avînd aceeași structură ca neer. kleinzoon, și fiind apropiat de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latin log. = (dialectul) logudorez long. = (dialectul) longobard m. = (substantiv) masculin magh. = maghiară, maghiar med. = medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în aur. 100 Vezi Mihai Eminescu, Luceafărul, Editura Cartea Românească, București, 1984; Mihai Eminescu, Poems, Minerva Publishing House, București, 1978; Mihai Eminescu, Poemas, Editorial Minerva, București, 1980. 101 Vezi traducerile din volumul apărut în anul 1984 la Editura Minerva. În portugheză a fost realizată și soluția: Hyperion (A Estrela da manhă), deci, de data aceasta Hyperion glosat prin "Steaua Dimineții " (Mihail Eminescu, Poezii / Poesias, Selecție, traducere, prefață și note de Victor Buescu, Juni-mea, Iași, 2000, p. 149). 102 Vezi Paul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
detronarea cu ajutorul bombelor cu plastic a sediului mondial al Interpolului de la Saint-Cloud etc.). În toate aceste cazuri, judecătorii și polițiștii constată existența unor legături ale acestor grupuri "naționale" cu omoloagele lor din alte țări, ca și cu organizațiile belgiene, spaniole, portugheze din Orientul Apropiat. O a treia categorie de acțiuni teroriste desfășurate pe teritoriul statelor din Europa de Vest sînt legate de cele pregătite în alte părți ale lumii, și care își găsesc aici terenul de manifestare, fără ca organizatorii lor să încerce să
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
În urmă? În problema Încurcată a originii românilor, există totuși un punct fix, pe care nu Îl contestă nici un lingvist: faptul că limba română Își are originea În limba latină. Este o limbă romanică, Întocmai ca italiana, franceza, spaniola și portugheza, prezentând Însă originalitatea (una dintre multiplele originalități românești) că a evoluat nu În vestul continentului, ca celelalte, ci În răsărit, În zona predominant slavă a Europei. Este ce a rămas din domeniul răsăritean al latinei (care cuprindea În Antichitate și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva. Din când în când, au scăderi de ton, se lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]