521 matches
-
chiar la lumina faclei. Iahuben își plecă ochii. - Nu... nu știu. Dar pesemne că așa au vrut zeii! - Zeii nu, Iahuben! murmură sclavul și acum nu mai zâmbi. - Cine? întrebă Iahuben, dar sclavul tăcu. Iahuben se obișnuise cu tăcerea lui. Posac nu era acest rob, nici prost; dimpotrivă, i se părea uneori foarte înțelept. De multe ori zâmbea. Dar tăcerea părea să fie în firea lui. Sau era un zăvor? Și de ce nu-i răspunsese la întrebare? Iar îl socotea poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toate drumurile, după ce te-ai Îvîrtit fără rost prin viața asta, duc către moarte, că omul este, cum spune Heidegger, das Sein zum Tode - existență către moarte. Am optat Însă pentru a trata tema puțin mai hazliu, nu atît de posac sau grav. Să pun În scenă pe cineva care pare să aibă o preocupare destul de serioasă - vrea să știe dacă altcineva (poate chiar viața lui) Îl iubește sau ba și pentru asta Îi smulge (vieții) petalele rînd pe rînd ca să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o să rămână în istoria InvestorCorp ca femeia care a rămas blocată în lift. Acum se pare că avea să fie ținută minte ca femeia care s-a întors din Singapore cu mâna în ghips. Ce fraieră sunt, își zise ea posacă. Nu întâmpină nici o problemă când ceru să-și păstreze camera pentru încă vreo două zile. Personalul hotelului n-ar fi putut avea mai bine grijă de ea; toată ziua o răsfățau asigurându-se că îi era bine și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu de foarte mulți, îi zise Aidan. De fiecare dată când te gândești la finanțele noastre, uiți că și eu am o slujbă bine plătită. Și că salariul meu poate acoperi cheltuielile cu ipoteca. Mi-au confiscat Acura, spuse ea posacă. —Și? — Am nevoie de o mașină. — Mai există și Priusul, îi aminti el zâmbind, iar apoi deveni serios. Am putea să ne întoarcem în Irlanda. Femeia își îndoi genunchii sub bărbie și îl privi gânditoare. Știu că e și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lumina torțelor. La vreo două filme m-a pus și pe generic, ca asistent de regie - atât de recunoscător îmi era bătrânul Mack pentru felul în care-i storceam pe sclavii lui. Madeleine și Ramona ciuguleau din farfurii cu mutre posace, de parcă ar fi fost niște prizoniere silite să asculte iar și iar povestea asta. Martha desena în continuare, uitându-se concentrată la mine, prizonierul ei. — Ce s-a-ntâmplat cu prietenul dumneavoastră? am întrebat. — Dumnezeu să-l aibă în pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chema Valentina, avea forme carnale abundente, sâni mari, lătăreți, pe care se odihnea libidinos imaginația noastră aprinsă. În visul nostru lubric, nu vedeam decât șolduri imense, picioare groase, brațe rotunde. Ea era o fată indolentă, cu o privire adormită și posacă, fără (cel puțin În mod aparent) conștiința atracției teribile ce o reprezenta pentru noi. Mă uimea probabil excesul formelor carnale, dar nu știu de ce aveam preconcepția că așa trebuie să arate femeia cu care să faci amor pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fotografie și fotografia arde, și ard domnul și doamna Ciocănescu, care au emigrat În Argentina, arde copilul, ard oamenii fericiți care stau pe șezlonguri, arde vaporul, arde căpitanul care tocmai apăruse pe punte și arde și lumina Împreună cu oceanul. Ești posac. Îți place cuvântul Argentina și cuvântul emigranți. După ce Îți dai cuvântul de onoare că nu spui la nimeni, te culci. Icoana Maicii Domnului stă ascunsă În cămară Într-un sac cu mălai. În acele vremuri, foarte mulți oameni erau bandiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ar fi fost ea, aceasta și atâtea alte impresii, nespus de plăcute, n-ar fi fost cu putință. Trebuie să mărturisesc sincer și bărbătește că don Muñagorri (fără doar și poate, un cabanier demn de toată lauda) e un amftrion posac și neatent. Aproape că nu ne-a adresat nici o vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei cu Carlos Anglada, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Refuzînd concluzia limpede a dezastrului te ascunzi între cei ca tine și țipi că lupți pentru umanitate.” O mare întristare îl cuprinde pe Doctor. Probabil că am atins o coardă sensibilă căci s-a înnegrit la față și-mi răsounde posac: „-Mă rog, poate cunoști tu un răspuns mai bun!...” Pasărea șarpe țipă. Un țiuit de înaltă frecvență care apasă timpanele atît de tare încît mă aștept ca, din clipă în clipă, să-mi curgă din urechi sînge. Din spital imaginea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și dăduse alarma. Curând după ora zece, sosiseră primii ziariști și fotorereporteri. Deocamdată poliția reușise să-i țină în frâu, dar chiar în momentul acela erau răspândiți pe drum, pândind, asaltând casa cu un întreg arsenal de teleobiective, sau stând posaci în mașinile lor, în speranța că vor sări în fața oricui va îndrăzni să se aventureze pe alee. — Mă întreb dacă lucrurile vor reveni vreodată la normal, spuse Michael. Se întoarse brusc spre Phoebe. O să vii curând să mă vezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vreme, de Helen, de ziua aceea, de toată chestia asta nenorocită. — Pentru Dumnezeu, zise ea. Își mai aprinse o țigară fără să-i ofere una lui Helen. Simți gustul amărui al fumului În gură, care semăna cu propria ei stare posacă. — Îmi pare rău, Kay, spuse Helen Încet, după ceva vreme. Își prinsese mîinile În poală și se uita la ele. Ce naiba ai? — SÎnt puțin tristă, nimic altceva. — Ei, pentru Dumnezeu, nu te uita așa, că... Kay Își aruncă țigara și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tare. —E un el. Un băiețel. —O, nu mi-am dat seama din cauza cârlionților. Să-i spui mamei să te tundă, micuțule. De ce nu există În supermarketuri o zonă specială pentru mamele cu serviciu unde să fie servite de androizi posaci și supereficienți? Sau de francezi. Francezii ar fi excelenți. 21.43: Totul e sub control. Amândoi copiii sunt În pat. Asamblarea pachetului cu cadouri care va trece de la un copil la altul mi-a luat numai o oră și patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
luat ceva timp să diger noutățile. Deci misterioasa Caroline era mama înstrăinată a lui Charlie. Nu există o altă fată, mi-am zis oarecum ușurată. —Ah, Dumnezeule, îmi pare atât de rău, i-am spus. Mă simțeam groaznic. Iată-mă, posacă din cauza aventurii de-o noapte, purtându-mă nepoliticos cu Charlie, dând buzna neinvitată în casa lui și când-colo, lui îi murise tatăl. Ultimele zile trebuie să fi fost un veritabil coșmar pentru el. —Charlie, te simți bine? l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
artiști lucrau la mesele lor de sculptură, cu salopete peste Îmbrăcămintea lejeră. Un tînăr spaniol arătos, al cărui organ genital impozant de-abia Încăpea În acoperitoarea specială pentru ședința de pozat, stătea În picioare pe un podium, cu o grație posacă, În timp ce sculptorii - cu toții amatori, judecînd după zelul cu care lucrau - masau de zor bucățile de argilă pentru a le transforma În ceva asemănător torsului și coapselor sale. Instructorul lor corpolent, un adevărat Vulcan(##notă: Zeul focului și al metalurgiei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
muzică. Exprima exact starea mea din ultima vreme, frica mea de a ieși în lume, încremenirea pe loc, greutatea dinăuntru, care nu voia să iasă odată în afară! Muzica m-a înălțat undeva sus, chiar mai sus decât cerul cel posac, undeva deasupra a tot și a toate, unde nu mai aveam nevoie de nimic altceva. Apoi însă, tot muzica m-a trântit jos, ca pe un balon spart, lăsându-mă cu balastul gânduri lor mele în gâtlej. Și atunci, exact
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
feței care-mi arată că s a simțit bine în vizită. Mamei îi plac foarte mult vizitele la prieteni, petrecerile, mereu îl trage pe tata după ea și de fiecare dată mă mir cum reu șește, pentru că tata e mai posac de felul lui și mai solitar. Dar, de data asta, și tata e senin. Mă bate vesel pe umăr, apoi se descalță și se duce catapultat la baie. — Nu, a trecut repede, îi răspund, cu o indiferență căutată. Nici nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
literele de pe diplomă, ca și cum de-abia aș fi învățat să citesc. îmi vine să mă gândesc la orice altceva din întâmplările acestei zile în afară de ceea ce s-a petrecut în camera aceea întunecată. Ca și cum ziua asta de sâmbătă, o oarecare zi posacă de sâmbătă, ar însemna pentru mine doar cearta cu Georgiana, primirea unei diplome și discuția cu ai mei. Am exclus, pur și simplu, din această zi, cele două ore de la 2 la 4. Pentru mine, ziua aceasta a avut, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adormit atât de greu, cu senzația aia tâmpită că între mine și pernă s-a mai interpus o pernă grea, ca de piatră. Oftă și își aruncă privirea pe fereastră. Era înnorat, cerul că zuse mult din înalturi și atârna posac sub greutatea păturii groase de nori. Se îndreptă indispusă spre bucătărie. De data asta, cafeaua făcută de domnul Ionescu se răcise de-a binelea în ibric. Clara aprinse un chibrit care sfârâi sec și se stinse de îndată, înainte ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări Clara, neînțelegând. La cine te referi? — Ăla! mârâi fără chef Bobo. Mustăciosul. E un rratat și un idiot! Dintr-un motiv necunoscut Clarei, se înnegurase brusc și devenise posac. — Adevărul e că și pe mine m-a agasat teribil individul! re cunoscu Clara. Dar bănuiesc că e nevoie de unul ca el, să-ți ia o droaie de treburi de pe cap și să te lase să lucrezi... Mi-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși, în liniștea posacă a Țarinei pustii a Baisei, glasul lui Iuga. Ca un răpăit metalic de mitralieră îi zăngăniră lui Nicanor Galan vorbele fără înțeles ale lui cumnatu-său. De aceea, înainte de a îngăima penibilul și idiotul hăhăit, al celui pornit pe obișnuita supușenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a revenit Mihnea. S-a scărpinat în barbă, după care a închis laptop-ul. „Tocmai de-asta mă tem.“ Dimineața ne-am trezit devreme și fără chef de vorbă. Am coborât toți trei la bufet, în același timp. Mihnea părea posac, Maria nu zicea nimic, dormise toată noaptea cu spatele la mine. Doar valetul tailandez sau coreean, care dădea ture prin sală cu tăvița cu ceai și cafea cu lapte, părea vesel, zâmbea permanent, fără motiv. Mi-am pipăit buzunarul de la blugi: îndesasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-un târziu pe strada Liteinaia. Încă mai era moină; un vânt deprimant, călduț, jilav șuiera pe străzi, echipajele își afundau roțile în noroi, trăpașii și gloabele tropăiau sonor, înfundându-și potcoavele prin bălți și lovind cu ele caldarâmul. Mulțimea posacă și plouată a pietonilor rătăcea pe trotuare. Nu lipseau nici bețivii. Vedeți aceste mezanine luminate? întrebă generalul. Aici locuiesc toți foștii mei camarazi, iar eu, cel mai merituos și mai prigonit dintre ei, merg pe jos spre Teatrul Mare, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Toțki și Ivan Feodorovici Epancin; amândoi erau amabili, însă amândoi încercau o anume neliniște tăinuită, provocată de îngrijorarea pe care și-o ascundeau destul de prost, cu privire la anunțul promis despre Ganea. Pe lângă ei, firește, era de față și Ganea - tot foarte posac, foarte îngândurat și chiar aproape deloc „amabil“; se ținea mai mult deoparte, izolat, tăcând. Nu se putuse hotărî s-o aducă pe Varia, iar Nastasia Filippovna nici nu pomenise de ea; în schimb, de îndată ce se salutase cu Ganea, adusese vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de care acum sunt absolut sigur, un lucru pe care, de altminteri, prințul mi l-a mărturisit singur. Toată această frază Ganea o rosti cu un ton extrem de serios, fără nici cea mai mică urmă de glumă, o rosti chiar posac, ceea ce păru întrucâtva ciudat. — Nu v-am făcut mărturisiri, îi răspunse prințul roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi instalat tăcut aici, cu o soție ascultătoare, care nu zice nici pâs, ai fi vorbit rar și cu asprime, n-ai fi avut încredere în nimeni, de fapt nici n-ai fi avut nevoie de așa ceva, pentru că, tăcut și posac, n-ai fi făcut altceva decât să agonisești bani. Și tare ai mai fi lăudat cărțile vechi, te-ai fi interesat de semnul crucii făcut cu două degete, însă asta ar fi venit mai târziu, la bătrânețe... — N-ai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]