5,260 matches
-
pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului, cercetându-l o clipă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
această aventură gândește : "Numai de nu m-ar lăsa inima, ca să pot merge până la capăt. M-au avertizat la spital că am o problemă..." Dora, doamna Dora, ce aveți, nu vă simțiți bine ? Dragoș este pradă unei emoții vii. Alarmat, poruncește fratelui mai tânăr : Un pahar cu apă ! Niște valeriană ! Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe cel care călcase strâmb, "pentru că numai Tu, Doamne, mai poți repara ceva în sufletul acestui păcătos". Brusc, spre final, glasul său era aproape un tunet. Parcă nu se mai ruga, parcă nu mai "pâra", ci, pur și simplu, îi poruncea lui Dumnezeu, motiv pentru care bunica îl persifla mereu: "Te porți cu Dumnezeu de parcă ți-ar fi ordonanță în armată..." "E păcătoasă, Doamne, zicea bunicul, Andra aceasta a mea. Știu că n-are voință, tragere de inimă, dar ajut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zicea bunicul, Andra aceasta a mea. Știu că n-are voință, tragere de inimă, dar ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!" Când spunea "ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
inimă, dar ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!" Când spunea "ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Asta era invariabila frază care marca finalul spectacolului. I se dusese vestea bunicului, prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dumnezeu nu i-a îndeplinit această rugă; ne-a împrăștiat în toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai avea niciun farmec rugăciunile bunicului; acestea ar semăna leit cu rugăciunile oricărui credincios din lume și sunt înclinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu Diogene. Pe când era într-o călătorie pe mare, înțeleptul a fost prins de pirați și dus în Creta, unde fu scos la vânzare. Când l-a întrebat crainicul licitației ce se pricepe să facă, el a răspuns: "Știu să poruncesc!" Ființă cu simțul umorului, crainicul ar fi întrebat: Cumpără cineva un stăpân?" Cam așa am pățit și eu. Voi bate la porțile mănăstirilor și voi întreba: Aveți cumva nevoie de un reformator?" Dar eu nu sunt Diogene, omul despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și pornește pe urmele mele. Fug disperată, presimțind că nu mă va lăsa să plec. Mă simt deja nedreptățita lui prizonieră. Și, în câteva minute, deși trăgeam din răsputeri și eram toată transpirată, nu mai puteam fugi. Însă el nu porunci să se dea drumul la câini, ci veni chiar el să mă prindă. Și, când, după mult efort și goană, inșii lui mă înconjurară, el mă prinde de mijloc. Eu mă zbat cît pot, țip, însă el nu-mi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu o pace interioară. Cele două drumuri de la răspântie poate semnificau drumul spre rai și drumul spre iad, sau drumul vieții, ori cel al morții, făcând-o pe mamă să nu știe pe care să apuce. Dacă vocea i-a poruncit Silviei să 18 se întoarcă, aceasta înseamnă, gândea Cecilia, că mama va trăi, că prin urmare se va însănătoși, că nu i-a venit rândul să moară. „Ajut-o, Doamne, să trăiască!”, își spunea în sinea ei. La prânz când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Țară a Chitailor, vizitată, cu aproape două secole înainte, de ambasadorul Rusiei la Pekin, nimeni altul decât spătarul moldovean Nicolae Milescu, alias Cârnul (cognomen care i se trage din pricina faptului că Ștefăniță Lupu, pentru a-i pedepsi ambițiile de mărire, poruncise să i se scurteze nasul). Acum, să trecem la lucruri ceva mai serioase: nivelul de educație și de pregătire profesională în Japonia medievală și în Țările Române moderne, așa cum este oglindit acesta de cele două romane. "Era o zi menită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lucrat, c-am pregătit un joc. Auzind pe tânăr astfel vorbind, s-a observat cum Magnoliei din obraji teama i s-a stins, curaj puțin a prins, apoi l-a întrebat: -De fapt, cine ești dumneata, de cutezi să-mi poruncești? Dacă nu era prepelița, duceam apă și la cobiliță Tânărul a întors capul către Magnolia, a petrecut-o cu privirea din cap până în picioare, după care a întrebat-o: -Cum de nu știi oare că, peste aceste meleaguri eu sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și revenea la baza micului deal. L-a urmărit un timp și a văzut că, deși omul făcea eforturi sporite, nu reușea să urce dealul. S-a gândit Norocel ce s-a gândit și a găsit de grabă o idee, poruncindu-i străinului: -Oricine ai fi bădie, stai pe loc! Să nu cumva să faci ca data trecută, că sunt hotărât și pregătit să dau de cheltuială, fiindcă amu știu cum. Cel căruia se adresa Norocel, n-a răspuns, doar s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acest lucru nu este un aspect specific protestantismului primar? În realitate, este specific Evangheliei originare și în fond am explicat doar sensul textului scris (care în zilele noastre, fără îndoială, sună cam patriarhal): Când ați îndeplinit ce vi s-a poruncit, să ziceți: "Suntem niște servitori inutili. Am făcut ce eram datori să facem"" (Lc., 17, 10). Iată un aspect evanghelic originar, deci și catolic originar, scris în imnul de laudă catolic atât de semnificativ Te Deum Laudamus: "In Te, Domine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru învățătura creștină. Însă, cea mai mare eroare comisă în aceea vreme a fost cea a fixării religiei creștine drept religie de stat, chestiune care, conform lui Șerboianu, "i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul". Consecința imediată a fost schisma din 1054, cu și mai multe efecte negative: "De aici înainte, biserica își duce o existență a cărei demnitate lasă de dorit, subordonându-se stăpânirilor lumene și primind în schimbul câtorva grațiozități și concesiuni reciproce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești?"158. Argumentul de mai sus invocat de către arhimandrit părea, în economia studiului său, drept unul dintre cele mai solide (dacă nu cel mai solid) dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prezintă imposibilitate de executare, atunci să fie executată întocmai, căci acesta este cel mai desăvârșit omagiu de pietate, de dragoste și recunoștință, pe care noi îl ducem celui mort. 2. Dacă, dimpotrivă ultima dorință este în contrazicere flagrantă cu legile poruncite de societate, urmașii celui mort nu i-o va îndeplini, căci ei sunt cei responsabili în fața justiției, nu mortul"193. Pentru cazul în care cineva dorea să fie incinerat, după moarte, Șerboianu așeza subiectul pe două direcții. Primul se referea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
libertatea acordată creștinismului de către Împăratul Constantin cel Mare i-a folosit în multe privințe, nu tot astfel a fost cu declararea religiei creștine ca religie de stat, care i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul. Acesta a fost punctul vulnerabil al bisericii creștine, care a adus imixtiunea împăraților și a puterii civile în cele spirituale, ajungând astfel la disidența din 1054, cu separația în biserică ortodoxă și catolică sau biserică de răsărit și cea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
răspunsese: "Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, pentru că era gol și m-am ascuns". Și Domnul Dumnezeu a zis: Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care își poruncisem să nu mănânci?" (Plin de slăbiciune și dând dovadă de o purtare puțin cavalerească, Adam aruncă vina pe soția sa Eva: "Femeia pe care mi-ai dat-o să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ta; cu durere vei naște copii și dorințele tale se vor ținea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine" (Fac. III 16-17) Bărbatului "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care își poruncisem "Să nu mănânci deloc din el", blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-și scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-și dea și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
idolatriei și păgânismului. Eu însă mi-aș permite să-ntreb pe frații preoți: Cred ei că pâinea și vinul, sfințite prin harul divin se transformă realmente în trupul și sângele Mântuitorului? Dacă "da", așa cum credem noi, ortodocșii, de ce atunci biserica poruncește, ca în caz de mucegăire a sfintei împărtășanii ori vărsarea ei pe jos, să fie strânsă cu grijă; locul unde a căzut, ras cu minuțiozitate și apoi cu totul să fie ars în foc, iar cenușa îngropată, ori aruncată pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Deschideți, frați preoți, orice Liturghier și veți găsi acolo poruncile bisericii cu privire, nu la hoitul nostru omenesc, ci la trupul viu al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Christos dat nouă etern sub forma pâinii și vinului, unde ni se poruncește, sub "păcat de moarte", de a nu-l arunca în gunoi, ca pe orice aderență, ci de a-l arde, căci numai focul e demn de El și de purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești? (Flacăra sacră, II, 5, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul după Noul Testament" (XIII) Atât în cele patru Evanghelii, cât și în "Faptele Apostolilor", în "Epistole" și "Apocalips", la fiecare pas vine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă morții aceștia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat și au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr" (Ezechiel Cap. 37 v. 9-11). Dar după cele trei zile și jumătate, duhul de viață de la Dumnezeu a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
va să zică respectul datorat morților. (Flacăra Sacră, V, 3, 1938, pp. 3-5) Învierea Primăvară, flori și soare. Ca un protest al vieții împotriva morții cu care niciodată nu s-a împăcat, căci una este binecuvântare și alta este blestem, Înțelepciunea supremă poruncește pământului în aceste zile de primăvară să scotă la iveală tot ce-i mort și adormit în sânul său; să-l îmbrace cu o nouă frumusețe și splendoare și să pună-n fiecare fir de iarbă și insectă pulsul vital
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]